Tag Archives: india

Haridwar & Rishikesh – recentele 3 săptămâni în India – p5o5

India, memo, rishikesh, yoga, ,

în India sunt 7 locuri sfinte, iar unul dintre ele este Haridwar (poarta spre zei).. dwar înseamnă poarta, iar locul este pronunțat cât ca Haridwar (poarta spre Vishnu) cât și Hardwar (poarta spre Shiva).. un oraș foarte vechi, menționat în multe surse atât culturii Indiene cât altora ce erau înflorite în acea perioadă.. însă pentru mine, era locul unde într-un vis mă plimbam pe treptele râului Gange și încercam să trec neobservat pe lângă discuția intensă a unor preoți.. “o să-mi întâlnesc aici gurul? sau persoana care trezit din acel vis?” era curiozitatea mea… în plus, era unul din locurile în care puteam să fac o baie specifică în Gange – prin prisma picăturilor nectarului imortalității ce au căzut și aici.. și-mi sincronizasem noul zbor să prind o zi bună (4 Februarie – Luna Nouă)..

Iar Rishikesh, rar am călcat în India fără să vizitez locul unde am început acest drum.. e ca și cum ai trăi în altă țară și când te întorci acasă nu ți-ai vizita mama sau parinții.. în același timp, ca și orice dragoste în familie.. sunt unele emoții care vor trăii mereu vii, sunt altele care trăiesc pe baza unor amintiri – atunci când partenerii acestora au schimbat mult în esența lor..

note din drum

Delhi – Dehradun, unul dintre cele mai frecventate zboruri de pelegrinaj în India, cu destinația atât spre Haridwar cât și Rishikesh, așa că imaginațivă o paletă cât mai bogată de pasageri; de la retrași, poate știu bine drumul sau doar au încercat să evite nebunia unui taxi prin New Delhi până la destinație, până la zgomotoși, localnici sau internaționali ce ar vizita pentru prima dată, deja burdușiți cu cadouri din aeroport sau alte locuri, în perechi sau grupulețe (plus ghizi)..

te-ai așezat pe loc, nu judeci, dar iți este atrasă privirea în dreapta, stângă, față.. de un zgomot, de un miros, de cine e mai tradițional îmbrăcat, de cine e mai casual, cine a urcat cu salteluțele la bord, șiragul de male, junk food or too healthy food… te intrebi dacă toți merg în aceiași direcție, dacă îi vei vedea și la una din destinațile tale..

îmi fac cu greu loc să ies cu bagajul din aeroport, toate grupulețele se așteaptă unul pe celălalt, chiar în mijlocul drumului altora 🙂 ajung la prepaid taxi, apoi taxi, îi dau 100 de rupii în plus să-mi facă share la internet de pe telefonul lui.. observ natura în Soare, entuziasmat..

Am ajuns într-un final la Shri Santosh Puri Ashram, ochii mari și calzi a lui Mandakini, persoana care coordinează spațiul îmi face un tur.. au un loc unde țin focul mereu aprins – pentru aarti, apoi îmi arată locul unde parinții ei sunt îngropați (dupa ce și-au ales plecarea din lume în spatele procesului de Samadhi), o yanga destul de măricică, grădina – toate acestea la gen primul nivel – rămânâdu-mi mie să explorez puțin restul. Ceaiul masala și cel herbal fiind mereu la dispoziție, te simți destul de călduros invitat în acel spațiu.. însă puțin cam dens (iar senzația aia mai târziu mi-a tot revenit), încărcat.

Printre altele aflu că mai este o româncă retrasă în acest ashram și având programul liber pe mâine, plasez câteva intenții din listuța mea pentru acest loc. Dar nici o secundă de odihnă pe azi până nu mă tund / rad în cap că doar e duminica lipită de Luna nouă 🙂

apoi urmează să mă ascund de întuneric și de frig până dimineață, când devreme îmi găsesc elan să pornesc spre Ganga:

https://youtu.be/4vDVwInR3_Y

apoi din 2013 tot visez să-mi fac o poză cu micuța statue a lui Shiva de lângă Haridwar, ce o admiram mereu când mergeam cu mașina spre Rishikesh (din Delhi).

să mă plimb pe treptele Gangelui din Haridwar..

însă când am zis de trepte.. 🙂 mă așteptam să fie așa goale ca cele din Parmarth Niketan, Rishikesh – unde deseori găseai atâta spațiu și liniște încât să te așezi și să îți pierzi ochii urmărind suprafața apei până te trezeai meditând.. aici, acum, era plin, zgomotos, agitație, toată lumea dorea poze ba cu mine, ba cu românca care mă însoțea.. în alte puncte eram întrebați dacă dorim să donăm, după ce am donat odată.. alții veneau și cu alte motive de donații… ganga, copii, etc..

căutam cu ochii un *bandit* (corect scris pandit), un preoțaș, care să mă inspire să cine știe ce să-mi zică sau vrea să-mi facă, dar majoritatea privirilor lor căutau mai mult oportunitatea financiară (în special veniți pentru a răspunde cererilor localnicilor), așa că fără iz de spiritualitate, îmi făceam loc mai departe prin multime.. căutand AHA-ul

după ce s-au terminal treptele, am intrat într-o piața întunecată de clădiri înalte, un fel de cartierul gotic al Barcelonei unde la nivel era plin de tarabe, toți vănzând aceleași produse.. încât la un moment dat compania mea a și intrebat “oare cum trăiesc aștia?” referindu-se că dacă toți vând aceiași chestie, tu esti deja satul de văzut, cine cumpără?

undeva s-a terminat și lungimea pieței din apropiere.. așa că după câteva străzi mai strâmte ieșim spre cea principală, cu traficul controlat, unele case vechi, cu impresionante detalii

o inițiez pe româncuța care ma însotea cu un fel de plăcinte umplute cu tot felul, ceapă, cartofi, brânzici și altele picante și plănuim să vizităm cât mai multe temple vechi.. pentru asta recunoșteam eu Haridwarul fiind mai valoros.. însă am auzit și de un trip care stă complet izolat și alte lucruri interesante..

după câteva ture pe jos și altele cu ricskshaw (sau tuktuk cum am fost obișnuit să-i zic) dăm de mai multe uși închise așa că ne strângem atenția spre o ultimă plimbare pe malul Gangelui.. când observăm un TELEFERIC.. :)) care ducea și înspre un templu..

