Tag Archives: isha

Isha Program – recentele 3 săptămâni în India – p3o5

scurtă introducere

reguli.. cu sens sau fără, urmărite sau doar să fie încălcate, cu scopul de a ușura “jocul” sau să lovească în ego, libertate sau propeală? așa începe un programel pe la Isha, chiar de la momentul înscrierii / aplicării..

din punct de vedere personal, informațile și tehnicile cu care am interactionat se încadrează așa:

  • cunoscute
  • noi
  • diferite
Cele cunoscute

nu sunt mereu publice sau accesibile ci fac parte din realizări pe parcursul drumului sau intuiții, experiențe atât personale cât și parcurse cu cei prezenti la clase. Ceea ce mă bucură, ca o confirmare a direcției a practicii dar și în acelaș timp, îmi comunică că ar trebui să stau mai mult cu mine decât să-i mai urmăresc programele – pentru că dacă sursa este în interior și reusesc ușor să trag cu urechea, cu ochiul și să aduc la suprafața atunci mai degrabă ași lărgi aceasta comunicare, cu mine însumi, decât să mă orientez spre o sursă externă.

Cele noi

s-ar împărti în alte două categorii

  • nu neapărat noi, dar nu m-au interesat sau n-am ajuns încă la ele în sensul că n-am fost pus sa le experimentez susținut ca să le observ relevanța sau diferențele
  • noi – prima dată le-am auzit în cursul programelor (probabil să nu fie noi pentru alții)
cele diferite
  • complementare practicii sau tehnicii; odată ce le-ai experimentat așa ți se pare atât de natural și de ok încât nu le-ai mai practica altfel
  • greu de mestecat (off the book)
    • le-aș contraindica (biomecanic, medical sau alte aspecte fizice)
    • nu ți le explica nimeni – nici la început nici dupa o perioadă nu ai mai mult decât bănuieli (de ce oare așa)
    • par a fi destinate acelor practicanți care nu au avut acel AHA moment și ar putea să le vină servit ca un răspuns la “de ce n-au atins gloria” până acum

scopul acestei introduceri este să vă așez mai clar perspectiva prin care interactionez cel șmai des cu programe similare, nu doar cele de la Isha. Participarea și implicarea mea este mereu sinceră, deschisă, curioasă – în acelaș timp sunt de acord că orice impresie este una personală, iar ca un review pur obiectiv – oricât s-ar strădui cineva, n-ar putea să-l facă.. iar eu aici, la fel, încerc cât mai bine.

De ce nu se poate face un review pur obiectiv? Dacă ar fi vorba de mâncare și am analiza un produs, înainte trebuie sau nu să fim bucătari? să avem gusturi, experiențe, etc? Păi însăși acele lucruri, oricât de vaste, sunt perechile noastre de ochelari. Poți face review ca un începător sau complet necunoscător? și asa corpurile și drumurile spirituale sunt diferite. Ego-ul poate să filtreze, poate de asemenea să susțină și noi nu suntem fără unul. La fel cum și studiile stiintifice sunt analizate, repetate de multe ori până să fie confirmate. Cu o floare nu se face primavară, iar orice pădure are uscăciunile ei.

Isha Program

am zis că nu o să intru în detalii specificând numele programului sau coținutul lui, ci așa povestea, experiența, comentariile, impresiile.. etc

înscrierea

cu un bagaj în spate și cu altul la mână, mă debarchez pe o bancă, îmi las și sandalele lângă și mă duc spre rândurile deja formate, cam câte 3-4 pentru fiecare program (două rulau acum în paralel). Totul ar trebui să meargă smooth – însă sunt atâtea discutii mereu între cei ce se înscriu și voluntari că te miri deseori cum pentru fiecare, un simplu proces care ar trebui sa fie cat de cat standard, devine o întreagă poveste cu finaluri aproape diferite.

