Tag Archives: saptamani

Isha Ashram – recentele 3 săptămâni în India – p2o5

documentary, India, memo, romana, travel, yoga, , ,

facem Dreapta dinspre strada principală spre Isha Ashram / Dhyanalinga / Isha Yoga Center + alte indicatoare cu aceiași destinație.. la un moment dat soferul îmi atrage atenția spre Adiyogi, dar nu-l vedeam, din nou îmi arată, dar tot nimic, mai insista șoferul.. și parcă văd un vârf de păr cu o Lună într-o parte răsărind deasupra unor palmieri.. “Credeam că e mai mare” – exclam puțin dezamagitor; șoferul mă asigura ca e, dar efectul și-l cam pierduse puțin.. dacă nu impacta mai trimfator din drum…

după o serie de denivelări, lăsate parcă să-ți oprească cât mai mult din viteză.. ajung la barieră: “Pentru ce program” mă întreabă domnul în uniformă, îi zic planul meu, mă întreabă dacă am confirmarea pentru a sta în dormitorul de voluntari – îi arăt mailul și mă lasă să intru… Well cam asta era povestea, toate camerele erau luate de părinții în vizită la Isha School. Așa că deși am auzit multe povești despre dormitory, n-am avut altă alegere – așa că hai să vedem experiența asta..

Birouri noi în (fosta) zona de Welcome Point inspirau deja o decongestionare a situaților, ajung la cel specific pentru străini, pe o bancă așteptau mai multe persoane.. primesc întrebări specifice “pentru ce program am venit”, mă intreabă de “bsp”.. ii zic că nu și că nu mă intersează (experiențe, senzații).. las puțină curiozitate.. omu întelege că nu pot să-i răspund în bătătură și maică apuc să prind o fereastră să mă înregistreze.. când înaintea mea.. un british/aussie complainer că nu-i mere netu 🙂 că i se incarcă greu paginile… în fața lui ochii fixi și destul de fierbinți a unui voluntar, care nu știm cât a dormit aseară și se pare ca a avut suficient de spus pe tema asta (că nu-i aparține subiectul și ca cuvinte mai puțin plăcute nu poate să-i adreseze acum :))) sweet…

obtin 10minute de net, pe unul din pc-urile lor locale, cât să scriu iubirei mele că am ajuns și la SBS Grand Hotel, să-mi trimită brățara la Isha, dacă o găsesc… și începe perioada no internet zone..

prima dată când stau la dorm, păsesc pe aleea lungă, întrebând de colo colo dacă merg bine, ajung sus îmi las bagajul în prima camera… verific totuși și a doua.. însă mă întorc, mă îmbrac în lucrușoare cât să par cât mai baștinaș și caut să pribecesc prin zona… direcția Surya Kund (The Theerthakunds).. îmi luaserăm pe drum sandale (no brand but brand la supra-preț) pe care le așez la scările edificiului, cu pași uscați trec în diagonala peste blocurile de piatră, plătesc cele 20 de rupee de rigoare, le asigur că știu regulamentul (pe care nu-l citisem, dar noah the basics, fără zgomot, întri curat, nu înoți, nu scupi – nimic pentru mine)… aproape alunec la intrare (zona comună de tranzit e mereu udă ori de la dușuri ori cum vin alții din surya kund)… arăt chitanta și primesc un sul portocaliu de material, ușor umed (doar dimineața devreme dacă-l prinzi uscat), singurul echipament cu care poți intra în apă… și pe când să ies, ochii ageri mă re-trimit spre duș, probabil partea din spate a pânzei nu era complet udă și am dat impresia că nu m-am spălat corespunzător..

pășind în jos spre bazinul cu apă, în care este captat un râu, mă intreb, așa obosit oare cât de rece o să simt apa.. și totusi ce alegeri mai puteam avea.. decât să intru… curajos, determinat să-mi fac tura pe lângă cele 3 shiva lingas și sub stropii grei ai cascadei; ca apoi repede să mă schimb și să o iau spre dhyanalinga… mirosul astă de camfor și apă îmi place..