https://youtu.be/mG-aL2hs20g

https://youtu.be/Kl7B0dXy0sc

https://youtu.be/3Fp23T__4Qo

a doua zi în Haridwar, aceleași încercări… baie în gange și temple.. dar o senzație ciudată mă cuprinde… nu știu dacă e sau nu de la baie.. mi-a aprins o subită nevoie de spațiu.. de intimitate… nu atât fizică cât și intelctuală.. gen să nu mai vorbesc, doar să mă las purtat și să observ… so gândul că ar trebui să fiu totuși într-un loc mai familiar se aprinde treptat.. până când nu știu cum să comunic mai clar.. dar.. vreau în Rishikesh…

cu un bagaj în spate și altul în față păsesc pe Ram Jhula (pod mișcator), fac pozele astea.. și-mi croiesc un drum scurt, dreapta chiar după Chotiwala, până spre fostele hoteluri folosite de Rishikesh Yog Peeth, în special Surya Palace.. unde în fiecare vizită din ultimii 3 ani am găsit adăpost 🙂

îmi abandonez repede bagajele și mă duc să vagabondez spre Laxman Jhula

potecuța asta mică a zgâriat multe capete (ego-uri) și poartă amintiri.. ca și acel canal ud doar pe jumătate, aceasta era scurtătura noastră și zi și noapte..

habar nu am ce pot să mai fac așa de târziu în Laxman Jhula, dar mă opresc la German Bakery, poate prind un loc pe balcon, să privesc Ganga.. și un avotoast.. iar după ce se eliberează pe balcon, realizez că în fața mea stătea unul din discipolii gurului de la care tocmai veneam.. care sunt sansele :))

După o conversație cu ea (Ra Lalita Dasi), explicând că am ajuns prin intermediul ei de fapt la guruji, îmi motivez oarecum alegerea ca acesta nu a fost altceva decât o altă confirmare că trebuia sa aleg drumul cu el.

știu că pare altundeva în lume, însă acesata este o mini straduță în Rishikesh – lucrurile se schimbă cu o viteză, unele poate într-o direcție bună… altele în direcția banilor..

plimbări, suficientă solitudine mi-au readus puțin liniștea ușor afectată din Haridwar..

în câteva zile mă întorc în India.. nu acolo.. nu priveliști.. doar practică, purificări.. puțin momentul ăla îmi afectează cursul de acum.. așa că o să mă întorc la povestea asta, altfel, altadată..

https://youtu.be/01N8i91kDGo

Show must go on!

english, India, romana, travel, yoga, ,

[English below] #helpneeded

dacă simpla decizie de a porni pe un drum a mișcat câteva suflete la distanță, prin vise, emoții sau curiozitate, atunci poate chiar am nevoie de ajutorul vostru…

În 6 Aprilie voi începe câteva procese de purificare ce vor fi susținute atât de unele forme cunoscute de practici din yoga, kundalini sau tantra precum și ayurveda. Aproape 300 de plante, flori și alte substanțe ce sunt mai greu de achiziționat (prin raritatea lor sau timpul de procesare) vor fi implicate în acest process, ceea ce-l face și suficient de scump. Timpul de reacție pentru prima jumătate din el mă susține să vă cer, să vă accept ajutorul.

Suma pe care o am de pregătit pentru acesta parte din proces este aprox. 3000 euro

în detalii despre ce înseamnă o să vă descriu puțin mai jos (precum am și scris putin aici), dacă deja știți și doriți să contribuiti, următoarele sunt cele mai accesibile forme:

private/personal: or RevolutRevolut (on my phone number), transfer / bank transfer:

Titular: RUBEN DARIUS MOLDOVAN
IBAN RON: RO92 RZBR 0000 0600 1588 9374
IBAN EUR: RO17 RZBR 0000 0600 1716 7632
Nume banca: Raiffeisen Bank
BIC/Swift: RZBRROBU

prin asociatia AUM TAT SAT /  through our AUM TAT SAT org. :

Titular: Asociația Cultural-Sportivă AUM TAT SAT
IBAN RON: RO60RNCB0106151744390001
IBAN EUR: RO33RNCB0106151744390002
Nume banca: BCR (Banca Comerciala Romana)
BIC/Swift: RNCBROBU
Descriere tranzactiei:sponsorizare [+ numar telefon]

urmând ca ulterior să revin cu contractele corepunzătoare sumei și detalilor fiscale ale entității care sponsorizează.

this comes as an answer for some of your feelings, dreams or curiosity; i guess that if reached some of you like that, would mean that i need your support on this

On the 6th of April i will start my personal path with some purification processes, some practices could be familiar to you from yoga, kundalini, tantra as also ayurveda. Almost 300 plants, flowers and other substances will be involved in this process, which is making it pretty expensive. Due to the time left to act on it, i am inclined to as for your support, to accept your help.

The amount that I have to prepare for the next journey process is about 3000 euro.

I will be following below with some details about this process (also some of them were already captured here), but if you already know them and feel to contribute, these are the most available methods.

Sometimes the journey is not only a one man’s job

One of the elements below shouldn’t be disclosed, I didn’t remember which so i had to obfuscate a little more. But what we have below is the 1st half of the process, 8 samskaras that are scheduled for this year, where 4 of them I’ll be doing in India and the other i will have them done home. Those 12 days represent just a quarter of the process and I’m reaching to you for this support for the start – but if the helps exceeds that milestone, I’ll try to continue to have more done there, in the ashram – which means the possibility to reduce the from the 2 years time to probably 2 months – this is why, here, now these money are important.

You do good, good will happen…

This also comes to me as an exercise of accepting…

You don’t have to contribute much, if each of the “facebook likes” would donate 0.5 euro we’ll reach that easily, it can be just a matter of giving just a bit of your energy here.

While you do the donation, you can chant: Aum gam ganapataye namaha..

 

Isha Program – recentele 3 săptămâni în India – p3o5

yoga, ,

scurtă introducere

reguli.. cu sens sau fără, urmărite sau doar să fie încălcate, cu scopul de a ușura “jocul” sau să lovească în ego, libertate sau propeală? așa începe un programel pe la Isha, chiar de la momentul înscrierii / aplicării..

din punct de vedere personal, informațile și tehnicile cu care am interactionat se încadrează așa:

  • cunoscute
  • noi
  • diferite
Cele cunoscute

nu sunt mereu publice sau accesibile ci fac parte din realizări pe parcursul drumului sau intuiții, experiențe atât personale cât și parcurse cu cei prezenti la clase. Ceea ce mă bucură, ca o confirmare a direcției a practicii dar și în acelaș timp, îmi comunică că ar trebui să stau mai mult cu mine decât să-i mai urmăresc programele – pentru că dacă sursa este în interior și reusesc ușor să trag cu urechea, cu ochiul și să aduc la suprafața atunci mai degrabă ași lărgi aceasta comunicare, cu mine însumi, decât să mă orientez spre o sursă externă.

