N-am auzit întrebarea articulată astfel, clar, până acum, deși am întâlnit persoane care au reacționat față de ea. La început am fost surprins de generații mai mari care s-au lăsat sau au zis că îi vor mai oferi o șansă; surprins, pentru că nu înțelegeam cum se poate, oare ce n-au cunoscut ei din yoga, gândindu-mă că nu a ajuns toată informația la ei. Și nu mă refer aici doar la România unde a existat o perioadă de prigonire pe vremea lui Ceaușescu și apoi toată situația creată în jurul lui Bivolaru, ci în general, universal, cum ajunge cineva într-o astfel de ipostază să „renunțe” la yoga?

Pot veni oare câteva răspunsuri din noile stiluri de yoga? respectiv din „evoluția” începută acum vreo 100 de ani. Ne lipsea ceva mai dinamic (vinyasa)? Vreun program mai bine definit (seriile ashtanga)? Sau poate niște instrucțiuni sau observații biomecanice (yiengar)? Creativitatea? Un guru? Niște corecții la practicile subtile?

Odată ce ne-am îndepărtat de la tradiția milenară (pe care toți o amintesc în descrieri dar nu știu nici ei la ce se referă), prin comercializarea yoga, s-a exploatat această lipsă de succes spiritual cu „răspunsuri” ce-au adus succese de sute de miliarde de dolari, la alții. Sau sunt multe iluminări secrete pe care ni le răpesc extratereștrii?

Noah, pe ardelenește, m-am plimbat și eu ca și alții pe la câțiva dintre liderii spirituali, publici, activi și vii. N-am colecționat poze, dar ne-am salutat 1-1 din ochi sau atins indirect prin înmânarea vreunei cărți semnate etc. Dar mai multe răspunsuri, pentru întrebarea de mai sus, le-am primit interacționând în comunitățile pe care le conduc, ba ca voluntar, ba ca student sau simplu vizitator. Toți știu de ce sunteți prezenți acolo, mă refer aici mai mult la experimentați (sau 2-3 ani de plimbări cu salteluța), așa că ici colo în practicile lor veți putea găsi câte-o diferență și interpreta-o ca un răspuns de genul „AHA! de aia nu…”. Am găsit diferențe de bun augur și le-am importat și eu, altele sunt greu de testat dacă sunt în esență relevante (și nu doar praf în ochi), iar unele te-ar întoarce în momentul ăla acasă, dacă aranjamentele tale nu te-ar „obliga” altfel sau n-ai lasă-o pe seama „sunt și ei oameni”.

Succesul nu stă în câteva ajustări, e ca și cum ai vrea să controlezi un râu prin diguri de nisip. În momentul în care vine apa, albia are rolul semnificativ. Sunt câteva cazuri în care aceste treziri energetice ne-având albia necesară sunt nesănătoase sau în care aceste ajustări au impactul subtil necesar, dar vorbim acolo de avioane (tantra) nu mașini (hatha-yoga), bărci (kriya, kundalini) sau alte plute pe apă.

Succesul se obține mai mult prin eficiență, care implică înțelegere. Cu ajutorul metaforelor de mai sus putem vedea cum un drum poate fi parcurs printr-unul sau mai multe mijloace și că indiferent de calibrul lor, un mijloc sau altul își poate avea momentul mai potrivit. Avioanele și bărcile nu circulă pe furtuni, mașinile merg mai bine cu experiența, pe drumuri și unde regulile sunt respectate, etc.

Prin aventura personală, am găsit folositoare hatha-yoga, atât personal cât și studenților, prietenilor sau clienților care urmau și altceva. Respirația (pranayama) și postura (asana meditativă) sunt importante și prezente peste tot, kriya (shatkarma) și anduranța prin practică (sadhana) sunt atuuri și în kundalini sau tantra, așa că nu am cum să nu recomand în general acest drum (sau vehicul). Problema cea mai mare e când toată lumea se crede șofer și nu simplu, ci cu experiență; plusat că este deja în BMW, că are rezervoarele cu ce e deja cel mai bun pe piață (puternic, pur, reducător de efort, etc), că luminițele de pe bord (sistemul nervos) sunt doar de sezon (de Crăciun) și atunci călătoria nu este așa cum a fost descrisă, o soluție, un succes.