observ că hainele nu-mi sunt cele mai curate, dar nu prea am alegeri acum, le iau peste pielea udă – contactul maxim energetic cu spațile consacrate se face prin capul umed, pălmile, tălpile sau tot corpul (gen ca și cum ai fi ieșit din Ganga) – și mă îndrept spre porțile la care se uită Nandi, aștept cuminte până la următoarea sesiune… și INTRU..

sunt într-o combinație de stare foarte optimă; puțin obosit, puțin înfometat, am prins și un loc bun.. și ma apuc de sadhana (sa repet o mantra de integrare la un proces avut anul trecut).. ohhh se simte bine, sună clopoțelele (la fiecare 15min) unul dupa altul.. stau și mă cufund.. iar după o oră mă gândesc să mai explorez si altceva azi, ies de la Dhyanalinga…

cafeteria.. am înteles că are și un nume dedicat.. însă lumea se adună pentru un chit-chat sa bea un shoot de cafeluță cu lapte, ceva dulce sau vreun alt food craving care se poate împlini acolo și nu rulând un program sau la mesele comune 🙂.. deci cafeteria, scopul pe care îl serveste rămâne mai viu decat numele… nu mi-am avut chai-ul de cand am sosit prin Hindia, așa că uite oportunitatea, cu o halva tradițională de morcovi și un mix de biscuiți (a se întelege sărați și dulci) – când dra care mă servea îmi reformuleaza cererea, “te referi la [blblabla] chai-ul lor?”.. well, cred că da, deși după o banuială subită apare și confirmarea că nu :D… combinația lor de ghimbir cu restul chestilor – e ca și cum am bea cicoare în loc de cafea – așa că o mișcare greșită.. iar în prea multă baie de zahăr o plimbare spre Devi Temple (Linga Bhairavi) este inevitabilă.. măcar să echilibram cu ronțaitul unei frunze de neem (foarte amară) care revine după o ofrandă adusă în templu..

lumina paleste repede, incat pasii mei nu apuca sa intreaca asternerea intunericului inainte de sosirea spre camera.. imi intind pro-lite-ul de la manduka in loc de izopren si peste el intind sacul de dormit, nu e nici suficienta lumina in a citi, nici prea putina in a dormi, activez putin netul [desi mesajele ca factura mea trecuse de 50euro extra], numa bine apuc sa raspund putin iubitei mele si unei liste de cumparaturi din ashram.. atipesc… descoper pozitii noi de adormit pe spate (ceva ce stiam ca are si un efect energetic si de echilibrare a tensiunilor in corp) asa ca le testez pe ambele parti.. atipesc.. uneori, chiar daca ai avut o zi grea, sa poti ura noapte buna persoanei iubite – priceless (factura se plateste cu mastercard 😛 – trebuia sa trec si factura de 140euro depasire in primul articol)

[new morning glory] în acelas timp cu aprinderea tuturor luminilor dintr-o cutiuță îl auzim pe Sadhguru, nu am știut dacă e ceva live sau vreo înregistrare, oricum m-a lovit bine cât să mă trezesc 🙂 începea programul de dimineața, precedat de guru pornima (la care se merge dusat, curat, etc) așa că în toată combinația, pregatirea mea întârziată mă face să surprind ușor din exterior activitatea.. stând pup pe podul din fața masivelor scări ale Suryei Kunde

n-am putut să ratez ocazia să înregistrez acest … duel mantric :)))

eu mă tot întreb, când mă întâlnesc cu astfel de situații, oare suntem martori la ceva audiții ascunse prin care se recrutează astfel de sensibili pentru vreun ordin secret? 🙂

după ce a rămas fără voce și mi-am bine dispus dimineața, m-am retras din nou în Dhyanalinga pentru practica personală, din nou adânc, lipsit de efort, la acele ore de dimineață nu sună nici clopotelul (tot la 15 minute), așa că te poți preda liniștit, fără concurs, tu cu tine..