Cele noi

s-ar împărti în alte două categorii

  • nu neapărat noi, dar nu m-au interesat sau n-am ajuns încă la ele în sensul că n-am fost pus sa le experimentez susținut ca să le observ relevanța sau diferențele
  • noi – prima dată le-am auzit în cursul programelor (probabil să nu fie noi pentru alții)
cele diferite
  • complementare practicii sau tehnicii; odată ce le-ai experimentat așa ți se pare atât de natural și de ok încât nu le-ai mai practica altfel
  • greu de mestecat (off the book)
    • le-aș contraindica (biomecanic, medical sau alte aspecte fizice)
    • nu ți le explica nimeni – nici la început nici dupa o perioadă nu ai mai mult decât bănuieli (de ce oare așa)
    • par a fi destinate acelor practicanți care nu au avut acel AHA moment și ar putea să le vină servit ca un răspuns la “de ce n-au atins gloria” până acum

scopul acestei introduceri este să vă așez mai clar perspectiva prin care interactionez cel șmai des cu programe similare, nu doar cele de la Isha. Participarea și implicarea mea este mereu sinceră, deschisă, curioasă – în acelaș timp sunt de acord că orice impresie este una personală, iar ca un review pur obiectiv – oricât s-ar strădui cineva, n-ar putea să-l facă.. iar eu aici, la fel, încerc cât mai bine.

De ce nu se poate face un review pur obiectiv? Dacă ar fi vorba de mâncare și am analiza un produs, înainte trebuie sau nu să fim bucătari? să avem gusturi, experiențe, etc? Păi însăși acele lucruri, oricât de vaste, sunt perechile noastre de ochelari. Poți face review ca un începător sau complet necunoscător? și asa corpurile și drumurile spirituale sunt diferite. Ego-ul poate să filtreze, poate de asemenea să susțină și noi nu suntem fără unul. La fel cum și studiile stiintifice sunt analizate, repetate de multe ori până să fie confirmate. Cu o floare nu se face primavară, iar orice pădure are uscăciunile ei.

Isha Program

am zis că nu o să intru în detalii specificând numele programului sau coținutul lui, ci așa povestea, experiența, comentariile, impresiile.. etc

înscrierea

cu un bagaj în spate și cu altul la mână, mă debarchez pe o bancă, îmi las și sandalele lângă și mă duc spre rândurile deja formate, cam câte 3-4 pentru fiecare program (două rulau acum în paralel). Totul ar trebui să meargă smooth – însă sunt atâtea discutii mereu între cei ce se înscriu și voluntari că te miri deseori cum pentru fiecare, un simplu proces care ar trebui sa fie cat de cat standard, devine o întreagă poveste cu finaluri aproape diferite.

În acelaș timp un înalțat își face loc pe alt rând până în față, am putea toți să ne dăm cu părarea de ce un carlionțat crede că ar avea prioritate în fața altora, te putea păli ușor o imagine a unui evreu-american care crede că tre să fie primul, problema lui înaintea altora, iar la sfârșit și scuza-explicația – trebuia să facă ceva pentru mama lui [înainte de program] – în gândul meu “oare shopping-ul astă era prioritar? … ca ulterior să-l văd implicat pe el și probabil și pe fiu lui într-un proces să zicem funerar

ajung și eu în față, mă dezlipesc de portofel, mobil, acte – nu înainte să mai fac o tură la overseas-offices și să mă întorc din nou cuminte la coada liniei (deși alții au revenit direct în față) – semnez pentru toate valorile și mă îndrept aparent cu acelaș bagaj spre noul loc comun de găzduire a programului.

primele ore

începem printr-o sumarizare de idei a unui alt program și nu doar a părții informaționale-teoretice, reguli, etc cât și prin unele tehnici și practici – eu însă eram puțin preocupat că trebuia să întorc un wifi-hotspot-er magazinului cu chestii comune – da întradevăr programul era important, sigur toată lumea ar întelgere vreo întârziere, dar îmi pasă atât de mult de cuvintele date, încât tot ce așteptam era prima pauză – în care sa fug și atunci să mă eliberez complet de orice responsabilitate – să revin cu atenția deplină asupra a ceea ce urma.

ajung la magazin, îmi aștept liniștit rândul, îi dau dispozitivul omului – îi amintesc de cei 1500 de rupee lăsați cu o altă ocazie – mii returnează și socotesc vreo 300 să-i dau pentru serviciul de împrumut – însă mă refuză, cu drag, spunându-mi că e ok… și fără să socotesc prea mult am apropriu de acest om înalt și-i apropriu pieptul să-l îmbrățisez.. gândidu-mă doar ulterior dacă am procedat corect, dacă nu l-am stânjenit – amintindu-mi că cei din sud (indienii) nu au o expresie atât de publică a emoților..

în bătăile palmelor [adică un fel de final boarding call] mă întorc în sala programului, complet liniștit, entuziasmat, pregătit cum am zice pentru ce urmeazaă.. nu prea am fost complet singur, detașat, liber și atât de pregătit – să zicem – pentru un program spiritual. Parcă mereu se întâmplă ceva, o mică ceartă cu cineva înainte la celalalt pol prezenta cuiva drag în sală, aproape de mine, dar în condițile astea – mă gândeam mhm – n-am fost, interesantă oportunitatea – o cântăream.

Trec însă câteva momente  din program printre niște conflicte destul de generoase, adică tehnicile, detalile, practicile conțineau ceva ce mă irita puternic – atât de mult – încât de data asta de abia așteptam pauza, să scriu cuiva cui m-ar înțelege. Șiii… pauză… fug repede la helpdesk.. le reaminetsc problema mea cu brațara pierdută – însă nenea îmi observă culoarea de la o brațară de access (îi indică că sunt în program) și îmi zice că o verifică cu cei de la program dacă pot.. așa că face omu un telefon (acum sunt chiar curios unde) care îi confirmă suspiciunile și îmi limitează și mie efervescența de a scrie acele mesaje… ba mai mult.. îmi spune că sunt așteptat înapoi pentru că era o pauză în care faceam ceva (nu jocuri or else, ci tot program)

pauza

pauza, nu înseamnă ceea ce ne-am obișnuit noi… o întrerupere a unui proces, un timp personal.. pauza în programele isha nu sunt mai mult decât un moment de părăsire a sălii de practică.. repet, ceea ce e comun în toate pauzele, este doar ca ești invitat să părăsești sala..

