pana cand o sa urmeze un videoclip personal, dar si pentru a nu-mi exprima practica personala ci a va oferi si o alta parere:

fiecare poate sa aiba o practica personala si o anumita experienta, insa sa inveti pe cineva exclusiv din practica si experienta personala e sa asumi ca este cel putin contruist(a) anatomic ca si tine si in aceiasi conditie fizica..

mi s-a intamplat deseori sa-mi observ colegi, chiar dragi si chiar si in india, tinand clase pe care le-au construit cu toata dragostea, dar care le-au testat manifestat, initial doar pe corpul lor si intr-un final cand a venit ora examinarii, unele instructiuni puteau parea cel putin ciudate e.x. la un moment dat in drumul spre un flying pigeon, dupa ce au ajuns mainile pe sol, colega mea scumpa a indicat un oarecare pasit pt distantare – urmam uimit instructiunile – ca sa observ ulterior ca ea doar asa putea sa intre in postura, fata de destul clasei care desi avea capacitatea nu-si puteau atinge bratele cu piciorul suspendat.. asta deoarece colegea mea avea o considerabila diferenta de inaltime, in general..

in ceea ce priveste headstand-ul, shirshasana, eu sunt de acord cu pasii exprimati in videoclipul de mai sus, ii recomand chiar cu caldura, fac parte si din experienta si practica mea – chiar daca cel putin in drumul ultimului an in care am facut in fiecare zi cate unul, am invatat si alte modalitati, cand il predau cuiva reiterez mare parte din pasii de mai sus – insistand pe controlul abdomenului, (un) genunchi strans la piept – pentru ajustarea controlata a centrului de echilibru – apoi celalalt si doar daca exista control si respiratie corespunzatoare cer ridicarea ambelor picioare…

namaste..