Pentru a fi eficient, Hatha-Yoga te invită nu doar inițial ci de fiecare dată să verifici cum ești (oglinizi, viteze, frâne), după alte observații de siguranță (pornești motorul), începi practica (din prima viteză nu a 5-a) și te adaptezi continuu mediului intern, extern. Regulile (de circulație), expuneri din experiența celor care au găsit eficiența în practică, descoperiri naturale sau revelări divine, nu sunt obligatorii dar ocolirea implică un cost, deseori neașteptat. Asemănarea între Hatha-Yoga și o mașină vine din flexibilitatea pe care o are acest vehicul de deplasare pe diferite tipuri de terenuri, accesibilitatea și capacitatea de integrare socială. Iar apoi un nivel de independentă, respectiv dacă o persoană are pasiunea necesară (carburantul) se poate deplasa când și cum alege. Iți trebuie doar un permis de conducere, o scoală care sa te formeze, apoi dacă tu vrei să devii profesionist, să știi și mecanica și ingineria din spate, sau vrei sa fii șofer pe tir, bus, taxi sau camion ai alte training-uri care te pot ajuta. Deci Hatha-Yoga are un succes bazat pe o combinație între training-uri (scoli, reguli, etc), pasiune și practică. Ceea ce este popular nu înseamnă că este și adevărat, spre exemplu disproporția de „1% teorie și 99% practică” a născut un analfabetism funcțional grav în yoga, adică nimeni nu știe ce face, toată lumea imită.

Am găsit convenabilă navigația pe apă ca suport pentru a descrie tipurile de yoga focalizate pe energie, prana, kundalini. Aparent avem o libertate mai mare de expresie sau navigație, dar să pășești împotriva curenților, valurilor, vântului iți trebuie un calibru și calificări serioase. Respectiv, aceste drumuri implică o predare în mâinile Divinității, o acceptare că plutești în direcția corectă, acțiuni directe de suprimare a ego-ului gen că nu ești în control, etc. Sunt niște drumuri cu o rată de succes mai ridicată pentru că apa este peste tot și sentimentul viu că ești mereu în mișcare. Însă fiecare are un coeficient hidrodinamic diferit, practica se va personaliza ușor după asta și porturile (viața socială) deseori nu reprezintă o creștere (mișcare) așa că se putea oberva pe parcurs o retragere sau continuarea vieții aproape de comunități, ashram-uri.

O deviație de la succes, aici, pe apă, este dată de dezorientare; ce fel de vas sunt? pe ce ape mă plimb? cât mai am până la destinație sau care e aceasta? Iar dacă nu ești singur pe vas, ce fac ceilalți colegi? dar căpitanul? am primit rolul corect și cine decide asta? Să nu uităm de adicții, abuzuri și excese. După ce se câștigă o oarecare sensibilitate și poți apuca parcă cu mâinile acest subtil, senzații, etc. unii uită de limitările lor umane și inclusiv prin prea multă practică ajung în aceste situații de burn-out, febre kundalinice (pentru ca se pot manifestă ca și o răceală, cu ridicări de temperatură, cu lipsa poftei de mâncare și inclusiv reflux sau „pe repede înainte”, chiar și în ashram-uri unde toți mănâncă la fel, dorm în aceleași condiții, practică identică) – sau că suntem în tema cu apa, un fel de rău de mare.

Pierderea (din) ego (reală sau nu) prin bhakti vs. (frica de) spălarea pe creier e o alta minge de fileu ce inclusiv exploatează voluntariatul la un nivel de sclavism, condimentându-l ca procesator karmic.

Unii zic ca fiind in Kali yuga e de înțeles ca drumul asta pe „apa” e așa greu, dar printre singurele variante de succes.