nu stiu dacă era a 2-a sau a 3-a …. 🙂 ceva versuri de muzica acum sar prin cap… dar deja glumeam (cu mine că nu aveam încă cui să-i împărtăsesc ceva).. că pauzele astea nu sunt cu nimic diferite de pauzele din închisoare… că iluzia unei libertăți prezentată de un spațiu mai mare de alegeri.. pauzele astea.. care fac parte din program sunt în continuare parte din program, ar putea și să nu le numească pauze, ci doar o gură de aer afară, o mică eliberare necontrolată a membrelor, gândurilor etc, servirea mesei sau drumul + desfășurarea programului într-o altă formă sau alta parte.. oricum 🙂 nu pauze… sau noah pauze ca în închisoare.. pe care desigur dacă nu le apreciezi, cineva de asemenea ți le poate lua 🙂 ohhhh în ce iluzie trăim… viața e exact la fel, doar pentru că nu vedem limitele ei, nu înseamnă că nu sunt… iar sentimentul ăsta de captivitate, de observației a ei, îmi amintea frecvent deja din workshop-ul lui septembrie anul trecut…

miezul programului

este momentul când mare parte din practici capătă forma de sadhana, proces ce va continua să rămână cu tine cel putin 40 de zile, apoi 6 luni, etc.. te simți că ești acolo, în acelaș timp nu ești, te simți prezent în timpul practicilor, în acelaș timp o oboseală parcă te face melancolic, aștepți să se termine.. dar mai tot ce experimentezi, punctual sau în ansamblu lasă un efect în tine.. știi că pentru asta ai venit acolo..

sunt câteva momente care le considerai incidente, adică că au apărut poate odată la început iar pe parcurs vor disparea, complet sau vei observa diminuarea lor. Acum printre baieți aveam în spate un concurent 🙂 care în timpul unor practici – ghidate de Sadhguru – îi plăcea să-i hiperoxigeneze corpul… să intre în sușuituri printre dinți, contracții.. să-și creeze punctul culminant în care să poată să urle “Shamboo”… și după câteva seturi de shamboo inspirat de un filmuleț în care a zis cineva ceva de Jessica Parker, am zis că oare cum ar fi chiar înainte să-l simt că vrea să urle, să zbier eu “Jessica Parker”…

jocurile

momentul când să fii complet implicat în ceva, în care să-ți uiți propiile definiții, tânăr-bătrân, sănătos-bolnav, inteligent-sau-mai-lipsit-de-imaginație, bărbat-femeie…

unul dintre ele a fost rațele și vânătorii.. în care cercul exterior este format din vânători, iar cel interior de vânați :).. de data asta am fost mai atent la reguli.. trebuia să fim loviți mai jos de genunchi.. și după mult teasing în care încercau să mă atingă.. am realizat că dacă stau în genunchi, nu pot fi lovit mai jos.. și tot planul meu a fost atunci să-i conving pe toți să formăm un cerc în care să stăm în genunchi (partea din față) și cei din cerc strategic – astfel încât orice minge aruncată spre noi să nu aibă acel efect – dar noah.. n-ai cu cine.. 2-3 au înteles, restul au rămas în iluzia jocului, în matrix – unde indiferent de cât de agili erau, urmau să fie scoși din joc până la sfârșit.. asș e deseori și în spiritualitate, sunt câțiva care pot găsi un hack, o soluție reală dar au nevoie de un grup pentru a o consolida.. însă deseori nu ai cu cine.. pentru că toți sunt ocupați să trăiască, să-și urmărească proriile iluzii chiar dacă din exterior sunt cele mai sănătoate, cele mai spirituale.. pot ei să vadă sfârșitul matrixului prin ele? dacă nu.. de ce le fac? o amăgire a unei libertăți? o pauză în închisoare?

sfârșitul programului

într-o pauză, niște colegi mă auzeau comentând la raftul de broșuri cu programe, asteptând niște răspunsuri pe care oricum știam că nimeni nu mi le va oferi, poate nici Sadhguru.. dar oricum.. după câteva momente mă întrebă ce am de când să fac cu ce am învatat.. dacă o să practic [continuu, etc].. le zic că îmi place mult o parte din ce am făcut și probabil că esență o să o continui…

doamna care coordona face o prezentare la un moment dat despre tot felul de persoane sau personalități ale indiei care au făcut sau nu ceva, au scris cărți, și-au scris sau nu tot ei prefața sau au plătit pe alții anyway.. și cumva au ajuns la un anumit super nume.. așa că retoric întreabă “cine i-au făcut pe ei sree-sree-sree-sree?” – “ei s-au numit!” – răspunde zâmbid doamna.. gen să fim atenți pe cine urmăm etc… iar colegii mei la un moment dat, după ce am pus unele întrebări în sesiunea de Q&A.. cred că sunt glumeți uităndu-se la mine să-mi zică “sree-sree Darius”… well preiau gluma.. însă mai departe să vedeți voi ironia.. toată lumea ii se adresa (la sfârșit de program) la tanti asta cu “gurumaa” – la care încep să râd în mine – dar pe tanti asta cine a facut-o guru[maa]? acceptând și răspunzând la apelativul folosit de ceilalți înseamnă că e de acord cu titlul, așa că ipocrizia.. sree-sree e rău.. dar gurumaa totul bine aaa?

 

Isha Ashram – recentele 3 săptămâni în India – p2o5

documentary, India, memo, romana, travel, yoga, , ,

facem Dreapta dinspre strada principală spre Isha Ashram / Dhyanalinga / Isha Yoga Center + alte indicatoare cu aceiași destinație.. la un moment dat soferul îmi atrage atenția spre Adiyogi, dar nu-l vedeam, din nou îmi arată, dar tot nimic, mai insista șoferul.. și parcă văd un vârf de păr cu o Lună într-o parte răsărind deasupra unor palmieri.. “Credeam că e mai mare” – exclam puțin dezamagitor; șoferul mă asigura ca e, dar efectul și-l cam pierduse puțin.. dacă nu impacta mai trimfator din drum…

după o serie de denivelări, lăsate parcă să-ți oprească cât mai mult din viteză.. ajung la barieră: “Pentru ce program” mă întreabă domnul în uniformă, îi zic planul meu, mă întreabă dacă am confirmarea pentru a sta în dormitorul de voluntari – îi arăt mailul și mă lasă să intru… Well cam asta era povestea, toate camerele erau luate de părinții în vizită la Isha School. Așa că deși am auzit multe povești despre dormitory, n-am avut altă alegere – așa că hai să vedem experiența asta..