În acelaș timp un înalțat își face loc pe alt rând până în față, am putea toți să ne dăm cu părarea de ce un carlionțat crede că ar avea prioritate în fața altora, te putea păli ușor o imagine a unui evreu-american care crede că tre să fie primul, problema lui înaintea altora, iar la sfârșit și scuza-explicația – trebuia să facă ceva pentru mama lui [înainte de program] – în gândul meu “oare shopping-ul astă era prioritar? … ca ulterior să-l văd implicat pe el și probabil și pe fiu lui într-un proces să zicem funerar

ajung și eu în față, mă dezlipesc de portofel, mobil, acte – nu înainte să mai fac o tură la overseas-offices și să mă întorc din nou cuminte la coada liniei (deși alții au revenit direct în față) – semnez pentru toate valorile și mă îndrept aparent cu acelaș bagaj spre noul loc comun de găzduire a programului.

primele ore

începem printr-o sumarizare de idei a unui alt program și nu doar a părții informaționale-teoretice, reguli, etc cât și prin unele tehnici și practici – eu însă eram puțin preocupat că trebuia să întorc un wifi-hotspot-er magazinului cu chestii comune – da întradevăr programul era important, sigur toată lumea ar întelgere vreo întârziere, dar îmi pasă atât de mult de cuvintele date, încât tot ce așteptam era prima pauză – în care sa fug și atunci să mă eliberez complet de orice responsabilitate – să revin cu atenția deplină asupra a ceea ce urma.

ajung la magazin, îmi aștept liniștit rândul, îi dau dispozitivul omului – îi amintesc de cei 1500 de rupee lăsați cu o altă ocazie – mii returnează și socotesc vreo 300 să-i dau pentru serviciul de împrumut – însă mă refuză, cu drag, spunându-mi că e ok… și fără să socotesc prea mult am apropriu de acest om înalt și-i apropriu pieptul să-l îmbrățisez.. gândidu-mă doar ulterior dacă am procedat corect, dacă nu l-am stânjenit – amintindu-mi că cei din sud (indienii) nu au o expresie atât de publică a emoților..

în bătăile palmelor [adică un fel de final boarding call] mă întorc în sala programului, complet liniștit, entuziasmat, pregătit cum am zice pentru ce urmeazaă.. nu prea am fost complet singur, detașat, liber și atât de pregătit – să zicem – pentru un program spiritual. Parcă mereu se întâmplă ceva, o mică ceartă cu cineva înainte la celalalt pol prezenta cuiva drag în sală, aproape de mine, dar în condițile astea – mă gândeam mhm – n-am fost, interesantă oportunitatea – o cântăream.

Trec însă câteva momente  din program printre niște conflicte destul de generoase, adică tehnicile, detalile, practicile conțineau ceva ce mă irita puternic – atât de mult – încât de data asta de abia așteptam pauza, să scriu cuiva cui m-ar înțelege. Șiii… pauză… fug repede la helpdesk.. le reaminetsc problema mea cu brațara pierdută – însă nenea îmi observă culoarea de la o brațară de access (îi indică că sunt în program) și îmi zice că o verifică cu cei de la program dacă pot.. așa că face omu un telefon (acum sunt chiar curios unde) care îi confirmă suspiciunile și îmi limitează și mie efervescența de a scrie acele mesaje… ba mai mult.. îmi spune că sunt așteptat înapoi pentru că era o pauză în care faceam ceva (nu jocuri or else, ci tot program)

pauza

pauza, nu înseamnă ceea ce ne-am obișnuit noi… o întrerupere a unui proces, un timp personal.. pauza în programele isha nu sunt mai mult decât un moment de părăsire a sălii de practică.. repet, ceea ce e comun în toate pauzele, este doar ca ești invitat să părăsești sala..