[…]

într-o plimbare până la magazinul pentru chestii comune (traducerea mot-a-mot) am dat de un pestriț aripat, de care în 2 luni e plin ashramul, colorând gardurile, acoperișurile, copacii sau iarba mai retrasă

m-am dus din nou in zona cafeteriei 🙂 si fara sa mai am dubii mi-am comandat ce era de mancare si ofc cafea.. gasesc intr-un final un loc la o masa si raman pentru mult timp spectator la o discutie intre un nenica, trecut de ai lui 60 cu o dra pe la vreo 30 maxim, el insistand cu intrebarea “De ce nu vorbeste Sadhguru despre relatii, despre sex – este ceva ce societatea are nevoie + De ce nu raspunde clar la unele intrebari zicand ce si cum si raspunde doar la ce nu?” – Subiectul era interesant, insa fiecare se invartea pe coada lui dra cu Sadhguru ce scrie, ce carti, etc.. iar nenea care citea cartea intreba mereu, precis unde a scris asta, unde exact a mentionat, etc.  Asa ca si doua baloane care nu stii de ce se atrag dar in acelas timp cand se ating se resping… am asteptat momentul sa prind firele acestora, sa-i provoc sa-si raspunda inevitabil. Insa, cand l-am confruntat pe mosulica si vorbeam de sex, el ma intorcea la relatii – cand vorbeam de relatii el imi zicea de sex – pana cand i-am aratat ce joc face si ori accepta raspunsul pentru unul fara a schimba pentru celalalt, daca vrea sa le vada individual – sau sa ia raspunsul pentru comun daca vrea sa le vada impreuna. Iar tipa cand a simtit ca i-a venit usor si ei randul, pana sa capituleze, ne-am amintit ca toti avem si alte chestii de facut azi 🙂

fiind ultima zi înainte de program, cu o mini listă de cumpărături, îmi petrec suficient timp cu poze și comunicări de detalii în Isha Shop – nu-s cele mai ieftine produse, dar îți dau un  sentiment clar de calitate în majoritatea lor, așa că dacă n-ai avea limite la bagaj sau la card, febra de cumpărături s-ar putea să te prindă și țină 🙂

[…]

pentru mine, din nou, este momentul de Surya Kund – nu știu de ce m-a prins asa de mult, apa asta de râu rece, cu miros de camfor, cu scufundările aproape de cele 3 shivalingas.. poate pentru că-mi îngheață gândurile în tot procesul, pentru că mă predau lui indiferent de posibilități, senzații.. […] După ce ies trec și pe la [nenea] șarpe, duc o mică ofrandă și fac parcursul original care include și Devi Temple iar apoi Dhyanalinga – unde încerc să surprind mereu ofranda de sunet adusă.. dar de aceasta dată nu mi-au ieșit bine la calcul socotelile cu clopotelui și timpul [telefonul îmi rămase la bagaje – zona dintre cafeteria și isha shopping].. așa că am ieșit exact când se intra pentru Nada Aradhana – acum văzând programul lor înteleg și de ce (orele 11:45 si 17:45), calculasem cu vreo 45 mai devreme 🙂

[…]

alerg spre locul unde se pot cumpăra chestii comune (adică un mini-market) să văd dacă Ana [= frate, nenea] mi-a adus un wifi-hotspoter, ca să-mi rezolv ultimele comunicații înainte de program, gen unde mii brățara? o comandă manduka? și altele personale – iar în lipsă de soluții cu cumpăratul de nou, reușesc să cer cu împrumut unul din cele în folosință ale magazinului – până a doua zi la prânz.