Birouri noi în (fosta) zona de Welcome Point inspirau deja o decongestionare a situaților, ajung la cel specific pentru străini, pe o bancă așteptau mai multe persoane.. primesc întrebări specifice “pentru ce program am venit”, mă intreabă de “bsp”.. ii zic că nu și că nu mă intersează (experiențe, senzații).. las puțină curiozitate.. omu întelege că nu pot să-i răspund în bătătură și maică apuc să prind o fereastră să mă înregistreze.. când înaintea mea.. un british/aussie complainer că nu-i mere netu 🙂 că i se incarcă greu paginile… în fața lui ochii fixi și destul de fierbinți a unui voluntar, care nu știm cât a dormit aseară și se pare ca a avut suficient de spus pe tema asta (că nu-i aparține subiectul și ca cuvinte mai puțin plăcute nu poate să-i adreseze acum :))) sweet…

obtin 10minute de net, pe unul din pc-urile lor locale, cât să scriu iubirei mele că am ajuns și la SBS Grand Hotel, să-mi trimită brățara la Isha, dacă o găsesc… și începe perioada no internet zone..

prima dată când stau la dorm, păsesc pe aleea lungă, întrebând de colo colo dacă merg bine, ajung sus îmi las bagajul în prima camera… verific totuși și a doua.. însă mă întorc, mă îmbrac în lucrușoare cât să par cât mai baștinaș și caut să pribecesc prin zona… direcția Surya Kund (The Theerthakunds).. îmi luaserăm pe drum sandale (no brand but brand la supra-preț) pe care le așez la scările edificiului, cu pași uscați trec în diagonala peste blocurile de piatră, plătesc cele 20 de rupee de rigoare, le asigur că știu regulamentul (pe care nu-l citisem, dar noah the basics, fără zgomot, întri curat, nu înoți, nu scupi – nimic pentru mine)… aproape alunec la intrare (zona comună de tranzit e mereu udă ori de la dușuri ori cum vin alții din surya kund)… arăt chitanta și primesc un sul portocaliu de material, ușor umed (doar dimineața devreme dacă-l prinzi uscat), singurul echipament cu care poți intra în apă… și pe când să ies, ochii ageri mă re-trimit spre duș, probabil partea din spate a pânzei nu era complet udă și am dat impresia că nu m-am spălat corespunzător..

pășind în jos spre bazinul cu apă, în care este captat un râu, mă intreb, așa obosit oare cât de rece o să simt apa.. și totusi ce alegeri mai puteam avea.. decât să intru… curajos, determinat să-mi fac tura pe lângă cele 3 shiva lingas și sub stropii grei ai cascadei; ca apoi repede să mă schimb și să o iau spre dhyanalinga… mirosul astă de camfor și apă îmi place..

observ că hainele nu-mi sunt cele mai curate, dar nu prea am alegeri acum, le iau peste pielea udă – contactul maxim energetic cu spațile consacrate se face prin capul umed, pălmile, tălpile sau tot corpul (gen ca și cum ai fi ieșit din Ganga) – și mă îndrept spre porțile la care se uită Nandi, aștept cuminte până la următoarea sesiune… și INTRU..

sunt într-o combinație de stare foarte optimă; puțin obosit, puțin înfometat, am prins și un loc bun.. și ma apuc de sadhana (sa repet o mantra de integrare la un proces avut anul trecut).. ohhh se simte bine, sună clopoțelele (la fiecare 15min) unul dupa altul.. stau și mă cufund.. iar după o oră mă gândesc să mai explorez si altceva azi, ies de la Dhyanalinga…

cafeteria.. am înteles că are și un nume dedicat.. însă lumea se adună pentru un chit-chat sa bea un shoot de cafeluță cu lapte, ceva dulce sau vreun alt food craving care se poate împlini acolo și nu rulând un program sau la mesele comune 🙂.. deci cafeteria, scopul pe care îl serveste rămâne mai viu decat numele… nu mi-am avut chai-ul de cand am sosit prin Hindia, așa că uite oportunitatea, cu o halva tradițională de morcovi și un mix de biscuiți (a se întelege sărați și dulci) – când dra care mă servea îmi reformuleaza cererea, “te referi la [blblabla] chai-ul lor?”.. well, cred că da, deși după o banuială subită apare și confirmarea că nu :D… combinația lor de ghimbir cu restul chestilor – e ca și cum am bea cicoare în loc de cafea – așa că o mișcare greșită.. iar în prea multă baie de zahăr o plimbare spre Devi Temple (Linga Bhairavi) este inevitabilă.. măcar să echilibram cu ronțaitul unei frunze de neem (foarte amară) care revine după o ofrandă adusă în templu..

lumina paleste repede, incat pasii mei nu apuca sa intreaca asternerea intunericului inainte de sosirea spre camera.. imi intind pro-lite-ul de la manduka in loc de izopren si peste el intind sacul de dormit, nu e nici suficienta lumina in a citi, nici prea putina in a dormi, activez putin netul [desi mesajele ca factura mea trecuse de 50euro extra], numa bine apuc sa raspund putin iubitei mele si unei liste de cumparaturi din ashram.. atipesc… descoper pozitii noi de adormit pe spate (ceva ce stiam ca are si un efect energetic si de echilibrare a tensiunilor in corp) asa ca le testez pe ambele parti.. atipesc.. uneori, chiar daca ai avut o zi grea, sa poti ura noapte buna persoanei iubite – priceless (factura se plateste cu mastercard 😛 – trebuia sa trec si factura de 140euro depasire in primul articol)

[new morning glory] în acelas timp cu aprinderea tuturor luminilor dintr-o cutiuță îl auzim pe Sadhguru, nu am știut dacă e ceva live sau vreo înregistrare, oricum m-a lovit bine cât să mă trezesc 🙂 începea programul de dimineața, precedat de guru pornima (la care se merge dusat, curat, etc) așa că în toată combinația, pregatirea mea întârziată mă face să surprind ușor din exterior activitatea.. stând pup pe podul din fața masivelor scări ale Suryei Kunde

n-am putut să ratez ocazia să înregistrez acest … duel mantric :)))

eu mă tot întreb, când mă întâlnesc cu astfel de situații, oare suntem martori la ceva audiții ascunse prin care se recrutează astfel de sensibili pentru vreun ordin secret? 🙂

după ce a rămas fără voce și mi-am bine dispus dimineața, m-am retras din nou în Dhyanalinga pentru practica personală, din nou adânc, lipsit de efort, la acele ore de dimineață nu sună nici clopotelul (tot la 15 minute), așa că te poți preda liniștit, fără concurs, tu cu tine..