nu stiu dacă era a 2-a sau a 3-a …. 🙂 ceva versuri de muzica acum sar prin cap… dar deja glumeam (cu mine că nu aveam încă cui să-i împărtăsesc ceva).. că pauzele astea nu sunt cu nimic diferite de pauzele din închisoare… că iluzia unei libertăți prezentată de un spațiu mai mare de alegeri.. pauzele astea.. care fac parte din program sunt în continuare parte din program, ar putea și să nu le numească pauze, ci doar o gură de aer afară, o mică eliberare necontrolată a membrelor, gândurilor etc, servirea mesei sau drumul + desfășurarea programului într-o altă formă sau alta parte.. oricum 🙂 nu pauze… sau noah pauze ca în închisoare.. pe care desigur dacă nu le apreciezi, cineva de asemenea ți le poate lua 🙂 ohhhh în ce iluzie trăim… viața e exact la fel, doar pentru că nu vedem limitele ei, nu înseamnă că nu sunt… iar sentimentul ăsta de captivitate, de observației a ei, îmi amintea frecvent deja din workshop-ul lui septembrie anul trecut…

miezul programului

este momentul când mare parte din practici capătă forma de sadhana, proces ce va continua să rămână cu tine cel putin 40 de zile, apoi 6 luni, etc.. te simți că ești acolo, în acelaș timp nu ești, te simți prezent în timpul practicilor, în acelaș timp o oboseală parcă te face melancolic, aștepți să se termine.. dar mai tot ce experimentezi, punctual sau în ansamblu lasă un efect în tine.. știi că pentru asta ai venit acolo..

sunt câteva momente care le considerai incidente, adică că au apărut poate odată la început iar pe parcurs vor disparea, complet sau vei observa diminuarea lor. Acum printre baieți aveam în spate un concurent 🙂 care în timpul unor practici – ghidate de Sadhguru – îi plăcea să-i hiperoxigeneze corpul… să intre în sușuituri printre dinți, contracții.. să-și creeze punctul culminant în care să poată să urle “Shamboo”… și după câteva seturi de shamboo inspirat de un filmuleț în care a zis cineva ceva de Jessica Parker, am zis că oare cum ar fi chiar înainte să-l simt că vrea să urle, să zbier eu “Jessica Parker”…

jocurile

momentul când să fii complet implicat în ceva, în care să-ți uiți propiile definiții, tânăr-bătrân, sănătos-bolnav, inteligent-sau-mai-lipsit-de-imaginație, bărbat-femeie…

unul dintre ele a fost rațele și vânătorii.. în care cercul exterior este format din vânători, iar cel interior de vânați :).. de data asta am fost mai atent la reguli.. trebuia să fim loviți mai jos de genunchi.. și după mult teasing în care încercau să mă atingă.. am realizat că dacă stau în genunchi, nu pot fi lovit mai jos.. și tot planul meu a fost atunci să-i conving pe toți să formăm un cerc în care să stăm în genunchi (partea din față) și cei din cerc strategic – astfel încât orice minge aruncată spre noi să nu aibă acel efect – dar noah.. n-ai cu cine.. 2-3 au înteles, restul au rămas în iluzia jocului, în matrix – unde indiferent de cât de agili erau, urmau să fie scoși din joc până la sfârșit.. asș e deseori și în spiritualitate, sunt câțiva care pot găsi un hack, o soluție reală dar au nevoie de un grup pentru a o consolida.. însă deseori nu ai cu cine.. pentru că toți sunt ocupați să trăiască, să-și urmărească proriile iluzii chiar dacă din exterior sunt cele mai sănătoate, cele mai spirituale.. pot ei să vadă sfârșitul matrixului prin ele? dacă nu.. de ce le fac? o amăgire a unei libertăți? o pauză în închisoare?

sfârșitul programului

într-o pauză, niște colegi mă auzeau comentând la raftul de broșuri cu programe, asteptând niște răspunsuri pe care oricum știam că nimeni nu mi le va oferi, poate nici Sadhguru.. dar oricum.. după câteva momente mă întrebă ce am de când să fac cu ce am învatat.. dacă o să practic [continuu, etc].. le zic că îmi place mult o parte din ce am făcut și probabil că esență o să o continui…