este deja târziu, *lanterna* telefonului deja imi ghidează drumul spre pat.. după ce mă întind și încerc să recapitulez descoperirile posturale de cu o seară înainte.. un mic scandal începe în cameră 🙂 un nou venit se pare că a luat locul de pat al cuiva mai vechi fără să fie clar dacă pentru faptul ca era liber sau i-a mutat lucrurile. Cum sa te comporți într-un astfel de spațiu? toți cei prezenți încercau să-și dea seama, unii implicându-se cu întrebări mai detaliate despre situație.

se aprind din nou luminile împreună cu mantra-box-ul, astăzi parcă s-au sincronizat toate mantrele întrele ele (față de celelalte camere), în cazul în care ele nu sunt suficiente să te trezești.. urmează un grup de tobițe care vizitează fiecare cameră, iar apoi.. unde fel de ultimul apel, un alt voluntar bate ritmat, altert din palme, plimbându-se printre toți..

Bună dimineața!

de data asta reusesc să mă încadrez în program, ajung la Guru Pooja, îmi continui ritualul cu Dhyanalinga apoi cândva un Surya Kund și mă întorc în camera unde am dormit și erau depozitate bagajele să mă pregătest pentru înscrierea la program.

Plecarea – recentele 3 săptămâni în India – p1o5

yoga,

marți, orele prânzului, timpul fugea și nu știam cum să întrerup de la job și să fug spre casă, să petrec ultimele momente cu Luiza, în același timp aveam o altă grijă, mă deranjase hota de cu o seară înainte și preferam să fixez asta înainte să plec.. îmi aducea mie un confort psihic și credeam că și tuturor (să nu mai simtă ce gătesc vecinii) așa că înspre casă am luat un detour la Dedeman; apoi am fixat aproape complet sistemul și mă simteam mai liber să fiu și să plec..

Bagajul nu era gata, cumva nu mă deranja ca de obicei – fiind tipul de persoană care vrea să ajungă minim 2-3h inainte la aeroport, cu bagajul super-pregătit din timp.. Ce se întâmplă? mă întrebam în același timp? Ii zic și Luizei: “cumva nu simt călătoria asta..” … îmi amintesc însă de momentele când considerându-mă *prea pregătit*, (am ratat poate) fiind mai puțin sensibil, ceea ce am urmat să intâmpin.. așa că încercam să percep diferența și într-o notă pozitivă.. oricum.. ciudat, nou.. ce se întâmplă? 🙂

[…]

suntem puțini în drum spre Budapesta, adorm ușor până aproape de vama… urmează după câteva mesaje pe telefon, emoții dense, mă suspend cumva în ele și dorm din nou până la aeroport.. (mai am doar câteva minuțele până se deschide check-in-ul).. mă prezint în fata, primul și în același timp unicul pasager servit de doamna – pentru o viză electronică ce n-am tipărit-o și ne-eficiente plimbări ale personalului care încerca să mă ajute și să o printeze în locul meu.. primul servit – ultimul plecat (aproape)..

ajung în lounge, îmi printez visa și pasaportul – just in case pentru mai multe situații, hoteluri, sim-uri telefoane, din astea.. pun la încărcat telefonul și fac o tură să văd ce se mănâncă. Mi-am amintit cand am fost la băi de gustul salamului picant unguresc, în același timp îl și priveam acum – mă simt invitat și mintea se întreabă de ce – poate trebuie să fiu mai deschis îmi zic, acestor noi experiente.. așa că mă servesc.. testez și vinul rosu.. un pahar.. până la urmă două.. – dialog din nou în mintea mea: ce-i asta? respectiv de ce fac ceea ce fac? mai urmează însă în aceiași colectie vin rosu pe avion, nu-s sigur dacă am servit vin roșu în lounge în dubai, dar vin roșu din nou pe avion, vin roșu în mumbai – un fel de mai puține condiționări mai multe posibilități! – really?