[…]

într-o plimbare până la magazinul pentru chestii comune (traducerea mot-a-mot) am dat de un pestriț aripat, de care în 2 luni e plin ashramul, colorând gardurile, acoperișurile, copacii sau iarba mai retrasă

m-am dus din nou in zona cafeteriei 🙂 si fara sa mai am dubii mi-am comandat ce era de mancare si ofc cafea.. gasesc intr-un final un loc la o masa si raman pentru mult timp spectator la o discutie intre un nenica, trecut de ai lui 60 cu o dra pe la vreo 30 maxim, el insistand cu intrebarea “De ce nu vorbeste Sadhguru despre relatii, despre sex – este ceva ce societatea are nevoie + De ce nu raspunde clar la unele intrebari zicand ce si cum si raspunde doar la ce nu?” – Subiectul era interesant, insa fiecare se invartea pe coada lui dra cu Sadhguru ce scrie, ce carti, etc.. iar nenea care citea cartea intreba mereu, precis unde a scris asta, unde exact a mentionat, etc.  Asa ca si doua baloane care nu stii de ce se atrag dar in acelas timp cand se ating se resping… am asteptat momentul sa prind firele acestora, sa-i provoc sa-si raspunda inevitabil. Insa, cand l-am confruntat pe mosulica si vorbeam de sex, el ma intorcea la relatii – cand vorbeam de relatii el imi zicea de sex – pana cand i-am aratat ce joc face si ori accepta raspunsul pentru unul fara a schimba pentru celalalt, daca vrea sa le vada individual – sau sa ia raspunsul pentru comun daca vrea sa le vada impreuna. Iar tipa cand a simtit ca i-a venit usor si ei randul, pana sa capituleze, ne-am amintit ca toti avem si alte chestii de facut azi 🙂

fiind ultima zi înainte de program, cu o mini listă de cumpărături, îmi petrec suficient timp cu poze și comunicări de detalii în Isha Shop – nu-s cele mai ieftine produse, dar îți dau un  sentiment clar de calitate în majoritatea lor, așa că dacă n-ai avea limite la bagaj sau la card, febra de cumpărături s-ar putea să te prindă și țină 🙂

[…]

pentru mine, din nou, este momentul de Surya Kund – nu știu de ce m-a prins asa de mult, apa asta de râu rece, cu miros de camfor, cu scufundările aproape de cele 3 shivalingas.. poate pentru că-mi îngheață gândurile în tot procesul, pentru că mă predau lui indiferent de posibilități, senzații.. […] După ce ies trec și pe la [nenea] șarpe, duc o mică ofrandă și fac parcursul original care include și Devi Temple iar apoi Dhyanalinga – unde încerc să surprind mereu ofranda de sunet adusă.. dar de aceasta dată nu mi-au ieșit bine la calcul socotelile cu clopotelui și timpul [telefonul îmi rămase la bagaje – zona dintre cafeteria și isha shopping].. așa că am ieșit exact când se intra pentru Nada Aradhana – acum văzând programul lor înteleg și de ce (orele 11:45 si 17:45), calculasem cu vreo 45 mai devreme 🙂

[…]

alerg spre locul unde se pot cumpăra chestii comune (adică un mini-market) să văd dacă Ana [= frate, nenea] mi-a adus un wifi-hotspoter, ca să-mi rezolv ultimele comunicații înainte de program, gen unde mii brățara? o comandă manduka? și altele personale – iar în lipsă de soluții cu cumpăratul de nou, reușesc să cer cu împrumut unul din cele în folosință ale magazinului – până a doua zi la prânz.

este deja târziu, *lanterna* telefonului deja imi ghidează drumul spre pat.. după ce mă întind și încerc să recapitulez descoperirile posturale de cu o seară înainte.. un mic scandal începe în cameră 🙂 un nou venit se pare că a luat locul de pat al cuiva mai vechi fără să fie clar dacă pentru faptul ca era liber sau i-a mutat lucrurile. Cum sa te comporți într-un astfel de spațiu? toți cei prezenți încercau să-și dea seama, unii implicându-se cu întrebări mai detaliate despre situație.

se aprind din nou luminile împreună cu mantra-box-ul, astăzi parcă s-au sincronizat toate mantrele întrele ele (față de celelalte camere), în cazul în care ele nu sunt suficiente să te trezești.. urmează un grup de tobițe care vizitează fiecare cameră, iar apoi.. unde fel de ultimul apel, un alt voluntar bate ritmat, altert din palme, plimbându-se printre toți..

Bună dimineața!

de data asta reusesc să mă încadrez în program, ajung la Guru Pooja, îmi continui ritualul cu Dhyanalinga apoi cândva un Surya Kund și mă întorc în camera unde am dormit și erau depozitate bagajele să mă pregătest pentru înscrierea la program.

Plecarea – recentele 3 săptămâni în India – p1o5

yoga,

marți, orele prânzului, timpul fugea și nu știam cum să întrerup de la job și să fug spre casă, să petrec ultimele momente cu Luiza, în același timp aveam o altă grijă, mă deranjase hota de cu o seară înainte și preferam să fixez asta înainte să plec.. îmi aducea mie un confort psihic și credeam că și tuturor (să nu mai simtă ce gătesc vecinii) așa că înspre casă am luat un detour la Dedeman; apoi am fixat aproape complet sistemul și mă simteam mai liber să fiu și să plec..

Bagajul nu era gata, cumva nu mă deranja ca de obicei – fiind tipul de persoană care vrea să ajungă minim 2-3h inainte la aeroport, cu bagajul super-pregătit din timp.. Ce se întâmplă? mă întrebam în același timp? Ii zic și Luizei: “cumva nu simt călătoria asta..” … îmi amintesc însă de momentele când considerându-mă *prea pregătit*, (am ratat poate) fiind mai puțin sensibil, ceea ce am urmat să intâmpin.. așa că încercam să percep diferența și într-o notă pozitivă.. oricum.. ciudat, nou.. ce se întâmplă? 🙂

[…]

suntem puțini în drum spre Budapesta, adorm ușor până aproape de vama… urmează după câteva mesaje pe telefon, emoții dense, mă suspend cumva în ele și dorm din nou până la aeroport.. (mai am doar câteva minuțele până se deschide check-in-ul).. mă prezint în fata, primul și în același timp unicul pasager servit de doamna – pentru o viză electronică ce n-am tipărit-o și ne-eficiente plimbări ale personalului care încerca să mă ajute și să o printeze în locul meu.. primul servit – ultimul plecat (aproape)..

ajung în lounge, îmi printez visa și pasaportul – just in case pentru mai multe situații, hoteluri, sim-uri telefoane, din astea.. pun la încărcat telefonul și fac o tură să văd ce se mănâncă. Mi-am amintit cand am fost la băi de gustul salamului picant unguresc, în același timp îl și priveam acum – mă simt invitat și mintea se întreabă de ce – poate trebuie să fiu mai deschis îmi zic, acestor noi experiente.. așa că mă servesc.. testez și vinul rosu.. un pahar.. până la urmă două.. – dialog din nou în mintea mea: ce-i asta? respectiv de ce fac ceea ce fac? mai urmează însă în aceiași colectie vin rosu pe avion, nu-s sigur dacă am servit vin roșu în lounge în dubai, dar vin roșu din nou pe avion, vin roșu în mumbai – un fel de mai puține condiționări mai multe posibilități! – really?

