In primul rand as vrea sa-mi exprim aprecierea pentru dedicatia pe care a avut-o Iyengar fata de Yoga, a intelegerii si a fructelor acesteia. Mi-ar fi placut sa-l fi intalnit in persoana anul viitor, va ramane sa-i cunosc vibratia si din drumul parcurs.

din Jurnalul de Calatorie 2014…

Inca din prima plimbarica prin India, ne-am intalnit cu aceasta inima numita Vishnu

si ne-am asezat langa el, pe drum, la invitatia lui de a sta la o vorba, i-am spus de unde suntem, i-am desenat Romania si toti vecinii, i-am povestit despre Romania si de ce suntem cea mai importanta tara pe pamant 🙂 si ne-a ascultat, mai ales m-a ascultat pana la capat.. insa avea si el o poveste.. era fara mai mult de jumatate dintr-un picior, dupa un accident de munca, fara ajutor de la stat, cu o sotie frumoasa si o fetita dupa numele raului, Ganga.. A incercat multe aternative sa-si sustina familia si avea un tel important, fiica lui trebuia sa urmeze scoala.. si-a procurat un cantar.. s-a asezat la margine de drum.. si astepta in fiecare zi un banut pentru o cantarire si cand zic un banut, ma refer ca el nu cerea nimic, iar cei nativi poate ii lasau cateva monezi de rupii (daca cea mai mare moneda e de 5 rupii ~ 25 de bani la noi).. cu 5 rupii acolo poate in vreun colt nativ ai putea procura un shot de masala tchai.. oricum… ne facusem obicei, mai ales fratele meu sa-i lase de fiecare data cand treceam pe langa ceva mai semnificativ. Insa Vishnu dorea si altceva, dorea sa intre in vorba cu oamenii, dorea sa vorbeasca si sa-si intareasca engleza, sa-si spuna povestea… sa arate ca nu lupta pentru o existenta, ca lupta pentru mai mult..

am plecat in acel an, insa fratele meu a ramas intr-o buna relatie cu el, telefoane, bani trimisi prin banca.. iar anul viitor la primele reintalniri am realizat si poza din stanga 🙂 mai mult sa o trimit fratelui meu, care imi exclama prima data “are un alt tricou”…

si la fel, cat de des treceam, Vishnu ma invita sa stau jos, sa vorbesc, il intrebam daca are urgente, griji, il ajutam cu ce puteam si apoi ma grabeam sa recuperez drumul inital inceput…

Intr-un timp discutile cu Vishnu incepeau sa se transforme in invitatii, vroia sa-mi arate casa, sa ma invite la o masa, sa-i cunosc locul, sa-l inteleg.. si parca ma feream sa simt atat de adanc tot ce vroia el sa-mi zica, sa-mi arate… ca intr-o zi sa ma anunte ca el pleaca sa-si puna o proteza la picior, insa inainte vrea sa ne vedem… mi se facuse putina jena, ma gandeam ca iar vrea sa reia invitatile sau poate vrea sa-l mai ajut cu ceva.. nici nu stiam cum sa reactionez si asa se facu.. ca dimineata aia uitasem de el..

Insa.. in planul divin imi facuse un drum pe unde statea el de obicei, nu stiu cu ce eram ocupat, dar nici nu ma gandeam ca mai e pe acolo… ca.. sa vad un omulet de la departare.. care striga dupa mine.. ohhhhh… mi s-a topit putin inima…

– Vishnu, ce faci? azi nu lucrezi?… intrebam eu vazand lipsa cantarului
– Nu, azi, nu… maine plec… am insa ceva pentru tine
(ohhh… ma gandeam sper sa nu sar doua garduri sa beau un tceai la casuta lui sau sa-mi dea ceva de papa, ceva ce nu o sa pot refuza insa mintea mea va fi usor tulburata)
Si intre timp ma aseaza jos langa el.. si-mi scoate o punga cu ceva… imi zice..
– Pentru tine..
Sufletul imi era topit, era prea mult… “nu trebuia” ii tot repet.. imi intinde… nu puteam sa-l refuz, desi incercam sa evit.. colegul cu care eram imi zice ca nu am voie sa-l refuz.. si… accept.. il imbratisez.. in timp ce imi murmura toata fata de emotii… ma invita “Deschide!”

Vishnu: – Am vazut ca tot porti asa maieuri si ti-am luat unul…
Eu: mmmmm.. si lacrimile mi se ascumdeau sub piele.. in timp ce-mi ascundeam fata in piept aratandu-mi un interes spre a descoperi si celelalte.. apoi sar din nou sa-l imbratisez… “Vishnuu”…

Pe drum… imi zice John, colegul de dinainte.. “Darius… nu stiam, m-a intrebat de tine azi, a zis ca te asteapta.. m-a intrebat de numarul tau de telefon, nu stiam daca sa il dau sau nu.. nu stiam daca ai vrea asta.. insa cred ca te-a asteptat aici toata ziua…”

si pasind in continuare tot mai emotionat pe drum.. imi dau seama cat de scumpe erau aceste cadouri, nu doar emotional ci si valoric pentru el.. si-mi aminteam de cadourile pe care le facem uneori persoanelor iubite, atat de scumpe incat ne sacrificam pentru ele, incat valoarea lor depaseste mult capacitatile noastre normale.. rationale.. si ma gandeam… daca noi.. pentru iubirile noastre exageram asa din dragoste.. care este dragostea pe care Vishnu o simtea pentru noi, pentru mine, sau ca proxy pentru fratele meu..

Iyengar a fost un many-life-changer prin dragostea pe care a avut-o pentru yoga incat multi din admiratorii lui pentru manifestarea avuta l-au propus si pentru premiul Nobel de Pace..

ramai in dragoste,
Namaste..