[…]

si mă privesc în drum spre Isha Ashram, cu gândul cât de liniștit și plăcut, că o să-mi petrec timpul acolo – ritualurile cu baia și meditația și cafeluța și liniștea – când realizez că nu am brățara cu mantra pe mână, am zis că dacă e se va întoarce la mine – deși mă gândeam să-l impresionez puțin pe nea guru, cu mantra trasă în laser cu figurile mele din cap.. well, mă uitam pe geam, mă gândeam la brățară, again pe geam, brățara – nu m-am putut detașa.

my precious – aceasta este brațara cu mantra, pe față scrisul de mână al gurului – realizat cu laser după o imagine transmisă Ralucăi – iar pe interior aveam imprimată forma fonetică a ei. Argintul [precum și aurul] au o amprentă puternică pe creier, spre minte, liniștesc ăsau încălzescî – oricum o astfel de brățară cu mantra personală (sau cu o rugăciune) au o prezență continuă, asemenea unei umbre care povestește ceva despre un obiect ce stă în Lumină.

prefață – recentele 3 săptămâni în India

India, travel, yoga, ,

dragă Saturnule, tu care ești la marginea dintre vizibil și invizibil.. tre să fii văzut lucrurile astea pe care eu nu le-am sau nu le mai văd 🙂

chiar dinainte de ultima mea călătorie în India, am început să observ că-mi dispar unele lucruri, nimic foarte valoros dar nici neînsemnat, suficient cât să-mi lase o continuă senzație de stânjeneală.. având în vedere că lucrurile au continuat și pe parcursul călătoriei inclusiv până la sfârșit, am zis să prefațez relatarea recentelor 3 săptămani în India cu aceste iritări 🙂

poate o să facă sens să văd toate aceste situații la un loc, ca un fel de detașare față de ele.. în acelaș timp lucurile sunt atât de random încat sunt curios cum o sa le proceseze google

în plus vreau să scriu despre recenta mea experiență, dintr-o altă perspectivă, așa că nu-i nevoie să citiți mai jos.. vreau doar să las acest bagaj, ca să fie totusi complet și să mă focalizez pe celelalte aspecte, după..

  1. bilet de avion spre Nagpur (airIndia)
  2. kumbha mela pe data de 4 februarie
  3. garmin watch cable (raportat ca gasit recent)
  4. casti telefon
  5. red yogitoes (found)
  6. o esarfa din Varanasi
  7. bilet de avion spre Nagpur (goIndigo)
  8. brata de argint cu mantra personala
  9. o pereche de pantaloni scurti, albastri, manduka
  10. 2 seturi de cristale camfor
  11. 2 saltelute yoga, manduka + isha noua cadou, o pereche de chei si husa in care erau
  12. o intalnire cu profesorul-prietenul meu drag Roshan
  13. kumbha mela pe data de 10 februarie
  14. necessaire-ul meu (parfum, creme, betisor masaj, other stuff)
  15. dulapul de la WCR golit – din nepricepere – missing many stuff

Planul inital al acestei calatorii era sa ajung undeva in Ianuarie in India, sa ma intorc in principal pentru un inceput de drum personal alaturi de un guru, apoi o nunta si deosbit de interesanta baie in timpul khumba mela. Insa pana sa ma decid cu data de ajuns in India, deja nunta se reprogramase mai repede iar khumba parea sa fie mai interesanta la inceputul lui februarie, doar. Asa ca m-am uitat sa includ si ziua libera nationala (24 ian) si off we go booking.

