în sfârșit eram pe drum, spre scopul, destinația primară a acestei călătorii (în India), Saoner (Nagpur), un ashram pe o linie tradițională de tantra de dreapta (Shivoham Tantra) unde prin septembrie anul trecut, în cursul Kundalini Muladharjagran Sadhana aflasem câteva detalii despre un o practică personală, destinul meu, pe care urma să-l încep.
o noapte pe drumuri
ușor entuziasmat dar în acelaș timp cu unele frământări, neștiind clar ce mă așteaptă, cum trebuie să mă comport, ce costuri o să surprindă tot, parcurg drumul spre aeroportul din Coimbatore. Îmi era ușor foame, sărisem peste cina cu timpul cheltuit pe ceva ultime cumpărături și.. în sala de așteptare, un magazin de dulciuri îmi face cu ochiul – căutam de mult PAK și-l și găsisem. După 2-3 bucăți, încep să mă plimb cu cutia deschisă – și să servesc – fiecare pereche de ochi care se intersecta mai lung cu mine sau cu cutia 🙂 Iar la un moment observ un magazin gen de suvenirur… niste clopoțele… imi zic: “Naama știu că și-ar dori unul pentru templu și cred ca și Dipti ar putea striga la masă cu un altul” – așa că îmblânzesc puțin vânzătorul cu bucăți de PAK, mă uit în jur, întreb de ele, îmi zice prețul pe fiecare și mă comport ca un expert și-l întreb totalul (nu că nu știm matematica, însă acolo e pusă subtil întrebarea de un discount – adică tu deja știi cât vine, el știe deja că aștepți un preț bun și tu stai să vezi diferența)… îmi comunică [something] rupee și din nou îl învălui cald cu întrebarea “ceva discount” adică mai mult.. el: “discountul e deja inclus, e cel mai bun preț, m-ai castigat deja cu dulciurile” zâmbesc, încheiem tranzacția și mai departe..
zborul avea escală în Hyderabad, avea și ceva timp între zboruri, îmi consultasem posibilitățile de lounge, eram curios în general de orașul ăsta.. când exact cum cobor primesc super mesajul că zborul spre Nagpur îmi este anulat… huh… deci nu amânat sau întârziat anulat.. n-aveam nici o idee despre ce înseamnă asta (în India) ca politica de compensări, alte zboruri, etc.. dar după multe plimbări prin aeroport ajung la un bilet care mă poartă înainte de Mumbai și apoi Nagpur cu o întarziere de vreo 4 ore… la un moment dat, mă întreabă în avion un nenică câte bagaje aveam de transferat.. ii zic ca unul, el ma întreabă “sigur nu 2?” ii zic nu 1.. și îl descriu ce și cum… în fine… ajung dimineața cândva în Nagpur, mă uit după taxiul care mă aștepta (de vreo 4 ore)… îl găsesc, îmi arunc bagajul și la drum..
cumva am sosit
“trebuie să ne oprim pentru ATM, flori și cremă de protectie solară… și nu contează în ce ordine” îi zic șoferului.. mă gândeam să-mi mai spăl păcatele – o întrebare incomoda – cu Dipti și noah sa duc și eu ceva.. așa că pe drum am întretinut (udând la rădăcină) două buchete mari de trandafiri roșii.. între timp îmi faceam practica în versiunea travel
Simt că aproape am ajuns, facem Dreapta spre sătucul – ceva ce numai în povești mai auzi..
