a trecut ceva vreme de cand am inceput seria acestei cele mai recente vizite in India, poate pentru un motiv anume, sau nu, insa voi uni trecuta impresie salvata sub acest titlu cu ceva idei ce-au mai fermentat pana acum…
aceasta parte cu Isha Foundation este mai mult de fapt o posibilitate de viata la ashram, voi colora cu impresii personale cat si meta-impresii insa scopul meu nu este sa fac un review asupra locului, oamenilor sau programelor ce se desfasoara pe acolo.. cat sa astern dintr-o experienta, sa va fac sa calatoriti putin prin acea atmosfera..
Parasirea Paradisului
paraseam Nalanda.. zona sa zicem cea mai luxaosa din acest camp-ashram Isha, si cu bagajele usor spre the welcome point.. incepem sa intampinam niste situatii.. respectiv ne aranjasem de o camera in care sa stam doar eu cu Sami in acelas timp Family insemna altceva.. asa ca dupa ce tonul meu a fost apreciat putin prea agresiv.. Sami a incercat sa rezolve situatia si sa castige ceva pe o diferenta de pret nejustificata.. asa ca din lupul bun si lupul rau.. am ramas intr-o situatie foarte placuta doar cu Miguel in camera…
varza asta de lipsa de comunicare intre welcoming point, locul unde trebuia sa stam, rezervarile, etc.. mi-a adus aminte ca lucrez cu indieni.. aici oricum nu puteai sa urlii ca erai in ashram, calmul si pacea trebuiau sa te invadeze instant 🙂 si atunci negocierile pe aceste situatii erau sublime, cu un fir de tensiune ce nu trebuia sa depaseasca focalizarea si tot felul de mecanisme diplomatice.. intr-un final un joc.. cu alte reguli 🙂
aflasem intr-un final de la Miguel, care se oferise si ca voluntar cateva ore pe zi, ca aceasta junga-organizare-organica consta in uneori in a invata un progarm dimineata, a lucra cateva zile pe el.. is spre doua parte a zilei poti sa-l explici la alti 5 voluntari care incep sa-ti preia din atributii.. repectiv.. tot acest camp-ashram este intr-o mana operationala oarecum asa de volatila, fragila.. si in acelas timp rezista si pana la urma functioneaza..
Noul Program – Personal
pentru cateva zile, vreo 2 de fapt, nu aveam nimic stabilit, nici un eveniment.. trebuia sa ne continuam pe deoparte practica de la Inner Enginnering (de 2 ori pe zi), apoi in sfasit parca aveam timp de ceva practica personala.. dar chiar in mijlocul zilei oare ce sa faci?
practica IE trebuia sa fie pe stomacul gol – cam la fel si cea personala, asa ca prima prioritizare a fost facuta de practica si momentele in care se servea masa la comun (in Bicska).. apoi mai erau cele 2 momente din zi cand se consacra cu sunet Dhyanalinga.. pentru a fii cat mai sesibili – prezenta acolo trebuia precedata de o baie in Surya Kunda (care putea sa fie urmata sau nu de detour pentru o “pictare in centrul fruntii cu rosu” si pooja la ceva simbolizand kundalini + o mica plimbare prin Devi Temple dupa cateva frunze amare de neem).. si totusi cam ramanea timp berechet, suficient incat sa deraiezi si de la simplul program pe care ti-l facusei..
pentru inceput practica de dimineata era greu de realizat, trebuia sa existe disciplina sa te trezesti devreme, cand soarele sa nu arda.. asta pentru ca locuri propuse initial pentru practica persoala erau pline de indivizi ce aveau o yoga cam zgomotoasa (si nu ma refer aici la ujjai sau cine stie ce respiratii, ci unul facea ca maimuta, altul ca foca, unul ca leul, pisici, toate animalele… interesant? distrubing? well fiecare cu impresia lui 🙂
senzatia aia de ati face practica ta, in locul tau, in intimiteatea ta.. impreuna cu toata atmosfera de acolo si locurile disponibile, unele reguli scrise sau mai putin au fost usor sufocante – sau poate nu mi-am gasit doar eu locul sau n-am cautat suficient..
Ceva mai iesit din comun – bending rules
intr-o zi, o prietena a vrut sa faca un headstand, desi Sadhguru a cam impus o regula pe acolo, nu i-a pasat si in mood-ul meu de no-rules 🙂 am si ajutat-o putin.. asta cu o practica personala in care am inclus pentru mine odata un scurt headstand a ajuns repede la urechile unui grup mai aproape de Sadhguru (cel putin erau imbracati tot la fel), suficient incat sa fiu cautat dupa nume.. si intr-o seara sa am o discutie ce putea sa putea sa aiba multe culori:
Darie: salut, te cauta un sanyasi la welcome point!
ma intalniese accidental, singurul (sau celalalt) Darie/Darius din Romania pe care-l cunoscusem / trecuse prin Cluj sa ma cunoasca cu cateva luni inainte.
Darius: [razand] oare ce-am facut?
Darie: nu stiu, oare ce-ai facut?
Acum post moment nu stiu daca era sarcastic, stia sau nu stia ce dorea sa mi se comunice.. anyway.
The Guy: so Darius & Darius …
Darie, incerca sa-i corecteze numele.