[…]

si mă privesc în drum spre Isha Ashram, cu gândul cât de liniștit și plăcut, că o să-mi petrec timpul acolo – ritualurile cu baia și meditația și cafeluța și liniștea – când realizez că nu am brățara cu mantra pe mână, am zis că dacă e se va întoarce la mine – deși mă gândeam să-l impresionez puțin pe nea guru, cu mantra trasă în laser cu figurile mele din cap.. well, mă uitam pe geam, mă gândeam la brățară, again pe geam, brățara – nu m-am putut detașa.

my precious – aceasta este brațara cu mantra, pe față scrisul de mână al gurului – realizat cu laser după o imagine transmisă Ralucăi – iar pe interior aveam imprimată forma fonetică a ei. Argintul [precum și aurul] au o amprentă puternică pe creier, spre minte, liniștesc ăsau încălzescî – oricum o astfel de brățară cu mantra personală (sau cu o rugăciune) au o prezență continuă, asemenea unei umbre care povestește ceva despre un obiect ce stă în Lumină.

prefață – recentele 3 săptămâni în India

India, travel, yoga, ,

dragă Saturnule, tu care ești la marginea dintre vizibil și invizibil.. tre să fii văzut lucrurile astea pe care eu nu le-am sau nu le mai văd 🙂

chiar dinainte de ultima mea călătorie în India, am început să observ că-mi dispar unele lucruri, nimic foarte valoros dar nici neînsemnat, suficient cât să-mi lase o continuă senzație de stânjeneală.. având în vedere că lucrurile au continuat și pe parcursul călătoriei inclusiv până la sfârșit, am zis să prefațez relatarea recentelor 3 săptămani în India cu aceste iritări 🙂

poate o să facă sens să văd toate aceste situații la un loc, ca un fel de detașare față de ele.. în acelaș timp lucurile sunt atât de random încat sunt curios cum o sa le proceseze google

în plus vreau să scriu despre recenta mea experiență, dintr-o altă perspectivă, așa că nu-i nevoie să citiți mai jos.. vreau doar să las acest bagaj, ca să fie totusi complet și să mă focalizez pe celelalte aspecte, după..

  1. bilet de avion spre Nagpur (airIndia)
  2. kumbha mela pe data de 4 februarie
  3. garmin watch cable (raportat ca gasit recent)
  4. casti telefon
  5. red yogitoes (found)
  6. o esarfa din Varanasi
  7. bilet de avion spre Nagpur (goIndigo)
  8. brata de argint cu mantra personala
  9. o pereche de pantaloni scurti, albastri, manduka
  10. 2 seturi de cristale camfor
  11. 2 saltelute yoga, manduka + isha noua cadou, o pereche de chei si husa in care erau
  12. o intalnire cu profesorul-prietenul meu drag Roshan
  13. kumbha mela pe data de 10 februarie
  14. necessaire-ul meu (parfum, creme, betisor masaj, other stuff)
  15. dulapul de la WCR golit – din nepricepere – missing many stuff

Planul inital al acestei calatorii era sa ajung undeva in Ianuarie in India, sa ma intorc in principal pentru un inceput de drum personal alaturi de un guru, apoi o nunta si deosbit de interesanta baie in timpul khumba mela. Insa pana sa ma decid cu data de ajuns in India, deja nunta se reprogramase mai repede iar khumba parea sa fie mai interesanta la inceputul lui februarie, doar. Asa ca m-am uitat sa includ si ziua libera nationala (24 ian) si off we go booking.

Dupa ce am rezervat avionasele spre India incep confirmarea prezentei, vizitei la guru – respectiv ma interesa sa-mi iau cat mai din timp si biletele interne, asa mesaje sotiei gurului apoi pressing usor la o persoana in ashram apropiata lor pentru obtinerea confirmarilor cat mai repede… and off we go in the meantime this happened – somehow a confirmation that i could come right away [1]

so by that time, i was pretty sure about how my trip will go :)) then :))

deja recalculam toata calatoria, acest 1st of feb + alte 3 zile minim asteptate, imi dadeau peste cap in principiu baia [2] in gange iar apoi evenimentul era atat de centrat incat nu mai stiam ce pot sa fac nici inainte nici dupa…

asa ca printre mai multe variante, am zis ca, cateva zile de silence la Isha nu o sa ma strice 🙂 insa cautan cazare la ei am inteles ca dormit cu voluntarii ramanea singura optiune, apoi de la dormit am vazut ca pot sa fac si un program.. cumva se incadra perfect cu plecarea mea pe 1 Februrie.. as aca ma apuc sa-mi iau bilete… atat ca… daca nu era pentru o alta conversatie.. nu observam ca-mi luasem AGAIN bilete tot pentru NAGpur [7]

intre timp intr-o saptamana la servici deja trimisesem mail cu esarfa pierduta [6]

in timp ce eram surprins deja de intamplari, realizez ca nici alte piese nu erau la locul lor [3],[4],[5].

Deja prin India, Mumbai – exited – imi dau seama ca o sa ajung cam repede prin Coimbatore asa ca incercam sa-mi planific ori un hotel, ori vreun taxi – stiu ca la un moment dat mi-am dat jos bratara [la security in Mumbai cel domestic] insa imi amintes cum am spalat-o dupa… so undeva prin Coimbatore a ramas, de la aeroport pana la hotel-uri a fost suficient hussle incat sa-mi cada si sa nu o simt.. precum si ulterior in camera de hotel prin pat – dar noah, sa nu credeti ca nu am trimis mailuri peste mailuri – nici un raspuns [8]

Ajuns la Isha in dormitory, la un moment dat mi-am spalat unele haine.. tot mutand si re-organizand cele curate cu cele necurate 🙂 am ramas fara o pereche de pantaloni dragi de la manduka [9] iar apoi cu putin inainte sa plec, intreb pe nea vanzatorii de acolo daca pot sa car cele doua seturi de camfor la bagajul de mana sau pot doar la cel de cala – acum nu stiu daca au inteles, daca nu m-au inteles, daca au raspuns corect sau gresit.. oricum cand mi-au scanat bagajul de mana, my sweet pooja camphor was gone [10]