In zbor, cu draga mea tantra, nu știu când a ajuns sa-mi fie așa de dragă, că m-am ferit de cuvântul ăsta dacă nu toată viața apoi sigur de când m-am „apucat” de yoga. Aviația asta are mai multe culori, transport, sportivă, utilitară și militară. Niciuna nu are „intenția” să omoare oameni decât ultima, cea militară. La modul serios, când vorbim despre tantra de mâna stângă acest 1% din ramurile aviației, care include intoxicații, sacrificii (peștele este undeva la limita dar mă refer aici la animale) și sex, metafora cel mai des întâlnită este de rachetă; pentru că are o viteză foarte greu de controlat și succesul poate să apară doar cu ultimele clipe din viață. Spre exemplu, cât și cum să bei (alcool) încât să nu mori dar să uiți într-o asemenea formă cine ești încât prin simpla întrebare și realizarea spontană să te trezești? poate ați auzit de Eckhart Tolle. Aceste cazuri de succes sunt extrem de rare și nu știu dacă erau mai la îndemană intoxicațile (din sistemul rachetă) decât altceva, sau erau mai mult interpretări pe starea de bliss a lui Shiva, dar noah.

Aș vrea totuși să vorbesc puțin despre restul de 99% din tantra, dacă nu un trunchi comun, măcar împărtășind multe aspecte cu budismul sau hinduismul. De la Fără Nume și Fără Formă la un grup serios de zei, familii de divinități și simbolistică e o pâine de mâncat, de care nu avem timp acum să detaliem, dar e o treaptă în care mulți se pierd, trec prin o groază de conflicte sau pur și simplu nu înțeleg. Problemele după apar la semizei, adică la noi oamenii care la fel ca și în toate cântecele indiene, ne confruntăm în acel pas cu capacitatea de a deveni demoni. Pe scurt, puterea (poate) corupe.

Într-o dimineață drăguță ne-am trezit pentru a întâmpina în amurg, în templu, cu un ritual de să-i zicem binecuvântare. Apoi în ofranda de lumina deasupra unei yantre vii ne-am prins că printre noi ar exista vreo 2 metode de a intona o mantră, găsindu-ne că argumentam pentru început față intonarea sau nu a unei vocale „a” la sfârșitul unui cuvânt. Nu s-a putut termina discuția între cine știe sanskrita, cine a primit de la guru intonarea sau cine știe prin intuiție divină că e corecta varianta lui. A durat chiar vreo 3 zile distracția, vizibil, dar neoficial, poate a continuat și după. Pare distractiv, dar nu e, două persoane pe polurile opuse au avut de recuperat minim 6 luni de practică pe situația asta.

Fiecare drum are încercările lui, unele cer mai multă pasiune, altele predare însă fără posibilitatea să iți asumi înțelegerea, succesul poate fi doar întâmplător, atât de rar sau o intervenție Divină (care la fel ca și Duhul Sfânt în Biblie, nu este după faptele omului, ca nu cumva îl perceapă ca merit, să apară mândria, Ego-ul).

Dacă ești la început, e normal, natural să nu știi în ce direcție sa o iei, să înțelegi ce fel de vehicul ești, ce fel de drum este așezat pentru tine. Dar dacă aceste răspunsuri nu mai vin, caută ghidare. Nu sunt un bun exemplu, dar mi-au trebuit 2-3 ani de când am auzit prima dată ce-ar trebui să fac, ce vehicul sunt, să-mi asum literal răspunsul, să încep caut în acea direcție; apoi alți 3 de ani doar de căutare până (poate doar atunci am fost pregătit) să-mi cunosc drumul. Nu există un scenariu standard, un timp optim pentru asta, însă ceea ce trebuie sa fie activă este căutarea, sinceră si practica.

Pe drumul astă spiritual, la un moment dat trebuie să accepți principiul reincărnării, ceea ce susține continuarea călătoriei. Că nu e niciodată prea târziu să te apuci sau să continui, trebuie să-ți asumi responsabilitatea că fiecare moment contează, acum, aici, pentru acest scenariu al drumului, această viață sau următoarele. Că ultima, cea mai adânca și puternică dorința este acest succes și neconștientizând asta pribegim după alte împliniri temporare, deseori fiind „vândute” ca răspunsul fericirii tale.

Succesul obținut prin înțelegerea succesului. Yoga prin Yoga.