The Guy: both from Romania, both have beards..
Aveam deja ochii aia de deranajat, adica whatever small talk, zi care e comunicarea nene, am facut ceva bine sau ceva rau, sau sunt invitat special la ceva, pot ajuta cu ceva, etc? In momentele alea nu stiam despre ce era vorba, eram doar surprins, mintea fiind extrem de atenta si nerabdatoare.
The Guy: did you had some days ago a practice on the fields [showing me the place] with some group.
Darius: yeah, we where there practicing Shambavi-mudra…
In acest moment ma gandeam ca poate am lazat ceva prin iarba, vreo lumanare sau ceva aprins..
The Guy: did you teach sirsasana?
ooo.. acum imi aminteam…
The Guy: do you know that Sadhguru has a …
l-am intrerupt.. stiam unde vroia sa ajunga, dar ma deranja asa inafara contextului sa-mi zica chestii
Darius: ok.. so there was a girl, she already placed her head on the ground, trying to do headstand..
The Guy: [trying to say something]
Darius: and i told her that in this ashram, especially, it not really appreciated/liked this posture.. but she insisted on doing it and i just helped her stand..
The Guy: do you know that Sadhguru [something something]
deja nu mai ascultam, nici nu ma uitam la el, asteptam sa termine, era clar ca avea o poezie – iar eu doream sa-i spun ca n-am facut sa deranjez pe nimeni, ca-i stiam parerea lui Sadhguru, dar in acelas timp am vrut sa ofer un safe-ground oricarui rebel.. pentru ca pe deoparte nu impartaseam parerea 🙂
The Guy: not to [blablablabla] headsand [blablabla]…
Darius: ok, i understand what you are saying.. you want me not to teach [almost anything] and don’t publicly perform headstands
The Guys: Sadhguru has a very [blablalbla]
incepeam deja sa ma plictisesc si aproape sa scot aerul ala din mine, observand ca vrea el sa-mi impuna ce sa fac si ce sa nu fac
Darius: so what you want me is not to teach and perform in public headstand..
The Guys: Sadhguru [… blablablabla]
l-am intreupt, again, ochii albastri lui ardeau, eram cu urechea la gura lui, il auzeam dar nu doream sa-l ascult, nici sa ma uit la el incercand sa-mi impuna ceva, stand cu vreo cativa centimetri mai sus pe o platforma la Welcoming Point
Darius: So. What you want me is not to teach or perform in public headstand and …
o mica pauza, la care nu stiu daca nu a intervenit Darie deja cu un
Darie: so you guys did understoon one another
Darius: yeah.. [smiling, shaking hands with the guy and hoping not to be bothered again]
poate am mai zis si alte idei, despre faptul ca nu are cum sa-mi impuna el ce sa fac in camera, practica mea etc, si ca de aia ii repet ca pot respecta niste reguli public, de comun spatiu, dar cam atat..
Chilling..
Si dupa au urmat niste zile destul de linistite la Isha, cu program normal, incercand sa-mi fac o practica de dimineata, sa vizitez intr-o ordine zone consacrate, sa ofer timp sa fiu surprins sau observand meditatie in Dhyanalinga.. mancand pe jos impreuna cu restul lumii dar nelipsind din zona de “cafele, dulcegarii si povesti” de dimineata..
intr-o alta forma asteptam sa ma duc in Nord, to be more free and wild..
am interactionat ulterior cu cativa proaspeti Isha Yoga teacheri, am inteles ce se intampla in programele lor, devenisem mai putin interesat in a participa chiar daca as avea banii si timpul intr-o varianta de 6 luni la ei, sa invat totul.. Iar Sami, care venise cu aceasta idee, de recunoastere a zonei.. isi plimba pozitia dintr-o parte in alta..
mini-concluzie
programele de la Isha sunt suficient de fixe incat sa nu fie vreo diferenta ca le faci in India si probabil alta parte din lume, este o tenacitate si urmare a programului, in modul prorpiu este urmat cuvant cu cuvant din ce ar zice Sadhguru la fiecare program, fara exceptie, fara pareri personale, fara investigarea / elucidarea in detaliu a de ce sunt unele lucruri asa – ci un doar “do it” .. “this is how we do it” .. “this is the practice” …
poate Ego-ul aici ar avea cele mai mari probleme, incercand sa schimbe, sa fie diferit, sa diversifice ceva, mai ales cand am inteles ca inclusiv clasele de Yoga predate sub numele aceste fundatii.. sunt exact la fel.. mai mult, fara atingeri, fara prea multe indicatii sau o atentie individuala, cu exact aceleasi posturi sau tehnici, in aceiasi ordine, de fiecare data.. – comercial, nu stiu cum functioneaza asta, desi ei – unii – s-ar lauda ca noah – pe de alta parte e o chestie sa faci asta, e yoga, dar nu e foarte inclusiva la inceput sau ar putea fi mai degraba pentru avansati – sau pur incepatori (respectiv cei care ar cunoaste yoga doar asa)
sunt si alte lucruri interesante sau entuziasmante despre aceste procese, dar inteleg ca nu se pot digera de orice cititor sau practicant yoga.. asa ca o sa raspund adecvand cand o sa fiu intrebat 🙂