doamna care coordona face o prezentare la un moment dat despre tot felul de persoane sau personalități ale indiei care au făcut sau nu ceva, au scris cărți, și-au scris sau nu tot ei prefața sau au plătit pe alții anyway.. și cumva au ajuns la un anumit super nume.. așa că retoric întreabă “cine i-au făcut pe ei sree-sree-sree-sree?” – “ei s-au numit!” – răspunde zâmbid doamna.. gen să fim atenți pe cine urmăm etc… iar colegii mei la un moment dat, după ce am pus unele întrebări în sesiunea de Q&A.. cred că sunt glumeți uităndu-se la mine să-mi zică “sree-sree Darius”… well preiau gluma.. însă mai departe să vedeți voi ironia.. toată lumea ii se adresa (la sfârșit de program) la tanti asta cu “gurumaa” – la care încep să râd în mine – dar pe tanti asta cine a facut-o guru[maa]? acceptând și răspunzând la apelativul folosit de ceilalți înseamnă că e de acord cu titlul, așa că ipocrizia.. sree-sree e rău.. dar gurumaa totul bine aaa?

 

Isha Ashram – recentele 3 săptămâni în India – p2o5

facem Dreapta dinspre strada principală spre Isha Ashram / Dhyanalinga / Isha Yoga Center + alte indicatoare cu aceiași destinație.. la un moment dat soferul îmi atrage atenția spre Adiyogi, dar nu-l vedeam, din nou îmi arată, dar tot nimic, mai insista șoferul.. și parcă văd un vârf de păr cu o Lună într-o parte răsărind deasupra unor palmieri.. “Credeam că e mai mare” – exclam puțin dezamagitor; șoferul mă asigura ca e, dar efectul și-l cam pierduse puțin.. dacă nu impacta mai trimfator din drum…

după o serie de denivelări, lăsate parcă să-ți oprească cât mai mult din viteză.. ajung la barieră: “Pentru ce program” mă întreabă domnul în uniformă, îi zic planul meu, mă întreabă dacă am confirmarea pentru a sta în dormitorul de voluntari – îi arăt mailul și mă lasă să intru… Well cam asta era povestea, toate camerele erau luate de părinții în vizită la Isha School. Așa că deși am auzit multe povești despre dormitory, n-am avut altă alegere – așa că hai să vedem experiența asta..

Birouri noi în (fosta) zona de Welcome Point inspirau deja o decongestionare a situaților, ajung la cel specific pentru străini, pe o bancă așteptau mai multe persoane.. primesc întrebări specifice “pentru ce program am venit”, mă intreabă de “bsp”.. ii zic că nu și că nu mă intersează (experiențe, senzații).. las puțină curiozitate.. omu întelege că nu pot să-i răspund în bătătură și maică apuc să prind o fereastră să mă înregistreze.. când înaintea mea.. un british/aussie complainer că nu-i mere netu 🙂 că i se incarcă greu paginile… în fața lui ochii fixi și destul de fierbinți a unui voluntar, care nu știm cât a dormit aseară și se pare ca a avut suficient de spus pe tema asta (că nu-i aparține subiectul și ca cuvinte mai puțin plăcute nu poate să-i adreseze acum :))) sweet…

obtin 10minute de net, pe unul din pc-urile lor locale, cât să scriu iubirei mele că am ajuns și la SBS Grand Hotel, să-mi trimită brățara la Isha, dacă o găsesc… și începe perioada no internet zone..

prima dată când stau la dorm, păsesc pe aleea lungă, întrebând de colo colo dacă merg bine, ajung sus îmi las bagajul în prima camera… verific totuși și a doua.. însă mă întorc, mă îmbrac în lucrușoare cât să par cât mai baștinaș și caut să pribecesc prin zona… direcția Surya Kund (The Theerthakunds).. îmi luaserăm pe drum sandale (no brand but brand la supra-preț) pe care le așez la scările edificiului, cu pași uscați trec în diagonala peste blocurile de piatră, plătesc cele 20 de rupee de rigoare, le asigur că știu regulamentul (pe care nu-l citisem, dar noah the basics, fără zgomot, întri curat, nu înoți, nu scupi – nimic pentru mine)… aproape alunec la intrare (zona comună de tranzit e mereu udă ori de la dușuri ori cum vin alții din surya kund)… arăt chitanta și primesc un sul portocaliu de material, ușor umed (doar dimineața devreme dacă-l prinzi uscat), singurul echipament cu care poți intra în apă… și pe când să ies, ochii ageri mă re-trimit spre duș, probabil partea din spate a pânzei nu era complet udă și am dat impresia că nu m-am spălat corespunzător..