Se deschid porțile ashramului, incomod, dar ușor bucuros, încerc să surpind plăcut, ascund, ofer unele cadouri în functie pe cine întâlnesc.. primul a fost guruji, restul chiar nu erau prin preajmă, apoi apare Naama…
într-un final și Dipti… intre timp sunt surprins de Anna (o colega din cursul anterior, venită pentru next level) și mă întreabă jovial ce fac cât stau (mai toate întrebările posibile) până îi fac un semn că vorbim mai târziu și să se focalizeze pe practica ce era în curs… Îmi duc bagajul spre cameră, simt că am timp să-mi mai fac o practică.. când… observ că-mi lipsesc saltelutele de yoga… 🙁 la ce se referea poate nenea ala cu 2 bagaje, cineva mi-a desprins husa cu saltelutele de backpack-ul cu care era innodat legate. Încerc sa rezolv aceasta situație online – dar la fel ca și cu brățara – simt nevoia totuși să-i dau pace cumva, deși huh – era și o salteluță cadou acolo – but why?
discuția
asteptam cu Dipti și între timp, îmi multumea și mi se confesa, că îi reproșase puțin la guruji aseară, ca el nu i-a adus niciodată flori.. că trebuia să vin eu să primească flori? 🙂 așa că, pe măsură ce guruji se apropia, mă faceam tot mai mic in scaun..
la nivel de bază, te poti întelege cu guruji, dar el nu știe să-ți comunice înapoi în engelză, deși pare să înțeleagă mai tot (dar poate ăla e un aspect mai divin, să zicem) așa că o așteptăm pe Dipti să deschidem discuția, subiectul prezenței mele, atunci, acolo..
Ce aflu în spatele discuției este că… am venit aproape degeaba :-/ întrebarea a fost cât pot să stau.. inițial mi se ceruseră 4 zile, acum vorbim de luni – însă mi se explică și de ce.. timpul lung nu ar fi conditionat atât de practica ce trebuia să o desfașor.. cât de niște pregătiri a unor prafuri, soluții de care aveam nevoie pentru niște purificări.. și subiectul era sensibil, atât ca preț cât și că materialele dacă le achizitionau fără acordul meu nu aveau ce să facă cu ele.. apoi o altă sensibilitate.. unele flori, plante sunt suficient de rare.. alte chestiuni sunt la limita legalității.. pe scurt timpul de colecționare a lor va dura… iar prețul va fi si el semnificativ.. dar pe scurt.. eu venisem pentru 4 zile.. dar nu începeam nimic în ele.. Alfu însă că o să primesc cotațiile acestor chestii pe mâine (trebuiau contactatele sursele)..
între timp, am libertatea să fac ce vreau prin ashram, obligatile fiind însă prezența la unele ritualuri și la mese..
iar cum trasesem cu urechea la ce altceva se întampla… întreb dacă pot să fac, particip și eu diseară la yagna.. primesc raspunsul că da 🙂 și inainte să fiu foarte fericit, Naama mă pune să mă asigur de pretul procesului (am aflat indirect după, undeva la vreo 3500 rupee), și repede și inocent îl intreb pe guruji, la care cu un zâmbet și o mișcare lejeră întinde o mână simbolizând un “din partea lui”.. așa că foarte entuziasmat așteptam bucuros momentul serii..
ulterior primisem și instructiunile complete, făceam ceva nou, respectiv mai amplu, yagna pe toate cele 3 nivele: tamasic, rajasic si sattvic.. diferența consta în procesul de deschidere să zicem a yagnei de 3 ori mai multe mantre și chestiute la care trebuia să fiu atent 🙂 dar în final.. eram atât de fericit că am avut oportunitatea să fac asta..
planul
undeva după micul dejun, continuam discuția despre ce urmează… îmi copiază și mie o foicică cu ingredientele și primesc cotațiile, când îmi vorbește de ce înseamnă fiecare.. nu știu de ce rămân în cap doar cu suma de 65000 rupee, dar când văd hârtia… 30000 + 20000 + 18000 + 10000 + 65000 + 84000 = 2,27,000 … pe scurt vreo 3000 de euro rotund, procesul pentru prima parte, 12 zile intense de purificare… respectiv 4 părti cu el în ashram, altele 4 acasă și anul viitor again următoarele 8… și probabil alți 3000 euro..
nu văd o cale de ieșire.. așa că zic DA.. vreau să-l fac, fără să realizez timpul scurt pe care îl am pentru a ma încadra cu banuții și cu tot, zilele libere și alte agende.. așa că DA.. dar am și intrat după ușor într-o mica panică (ce la un nivel mai subtil au surprinso și alte persoane cu care sunt conectat) astfel încât a doua zi, primesc mai multe mesaje din toate părtile.. cumva dacă asta trebuie facut.. o sa facem.. așa că DA rămâne..
