am zis să împărtășesc cu voi un scurt gând…

Stelele aproape nu se văd pe timpul zilei, la fel nici de nori sau în vremuri de ceață; dar odată ce am avut experiența lor nu vom înceta să le căutam pe cer..

Asemănătoare este amprenta unui drum spiritual, dacă a existat cu adevărat, lumina ghidării – nu se stinge niciodată.

Dacă am avut acea experiență, acea trezire, acel norișor de ignoranță ridicat și pentru 1 secundă, vom continua să ne păstrăm starea de căutători..

În aceste zile e aproape o bătaie de imagine, de reclame, de orice în a promova diferite persoane sau organizații, dar oare cu ce scop? Dacă e într-un final doar unul comercial, în spate ascunzându-se un training sau niște clase, atunci e trist. În acelaș timp să prezinți că vrei să oferi lumina complet dezinteresat, nu e doar suspect cât și neadevarat. O dorință va exista mereu. Și eu când  am investit resurse de toate culorile pentru a susține în Cluj și în România în general oportunitatea yoga, înafara oricăror organizații tabu, am avut așteptările și interesele mele, printre care as putea acum să subliniez inclusiv un mic ego, sub forma sa de mândrie, ca am avut oportunitatea, momentul de a face asta. Iar dacă  99% din tot ce-am oferi eu sau alții ar fi prin voia și ghidarea divină, și atunci ar exista interesul, dorința de a împlini acel drum, mesaj, etc. Există o poveste interesantă despre perioada de tăcere după iluminarea lui Buddha, legat de acest subiect, poate o veți descoperi, anyway..

Eu cred că înainte de comunica un adevăr, trebuie să existe trăirea acestuia. Înainte de a oferi Lumina, trebuie să ai Lumina. Înainte de a oferi o practică, trebuie să iți însusești acea practică, etc..

Pe de altă parte e comod să luam Soarele drept merit din naștere și în ignoranța noastră să credem că nu ne va părăsi niciodată. De asemenea în infima noastră durată de viață nici nu am putea concepe sau percepe cu adevarat lipsa lui. Dar e suficient ca Lumina și Caldura sa să fie eclipsate pentru câteva momente sau peste noapte ca să îi recunoaștem valoarea, prezența sau să ajungem să-l venerăm. Dar pentru asta n-am văzut (suficiente) reclame pe facebook, instagram, google, televizor sau unde mai ar putea să apară. Fructele prezentei sau lipsei lui sunt evidente, nu?

Dorința mea este ca voi înșivă să deveniți ca și un mic Soare, lumea să întrebe, să dorească, să pășească pe drumul vostru pentru fructele sau pentru valoarea prezenței voastre. Această experiență va rămâne și va rodi. Iar dacă nu vreți poveștile lui Darius, Yoga, Tantra, Hinduism, Budism, etc luați atunci puțină pâine creștină din 1 Corinteni 13:4-7.

Acesta este gândul meu, scurt 🙂