pășind în jos spre bazinul cu apă, în care este captat un râu, mă intreb, așa obosit oare cât de rece o să simt apa.. și totusi ce alegeri mai puteam avea.. decât să intru… curajos, determinat să-mi fac tura pe lângă cele 3 shiva lingas și sub stropii grei ai cascadei; ca apoi repede să mă schimb și să o iau spre dhyanalinga… mirosul astă de camfor și apă îmi place..

observ că hainele nu-mi sunt cele mai curate, dar nu prea am alegeri acum, le iau peste pielea udă – contactul maxim energetic cu spațile consacrate se face prin capul umed, pălmile, tălpile sau tot corpul (gen ca și cum ai fi ieșit din Ganga) – și mă îndrept spre porțile la care se uită Nandi, aștept cuminte până la următoarea sesiune… și INTRU..

sunt într-o combinație de stare foarte optimă; puțin obosit, puțin înfometat, am prins și un loc bun.. și ma apuc de sadhana (sa repet o mantra de integrare la un proces avut anul trecut).. ohhh se simte bine, sună clopoțelele (la fiecare 15min) unul dupa altul.. stau și mă cufund.. iar după o oră mă gândesc să mai explorez si altceva azi, ies de la Dhyanalinga…

cafeteria.. am înteles că are și un nume dedicat.. însă lumea se adună pentru un chit-chat sa bea un shoot de cafeluță cu lapte, ceva dulce sau vreun alt food craving care se poate împlini acolo și nu rulând un program sau la mesele comune 🙂.. deci cafeteria, scopul pe care îl serveste rămâne mai viu decat numele… nu mi-am avut chai-ul de cand am sosit prin Hindia, așa că uite oportunitatea, cu o halva tradițională de morcovi și un mix de biscuiți (a se întelege sărați și dulci) – când dra care mă servea îmi reformuleaza cererea, “te referi la [blblabla] chai-ul lor?”.. well, cred că da, deși după o banuială subită apare și confirmarea că nu :D… combinația lor de ghimbir cu restul chestilor – e ca și cum am bea cicoare în loc de cafea – așa că o mișcare greșită.. iar în prea multă baie de zahăr o plimbare spre Devi Temple (Linga Bhairavi) este inevitabilă.. măcar să echilibram cu ronțaitul unei frunze de neem (foarte amară) care revine după o ofrandă adusă în templu..

lumina paleste repede, incat pasii mei nu apuca sa intreaca asternerea intunericului inainte de sosirea spre camera.. imi intind pro-lite-ul de la manduka in loc de izopren si peste el intind sacul de dormit, nu e nici suficienta lumina in a citi, nici prea putina in a dormi, activez putin netul [desi mesajele ca factura mea trecuse de 50euro extra], numa bine apuc sa raspund putin iubitei mele si unei liste de cumparaturi din ashram.. atipesc… descoper pozitii noi de adormit pe spate (ceva ce stiam ca are si un efect energetic si de echilibrare a tensiunilor in corp) asa ca le testez pe ambele parti.. atipesc.. uneori, chiar daca ai avut o zi grea, sa poti ura noapte buna persoanei iubite – priceless (factura se plateste cu mastercard 😛 – trebuia sa trec si factura de 140euro depasire in primul articol)


[new morning glory] în acelas timp cu aprinderea tuturor luminilor dintr-o cutiuță îl auzim pe Sadhguru, nu am știut dacă e ceva live sau vreo înregistrare, oricum m-a lovit bine cât să mă trezesc 🙂 începea programul de dimineața, precedat de guru pornima (la care se merge dusat, curat, etc) așa că în toată combinația, pregatirea mea întârziată mă face să surprind ușor din exterior activitatea.. stând pup pe podul din fața masivelor scări ale Suryei Kunde

n-am putut să ratez ocazia să înregistrez acest … duel mantric :)))

eu mă tot întreb, când mă întâlnesc cu astfel de situații, oare suntem martori la ceva audiții ascunse prin care se recrutează astfel de sensibili pentru vreun ordin secret? 🙂

după ce a rămas fără voce și mi-am bine dispus dimineața, m-am retras din nou în Dhyanalinga pentru practica personală, din nou adânc, lipsit de efort, la acele ore de dimineață nu sună nici clopotelul (tot la 15 minute), așa că te poți preda liniștit, fără concurs, tu cu tine..

