haideți să considerăm acest corp fizic (corpul mâncării) ca și partea mecanică a unei mașini, corpul energetic ca și partea electrică (inclusiv combustibilul) acesteia, iar corpul mintal să fie super-softul unei mașini, unei super smartcar (smartphone).. iar Tu nu ești mai mult decât șoferul (posesorul) acesteia..
identificarea noastră cu mașina pe care o conducem este atât de obișnuită, încât, dacă acum ne-am afla într-o intersecție și suntem atenți la gândurile, limbajul folosit (că suntem pietoni sau șoferi) spunem că mașina se aproprie de noi.. extrem de rar considerăm că șoferul acelei mașini se apropie sau mai mult.. că eu îndrept mașina să vină spre mine..
acum de ce nu bem când conducem (sau să corectez, de ce nu ar trebui să ne alterăm starea de prezență)?
să ne imaginam că mergem într-un bar, o poveste duce la alta, un pahar după altul și vine timpul să “conducem spre casa” .. mergem la mașina și bineînteles, fiind o super mașină, prima dată încearcă să ne ofere acces după un facial recognition – dar ceva nu funcționează, credem că poate e camera (photo) sau lumina sau poate ne-am relaxat prea mult fața, nici o problemă.. smartcar-ul mai are și fingerprint reader – dar după câteva încercări, mașina zice “ok, forget it” ai pin-ul (cheia)?.. și atunci în funcție de complexitatea cheii / pinului e posibil ca cineva să “primească” access la mașină… ia stai puțin! am zis cineva și nu Tu!… super-mașina clar nu a reușit să te indentifice inițial, dar a cedat presunilor și a zis că cine are cheia ar trebui să aibă drept/access la mașina… avem și cazuri de genu asta nu?
așa că cineva pornește super-mașina, super-softul observă o anumită stângăcie în folosirea inclusiv a funcților principale, ba parcă și greutatea în scaun e diferită, dar rolul fiecărui super soft e să fie un bun asistent de drum, așa că după câteva instructiuni de mers își vede de treabă să slujească conducătorul mașinii (nu să-l judece, verifice, valideze).. după o vreme nici ceilalți participati la trafic nu mai fac diferența între cine conduce mașina și posesorul ei..
toate aceste procese care iți slăbesc legătura între corpuri prezintă acelaș (dez)avantaj.. așa că orice schimbare în drumul spiritual, mai ales evoluții, sunt ele ale spiritului sau ale corpului (corpurilor), dacă până la urmă un alt spirit apare în el? Există persoane care pot să vadă dacă Tu te-ai schimbat sau în fața ochilor este o super-mașina “furată”
poate ayahuasca aduce schimbări spirituale? ai vazut ce-am facut aici? cum am scris?
poate fi alcoolul sau alte droguri o cale către iluminare… poate (și) au fost cazuri, dar acum dacă acceptăm posibilitatea asta… este o linie fină între a întelege că cineva a băut până și-a dizolvat complet Ego-ul, încât să nu mai știe cine e; și atunci acele întrebări, acele căutări să-l fi trezit ȘI cealaltă parte în care a băut până când altceva s-a “instalat” în el.. într-o poziție similară ar putea fi chiar Eckhart Tolle?
sunt de asemenea practici spirituale (toate cuvintele astea suna ciudat acum, sper) în care corpul fizic și mintea sunt atât de slăbite încât nu mai știi să umblii, să mănânci, să te caci.. știm noi ce se întamplă clar în spatele lor? pe deoparte poate e bine să înlocuim niște spirite slabe cu altele mai înalte… dar măcar să nu numim aceste procese evoluții spirituale ci schimbări.. de Spirit
Yoga ajută nu doar în supportul și conexiunea dintre cele 5 corpuri sau la creșterea calibrului (pinului / cheii) spiritual.. cât la implinirea / finalizarea drumului.. “spre casă”.