As usual, daca imi transport sateluta de yoga pe langa backpack, leg si inod husa suficient de interesant incat sa nu se desprinda sau cine stie ce… de data asta aveam doua saltelute pe care le-am rulat cu grija si foarte tight au reusit sa intre intr-o husa de yoga mats.. insa am avut o seara mai interesanta cu zboruri anulate, cu rerutari – pana la urma – cineva s-a obosit sa-mi deznoade husa cu saltelutele si sa ma lase fara ele [11]

dintre toate zilele din nord, cea planificata intalnirii cu Roshan a trebui sa ploaie [12] iar plimbarea pe albia unui parau in padure, slippery si cu capacitate de alte dusuri a fost un mare no-go. La fel am crezut ca macar in 10 poate merg la khumba mela, insa prietenii mei din Delhi au programt o deschidere a unui studio de yoga and healing, so my dearest bath gone [13]

si cand gredeam ca scapat de toate problemutele, imi re-aranjez in drum spre casa bagajul, scot necessaire-ul inainte de baggage drop.. si asa l-am pus ca nu l-am mai vazut.. parfume, creme, chestii.. ma bucur ca am fost inspirat si de data asta nu am pus si noile bijuterii in el.. :-/ [14]

si dupa aceste experiente usor deranjante, pe care le-am mai impartasit ca un final de drum dupa ce am ajuns acasa.. ma duc si eu la prima clasa de yoga, just the next day.. cand sa deschid dulapul.. prietene, era gol complet.. salteluta, echipament yoga, echipament inot, uleiuri sauna, slapi.. phuh.. am recuperat doar salteluta.. si intr-o alta zi ochelarii noi de inot :-/ [15]

cele 7 saptamani in India – partea 1 – agenda

goa, romana, yoga, , , , ,

acum 65 de zile am inceput a 3-a aventura in India.. 

a 3-a x India?

pentru multi acest spatiu nu este nici macar in lista de destinatii, fiecare a auzit de mizeria lor, de listele de boli, de miros si orice invazie nepoliticoasa a fiecarui simt, de maimute agresive, de numarul “mare” de violuri, talharii, droguri, bombe, teroristi, etc – si daca n-am fi intrat deja pe firul rosu, cu aceste cuvinte, al agentiilor de securitate.. as mai fi amintit cateva..

de ce atatea vizite in India, oare nu sunt alte destinatii mai interesante?

probabil ca sunt, insa inca n-au intrat in prioritatile mele, in acelas timp India este atat de inepuizabila, acum, atunci, mereu.. este asemenea unui teren de joaca, locul unde expansiunea experientelor nu cunoaste limite, unde inveti sa-ti eliberezi fricile, sa cunosti aceea libertate, bucurie, prezenta (atentie) pe care ai avut-o cand erai mic..

am pasit prima oara in India sa invat yoga – atat cat sa o pot preda, apoi a 2-a oara aveam mai multe planuri – sa-mi adancesc practica, sa invat cum sa invat pe altii ce vor sa invete pe altii :), sa re-experimentez gaselnitele din prima colindare si alte cele..

acum a 3-a oara planul era mic

foarte mic si durata parea atat de intinsa de parca poate prea.. voriam sa dezvolt ceva skillset in paralel cu yoga – ceva sa fie totusi prin Yoga Alliance U.S.  si atunci am gasit Prenatal Yoga – apoi ma mai gandisem eu la cateva cursuri, ca era masaj, ca era ayurveda, ca era pressopunctura, astrologie.. eram pregatit pentru orice aparea ca destinat pe drum..

Deci cum mai ziceam si in alte ipostaze, deseori experienta yoga consta mai mult in a realiza ca exista o perioada (40 de zile) in care poti sa schimbi orice la tine, regimul alimentar este specific construit pentru asta iar acei teacheri nu fac nimic mai mult decat sa-ti rupa din pattern-urile posturale (prin asana) sau mentale (prin anatomie, fiziologie si filozofie).. in plus locul are si el inseamnatatea lui… dar daca ai deja spatiul-timpul-alimentatia si un drum.. schimbarile sunt posibile..

 alte destinatii

sunt.. sa vedem insa cum se vor aseza lucrurile pentru Thailanda (ceva kudalini-tantra probabil), Angkor Wat (imi doream sa ajung acolo inca dinanite de India si se pare ca primesc semnale sa efectuez misiunea) si alte locuri mai specifice, incluzand tarile asa zis civilizate si bineinteles, Romania.

 aceleasi locuri in India?

acum a 3-a oara am fost si in Sud, insa in primele dati am fost intradevar in acelas loc, acelas gen cartier monahal yogic al Rishikeshului. Motivul pentru care alesem acelasi loc era exact pentru ca il cunosteam cat de cat si imi reducea din tentatia de a pierde timpul explorand (exteriorul). Acum insa, ar fi fost prea frig daca aterizam asa devreme.. si in acelas timp imi facea Sudul cu ochiul..

drumul in India

daca nu ai vazut vreun videoclip cum se conduce in India, sigur ai auzit despre aceasta viteza de reactie intre intelegerile rutiere nelefigerate de banda dreapta..

taxi / masina / scooter

astea fac parte din experientele pe care le sugeram fiecarui noi ajuns in India, un fel de botez, de cedare a increderii, de predare in mainile divinitatii.. insa sunt diferente intre Nord si Sud. In Nord nu e doar mai aglomerat dar si strazile sunt pana si de 2 ori mai inguste ca in Sud, in plus nu este vizibilitate in Nord precum in Sud..

avion / tren

astea sunt cele mai rapide si cele mai ieftine forme de a calatori in India, atat ca pentru tren ai nevoie de minim 2-3 spatamani inainte sa-ti asiguri un loc.. iar aproape toate marile orase au cate un mic aeroport.. atentie doar la greutatea bagajului cu care calatoresti / firma cu care zbori 🙂 sa nu te trezesti ca mai platesti aproape un bilet pentru diferente cumulate de 13kg 😀

Agenda

intr-un final planul acestei de 3-a vizite in India se aseza asa:

  • mergem in Goa pentru Prenatal
  • avem 1 saptamana in care alegem ce sa facem (Goa vs Bangalore vs ???)
  • Inner Engineering la Isha Foundation (gen Coimbatore)
  • avem cateva zile poate-l vedem pe Sadhguru
  • Yaksha & Mahashivratri cu Sadhguru @ Isha Foundation
  • zburam spre Nord (Rishikesh) pentru ultimele 12 zile

si sa vedem ce s-a intamplat… in urmatoarele postari 🙂