[…]

într-o plimbare până la magazinul pentru chestii comune (traducerea mot-a-mot) am dat de un pestriț aripat, de care în 2 luni e plin ashramul, colorând gardurile, acoperișurile, copacii sau iarba mai retrasă

m-am dus din nou in zona cafeteriei 🙂 si fara sa mai am dubii mi-am comandat ce era de mancare si ofc cafea.. gasesc intr-un final un loc la o masa si raman pentru mult timp spectator la o discutie intre un nenica, trecut de ai lui 60 cu o dra pe la vreo 30 maxim, el insistand cu intrebarea “De ce nu vorbeste Sadhguru despre relatii, despre sex – este ceva ce societatea are nevoie + De ce nu raspunde clar la unele intrebari zicand ce si cum si raspunde doar la ce nu?” – Subiectul era interesant, insa fiecare se invartea pe coada lui dra cu Sadhguru ce scrie, ce carti, etc.. iar nenea care citea cartea intreba mereu, precis unde a scris asta, unde exact a mentionat, etc.  Asa ca si doua baloane care nu stii de ce se atrag dar in acelas timp cand se ating se resping… am asteptat momentul sa prind firele acestora, sa-i provoc sa-si raspunda inevitabil. Insa, cand l-am confruntat pe mosulica si vorbeam de sex, el ma intorcea la relatii – cand vorbeam de relatii el imi zicea de sex – pana cand i-am aratat ce joc face si ori accepta raspunsul pentru unul fara a schimba pentru celalalt, daca vrea sa le vada individual – sau sa ia raspunsul pentru comun daca vrea sa le vada impreuna. Iar tipa cand a simtit ca i-a venit usor si ei randul, pana sa capituleze, ne-am amintit ca toti avem si alte chestii de facut azi 🙂

fiind ultima zi înainte de program, cu o mini listă de cumpărături, îmi petrec suficient timp cu poze și comunicări de detalii în Isha Shop – nu-s cele mai ieftine produse, dar îți dau un  sentiment clar de calitate în majoritatea lor, așa că dacă n-ai avea limite la bagaj sau la card, febra de cumpărături s-ar putea să te prindă și țină 🙂

[…]

pentru mine, din nou, este momentul de Surya Kund – nu știu de ce m-a prins asa de mult, apa asta de râu rece, cu miros de camfor, cu scufundările aproape de cele 3 shivalingas.. poate pentru că-mi îngheață gândurile în tot procesul, pentru că mă predau lui indiferent de posibilități, senzații.. […] După ce ies trec și pe la [nenea] șarpe, duc o mică ofrandă și fac parcursul original care include și Devi Temple iar apoi Dhyanalinga – unde încerc să surprind mereu ofranda de sunet adusă.. dar de aceasta dată nu mi-au ieșit bine la calcul socotelile cu clopotelui și timpul [telefonul îmi rămase la bagaje – zona dintre cafeteria și isha shopping].. așa că am ieșit exact când se intra pentru Nada Aradhana – acum văzând programul lor înteleg și de ce (orele 11:45 si 17:45), calculasem cu vreo 45 mai devreme 🙂

[…]

alerg spre locul unde se pot cumpăra chestii comune (adică un mini-market) să văd dacă Ana [= frate, nenea] mi-a adus un wifi-hotspoter, ca să-mi rezolv ultimele comunicații înainte de program, gen unde mii brățara? o comandă manduka? și altele personale – iar în lipsă de soluții cu cumpăratul de nou, reușesc să cer cu împrumut unul din cele în folosință ale magazinului – până a doua zi la prânz.