îmi notez în agenda, “Be at the ashram” – 3 APR și “End of trip” – 17 APR, acum tot ce mai urma e sa fac să se întample asta.. dar între timp hai să ne bucuram de ashram – îmi zic – și poate să modific zborul să merg mai repede spre Rishikesh / Haridwar / New Delhi – încă nu știam ce să fac cu timpul liber..
privirea
după ce mi-am făcut și eu practicile dinainte de prânz, urc până la etaj, pe balcon să prind un fir de internet de la colege.. îmi rescriu drumul, alte zboruri și apoi rămân cumva agațat pe internet.. când simt de departe privirea lui guruji.. stătea în fața bucatariei, cu mâinile sprijinite în solduri, plimbând ochelarii de soare peste tot, scanând parcă cu alți ochii spațiul ashramului.. și într-un moment mi s-a părut că s-a uitat mult și lung la mine… așa că-mi las telefonul – simtid aproape o dojeneală dacă nu o chemare la el – și mă duc să-l întâmpind, poate puteam face ceva, altceva… însă odată aproape.. total alte discuții și activități ne surprind și mă bucur să ofer puțin ajutor fizic la repararea unei roabe…
mă mai plimb printre cele două programe care rulau în paralel în ashram, curios de ce se mai intamplă și aflu că activitățile pe azi au fost ușor reduse, nimeni neștiind de ce..
se așterne seara, avem cina și urmează aarti – suntem chemați spre templu, mă duc să mă spăl pe mâini, cumva trebuie să ajung scurt și la toaleta iar cum intrarea în templu solicită un anumit nivel de curățenie, mă spăl cu apă pe și pe picioare de la genunchi în jos.. apoi mă duc spre templu..
curățenia
intonam mantra în cea mai adâncă încăpere, o mică discuție despre cine să se ocupe de aprinderea bulbilor de bumbac înecați în ghee, ajungem la primele binecunvântări.. când.. Naama observă pe cineva care nu trebuia să fie inauntru.. una dintre fete era în urma procesului de mestruație, dar încă nu avea dreptul să intre în templu.. ieșim toți din spațiu.. înafara templului deja se ridică tonul și o discuție articulată despre cât de mult s-a greșit în ambele părți; Naama (israelită) o certa pe o japoneză însă în acelaș timp se certa pe ea însăși; știa că o sa pice vina pe ea dar încă nu știa câtă și consecințele greșeli (închiderea templului pentru o perioadă).
plecăm restul cuminți spre cameră, ajung și la toaletă unde observ pe fată, ascunsă într-o umbră plângând în hohote.. mă gândeam să-i vorbesc, măcar să văd ce gânduri are, mă gândeam inclusiv la cultura ei să nu aibă tendințe sinucigase.. în fine.. termin câteva cuvinte cu ea, o asigur însă că gravitatea e reală.. și aproape să ajun spre camera… suntem chemați că avem de lucru – templul trebuia curățat..
ajungem la templu, curățăm camera sacră de flori și alte obiecte mici, curățăm bine fiecare colț.. însă pe când ieșim, guruji dăduse deja indicațile că trebuie inundată complet camera sacră – atât de grav era incidentul – suntem rugați să ne întoarcem spre camere și să ne aducem asam-urile, respectiv urma ceva meditație sau mantra… situația însă mie îmi plăcea, aveam oportunitatea să văd și acest proces.. Iar pe când ne-am întors în templu furtunul deja umplea camera sacră cu shivalinga în ea. Se închid ușile camerei și se pune lacăt peste. În camera de dinainte ne asezam toți pe asam-uri și începem o mantră, dedicarea este vizibilă [toți pentru unu], mai mult, îmi asum să-mi păstrez intonația, vibrația la cel mai înalt nivel până la sfârșitul procesului… care nu știam când se va termina.. speram nu dupa vocea mea 🙂
Re-apare guruji, face un semn sa se comunice sa ne oprim, suntem rugați să mergem să dormim iar alte informații urmează să fie primite dimineața.