Dupa ce am rezervat avionasele spre India incep confirmarea prezentei, vizitei la guru – respectiv ma interesa sa-mi iau cat mai din timp si biletele interne, asa mesaje sotiei gurului apoi pressing usor la o persoana in ashram apropiata lor pentru obtinerea confirmarilor cat mai repede… and off we go in the meantime this happened – somehow a confirmation that i could come right away [1]

so by that time, i was pretty sure about how my trip will go :)) then :))

deja recalculam toata calatoria, acest 1st of feb + alte 3 zile minim asteptate, imi dadeau peste cap in principiu baia [2] in gange iar apoi evenimentul era atat de centrat incat nu mai stiam ce pot sa fac nici inainte nici dupa…

asa ca printre mai multe variante, am zis ca, cateva zile de silence la Isha nu o sa ma strice 🙂 insa cautan cazare la ei am inteles ca dormit cu voluntarii ramanea singura optiune, apoi de la dormit am vazut ca pot sa fac si un program.. cumva se incadra perfect cu plecarea mea pe 1 Februrie.. as aca ma apuc sa-mi iau bilete… atat ca… daca nu era pentru o alta conversatie.. nu observam ca-mi luasem AGAIN bilete tot pentru NAGpur [7]

intre timp intr-o saptamana la servici deja trimisesem mail cu esarfa pierduta [6]

in timp ce eram surprins deja de intamplari, realizez ca nici alte piese nu erau la locul lor [3],[4],[5].

Deja prin India, Mumbai – exited – imi dau seama ca o sa ajung cam repede prin Coimbatore asa ca incercam sa-mi planific ori un hotel, ori vreun taxi – stiu ca la un moment dat mi-am dat jos bratara [la security in Mumbai cel domestic] insa imi amintes cum am spalat-o dupa… so undeva prin Coimbatore a ramas, de la aeroport pana la hotel-uri a fost suficient hussle incat sa-mi cada si sa nu o simt.. precum si ulterior in camera de hotel prin pat – dar noah, sa nu credeti ca nu am trimis mailuri peste mailuri – nici un raspuns [8]

Ajuns la Isha in dormitory, la un moment dat mi-am spalat unele haine.. tot mutand si re-organizand cele curate cu cele necurate 🙂 am ramas fara o pereche de pantaloni dragi de la manduka [9] iar apoi cu putin inainte sa plec, intreb pe nea vanzatorii de acolo daca pot sa car cele doua seturi de camfor la bagajul de mana sau pot doar la cel de cala – acum nu stiu daca au inteles, daca nu m-au inteles, daca au raspuns corect sau gresit.. oricum cand mi-au scanat bagajul de mana, my sweet pooja camphor was gone [10]

As usual, daca imi transport sateluta de yoga pe langa backpack, leg si inod husa suficient de interesant incat sa nu se desprinda sau cine stie ce… de data asta aveam doua saltelute pe care le-am rulat cu grija si foarte tight au reusit sa intre intr-o husa de yoga mats.. insa am avut o seara mai interesanta cu zboruri anulate, cu rerutari – pana la urma – cineva s-a obosit sa-mi deznoade husa cu saltelutele si sa ma lase fara ele [11]

dintre toate zilele din nord, cea planificata intalnirii cu Roshan a trebui sa ploaie [12] iar plimbarea pe albia unui parau in padure, slippery si cu capacitate de alte dusuri a fost un mare no-go. La fel am crezut ca macar in 10 poate merg la khumba mela, insa prietenii mei din Delhi au programt o deschidere a unui studio de yoga and healing, so my dearest bath gone [13]

si cand gredeam ca scapat de toate problemutele, imi re-aranjez in drum spre casa bagajul, scot necessaire-ul inainte de baggage drop.. si asa l-am pus ca nu l-am mai vazut.. parfume, creme, chestii.. ma bucur ca am fost inspirat si de data asta nu am pus si noile bijuterii in el.. :-/ [14]

si dupa aceste experiente usor deranjante, pe care le-am mai impartasit ca un final de drum dupa ce am ajuns acasa.. ma duc si eu la prima clasa de yoga, just the next day.. cand sa deschid dulapul.. prietene, era gol complet.. salteluta, echipament yoga, echipament inot, uleiuri sauna, slapi.. phuh.. am recuperat doar salteluta.. si intr-o alta zi ochelarii noi de inot :-/ [15]