este deja târziu, *lanterna* telefonului deja imi ghidează drumul spre pat.. după ce mă întind și încerc să recapitulez descoperirile posturale de cu o seară înainte.. un mic scandal începe în cameră 🙂 un nou venit se pare că a luat locul de pat al cuiva mai vechi fără să fie clar dacă pentru faptul ca era liber sau i-a mutat lucrurile. Cum sa te comporți într-un astfel de spațiu? toți cei prezenți încercau să-și dea seama, unii implicându-se cu întrebări mai detaliate despre situație.


se aprind din nou luminile împreună cu mantra-box-ul, astăzi parcă s-au sincronizat toate mantrele întrele ele (față de celelalte camere), în cazul în care ele nu sunt suficiente să te trezești.. urmează un grup de tobițe care vizitează fiecare cameră, iar apoi.. unde fel de ultimul apel, un alt voluntar bate ritmat, altert din palme, plimbându-se printre toți..

Bună dimineața!

de data asta reusesc să mă încadrez în program, ajung la Guru Pooja, îmi continui ritualul cu Dhyanalinga apoi cândva un Surya Kund și mă întorc în camera unde am dormit și erau depozitate bagajele să mă pregătest pentru înscrierea la program.

last 7 weeks of India – part 4 – Inner Engineering

my last trip to India was the richest experience (compared to the previous visits), one may say that this is because i visited the South, others might link it to Sadhguru & Isha Foundation.. personally i would highlight that each time was an improved experience because i embraced more, i was ready for more and everything else like South, Goa, Sadhguru, Isha.. was just filling that which I was ready to receive, to be part, to be present..

now because of time, language and also other barriers as also my previous post suffer from, I would try to offer a tinny impression.. what I would like actually is to seduce your hearths and follow me into this or that journey, but for that i have to start writing some books 🙂 or videos..

the plan

we wanted to visit this consecrated place at Isha Foundation and stay as long as possible to catch also Mahashivaratri there, but there was a condition, no more then 10 days for the people who didn’t had this Inner Engineering training..

what did I knew about this training? – nothing

i would only guessed that this is a program which is trans-formative in such a way that you either are more balanced with your energies either you will tune better with the place and customs… but since my brother wanted so much to do it i joined his boat 🙂 but my original plan was to stay in Bangalore, do some work & experience the city..

the arrival

we planned the trip in such a way – as was also suggested by the Isha Team – to don’t disturb the animals time (which was the night time) – so what our arrival won’t create unnecessarily sounds and lights or discomfort for the nature..

from all the airports i visited, the Bangalore one is the most beautiful one – they way they melted the nature, museum and the technology inside it is really inspiring.. so if you have to wait between the planes, you might consider this one as a stop over 🙂

there is a wall full of painted history, some inside faces of houses, ancient war and flight machines, agricultural tools..

arriving at the airport, we moved to a taxi office, where without even opening the mouths, one old bearded guy said “Isha Foundation” :)) so we confirmed smiling, get a non-AC taxi and drived thru a lot of Sadhguru’s advertising of Mahashivaratri

the time before the program

as we arrived to the “welcome point”, we presented ourselves to multiple windows, i guess the second one was the “overseas” where we met J[…]ish, a tall looking indian that was a very familiar and resembling face – like Jean Reno 🙂 – he quickly grabbed my right hand and looked at the ring, smiled and said something […] then looked into my eyes again and we knew this will be a start of a friendship… I told him that i knew him from somewhere.. then i realized that he was in Paris.. by the end confirming that he is part of the staff when Sadhguru is visiting some European places..

that was already cool, finding someone that close with Sadhguru, he was curios a lot about Romania and we ended our little conversation with the plan that i’ll read some of our poems that will be covering some of his interest..

we received a map with the place and some daily events that we could enjoy until the program starts