cu drag, la revedere
este a 2-a dimineață și nu sunt prezent la unul din procesele obligatorii, dar având în vedere incidentul nu știam exact dacă se mai întâmplă sau nu (pentru că trebuia să aibă loc în camera ce acum era inundată).. și mă trezesc în criticile indirecte legate de lipsa prezenței mele. În prima dimineață ratasem ora 🙂
mă simt extraordinar de bine, însă, îmi fac practica, ajung la micul dejun, o intensitate energetică plutea în aer.. cuvintele pe care le auzisem, era să fim de grijă.. pentru că asemenea unui glonte va veni energia spre templu și fiecare poate să se simtă altfel – precum unii prezenți păreau ușor letargici sau chiar răciți.. eu însă 🙂 radiam, aveam o poftă și simțire de viață expandată..
asist în timpul zilei la alte discuții cu guruji și alte persoane din staff-ul ashramului, încerc să plec cu toate temele facute.. cer și cărtile de bază pentru tantra ce erau doar în sanscrită, întro încercare de a obține personal poate vreo traducere.. una dintre cărți o primesc chiar cadou (spre surprinderea celor prezenți și oarecum insistarea lor să o vad cu o deosebită apreciere – interpretând din partea lor o ușoară urmă de invidie?)..
apoi spre seară la ultimul foc, cer să-mi verifice o mală cu care trebuia să lucrez, mi-o binecuvintează în plus… înteleg ce s-a întâmplat în ashram [privirea], în tepmplu, în camera sacră, ce a provocat acea fată, care este prețul, cine îl plătește, eforturile care au fost afectate, noile reguli, etc… înteleg natura strictă a evenimentelor, de ce alte temple au aceleași reguli sau chiar mai stricte, de ce tonul și supărarea din vocea lui guruji deși amestecate cu zâmbete și blândete erau reglazurate prin fermitate și gesturi energice…
se pare că Naama a greșit și individual, cumva a intrat în templu fară să facă duș, nimeni nu știa asta, până atunci decât ea însă tot după ce guruji care citise energia spațiului îi comunicase.. iar când Naama a întrebat de ce nu este “scolită” mai dur pentru greșeli, guruji pune mâna pe fierul forjat cu are mestecam în foc și-l întinde spre ea “schooling vrei?” dar brusc înainte se retrage Naama, “așa se făcea mai demult, așa se aplicau corecțile pentru greșeli [, asta vrei]?”
[guruji] termină poveștile cu grupul ce coordona activitățile (eu doar asistam), se uită la mine, zâmbește, îmi face semn să mă ridic, mă îmbrățișează.. îmi zice “știu că pleci mâine de dimineață, poate nu apucăm să ne vedem”.. mă năvălește căldura lui în timp ce mă îmbrățișează strâns cu ambele mâini.. apoi mă atinge ferm ca o îmbărbătare peste umeri și-mi urează noapte bună..
dimineața
în sfârșit apuc și eu să fiu prezent la pranapratishta, ritualul de dimineață.. șoferul mă aștepta deja, așa că-mi iau încălțările și bagajele, mă îndrept spre mașină.. și în fața bucătăriei îl văd din nou pe guruji.. mă întreabă scurt printr-un gest și doua cuvinte “zburat când?”.. îi comunic.. își dă seama că am timp.. de un (masala) ceai… se duce în bucatarie și ni-l prepară (lui, mie și personalului care se ocupa strict de ashram, templu sau ceremonii).. îl bem fară prea multe povești.. ca baieții.. dar cu o caldură pe față și în suflet.. primesc ultima îmbrățișare.. știind că sunt asteptat să mă întorc…