WhatsApp-Image-20160324

as everyone was talking about the Surya Kunda bath then a short visit to the Devi temple and at the end (if not directly after) to enter the Dhyanalinga we did so.. but we were also interested in the other activities which in the end we almost covered them all..

below is the place, where early in the morning, especially the male individuals was gathering to conduct their sadhanas (practices).. but is hard – initially maybe – to surrender to your practice when around you there are 100s styles and sounds everyone is making and i’m not talking about some breaths.. but one things he’s a monkey, another one a dog, seagull, the whole jungle :))) .. so i only once practiced here..

img-20160303-wa0027.jpg

to the right a spring will fall into the Surya Kunda, not only a refresing place, but a purifying tool, on which you enter only sourunded by a orange towel, then once out you will continue your journey without getting dry or using any towel (the shower is mandatory before), the water that remains on your body will be conductive for the next steps (of your practice or Devi Temple / Dhyanalinga) – for women its a different place called Chandra Kunda which is not that “public”..

13316901_1785092708393975_8910360791046528527_o

there are other places to be mentioned, like the Biksha were we eated before the program, the kinda coffeteria place – a small public pushing-table place where you could buy masala tea, coffee, sweets but also a full meal.. the Isha Shop, etc.. like this lotus garden full with fishes and water snakes..

but actually you were only allowed to make pictures in these areas – with the Bull and Shiva’s face:

the inner engineering

never been in a more luxurious yogic place before 🙂

when you attend this program, they want you fill as satisfied as possible with all the services, and this is how the perimeter might look:

there were wild peacocks flying from roofs to roofs.. and the food – OMD – amazing, maybe too amazing, too much, too rich, that we were talking at some point.. how is it possible that this is yogic food :)))

the program

we were asked to commit that we won’t divulge the content of the program, so I can’t say more than what is already known on the internet.. that there is in the end an initiation into the shambhavi mudra.. and some helping pre-shambhavi mudra exercises which are also led by upa-yoga..

we were around 130 participants, from all levels of India and from all places of the world.. with generally little knowledge or no knowledge o yoga.. which was a bit surprising to me.. but the techniques there are approachable by everyone..

img-20160303-wa0000.jpg

there were always volunteers to greet you with a smile and help you in any way possible, you can say that you have an all-inclusive-service provided 🙂 as this is anyway the most expensive basic program one can follow – but mandatory for some govt. agencies in India or companies.. like some people were paid from work to get here and do the training..

a recent feedback

from the beginning i recognized some elements of the practice, some were familiar, some were different.. and i went everything to ask the teacher… “hey.. aren’t the women supposed to have the legs in different direction” or “why do we use this (configuration) and why the other (configurations i knew) were not ok”.. but each time i was getting a wall-response “this is how we practice for this” or “on this we all do the same”, etc.

so i was a bit curious and the answers didn’t ease my mind :-/ doing something without understanding.. with a promise that it will come.. surrendering in that way was not my thing.. so i was not enjoying this strictness and rules and blinded following.. but i was willing to continue and allow this… to manifest…

i was in the same time amazed (not in a positive way) how these Indian fellows, the majority of them, were not following the instructions.. even the most simplest i met.. they still were finding ways to do it differently.. even having one of the assistants or volunteers closed to them.. they were like still fighting not to obey direct personal indications 🙂 crazy.. so the thought come to my mind.. that.. just because they don’t want to leave space for debate for such type of characters… the teachers have an absolute no-deep clarification of the exercises outside of what was in the curriculum or videos.. in other words i think they were instructed not to give any personal feedback, instruction or information.. just to follow word by word what Sadhguru told them..

and when I say word by word 🙂 it could end in gesture by gesture.. habit by habit.. sound by sound.. as for one who watched several videos with Sadhguru could comment that this is Sadhguru quoting / impersonation 🙂 – initially frustrating, confusing.. but you eventually let it go.. manifest..

a maturated feedback

I understand now.. why.. or at least i found many reasons if not answers for many of those questions.. One has to surrender enough and let things come by their own experience.. it is a process.. a program.. for self-development, self-realization.. and I’m recommending such a personal experience..


hari aum, tat sat, namaste…