în India sunt 7 locuri sfinte, iar unul dintre ele este Haridwar (poarta spre zei).. dwar înseamnă poarta, iar locul este pronunțat cât ca Haridwar (poarta spre Vishnu) cât și Hardwar (poarta spre Shiva).. un oraș foarte vechi, menționat în multe surse atât culturii Indiene cât altora ce erau înflorite în acea perioadă.. însă pentru mine, era locul unde într-un vis mă plimbam pe treptele râului Gange și încercam să trec neobservat pe lângă discuția intensă a unor preoți.. “o să-mi întâlnesc aici gurul? sau persoana care trezit din acel vis?” era curiozitatea mea… în plus, era unul din locurile în care puteam să fac o baie specifică în Gange – prin prisma picăturilor nectarului imortalității ce au căzut și aici.. și-mi sincronizasem noul zbor să prind o zi bună (4 Februarie – Luna Nouă)..
Iar Rishikesh, rar am călcat în India fără să vizitez locul unde am început acest drum.. e ca și cum ai trăi în altă țară și când te întorci acasă nu ți-ai vizita mama sau parinții.. în același timp, ca și orice dragoste în familie.. sunt unele emoții care vor trăii mereu vii, sunt altele care trăiesc pe baza unor amintiri – atunci când partenerii acestora au schimbat mult în esența lor..
note din drum
Delhi – Dehradun, unul dintre cele mai frecventate zboruri de pelegrinaj în India, cu destinația atât spre Haridwar cât și Rishikesh, așa că imaginațivă o paletă cât mai bogată de pasageri; de la retrași, poate știu bine drumul sau doar au încercat să evite nebunia unui taxi prin New Delhi până la destinație, până la zgomotoși, localnici sau internaționali ce ar vizita pentru prima dată, deja burdușiți cu cadouri din aeroport sau alte locuri, în perechi sau grupulețe (plus ghizi)..
te-ai așezat pe loc, nu judeci, dar iți este atrasă privirea în dreapta, stângă, față.. de un zgomot, de un miros, de cine e mai tradițional îmbrăcat, de cine e mai casual, cine a urcat cu salteluțele la bord, șiragul de male, junk food or too healthy food… te intrebi dacă toți merg în aceiași direcție, dacă îi vei vedea și la una din destinațile tale..
îmi fac cu greu loc să ies cu bagajul din aeroport, toate grupulețele se așteaptă unul pe celălalt, chiar în mijlocul drumului altora 🙂 ajung la prepaid taxi, apoi taxi, îi dau 100 de rupii în plus să-mi facă share la internet de pe telefonul lui.. observ natura în Soare, entuziasmat..
Am ajuns într-un final la Shri Santosh Puri Ashram, ochii mari și calzi a lui Mandakini, persoana care coordinează spațiul îmi face un tur.. au un loc unde țin focul mereu aprins – pentru aarti, apoi îmi arată locul unde parinții ei sunt îngropați (dupa ce și-au ales plecarea din lume în spatele procesului de Samadhi), o yanga destul de măricică, grădina – toate acestea la gen primul nivel – rămânâdu-mi mie să explorez puțin restul. Ceaiul masala și cel herbal fiind mereu la dispoziție, te simți destul de călduros invitat în acel spațiu.. însă puțin cam dens (iar senzația aia mai târziu mi-a tot revenit), încărcat.
Printre altele aflu că mai este o româncă retrasă în acest ashram și având programul liber pe mâine, plasez câteva intenții din listuța mea pentru acest loc. Dar nici o secundă de odihnă pe azi până nu mă tund / rad în cap că doar e duminica lipită de Luna nouă 🙂
apoi urmează să mă ascund de întuneric și de frig până dimineață, când devreme îmi găsesc elan să pornesc spre Ganga:
https://youtu.be/4vDVwInR3_Y
apoi din 2013 tot visez să-mi fac o poză cu micuța statue a lui Shiva de lângă Haridwar, ce o admiram mereu când mergeam cu mașina spre Rishikesh (din Delhi).
să mă plimb pe treptele Gangelui din Haridwar..
însă când am zis de trepte.. 🙂 mă așteptam să fie așa goale ca cele din Parmarth Niketan, Rishikesh – unde deseori găseai atâta spațiu și liniște încât să te așezi și să îți pierzi ochii urmărind suprafața apei până te trezeai meditând.. aici, acum, era plin, zgomotos, agitație, toată lumea dorea poze ba cu mine, ba cu românca care mă însoțea.. în alte puncte eram întrebați dacă dorim să donăm, după ce am donat odată.. alții veneau și cu alte motive de donații… ganga, copii, etc..
căutam cu ochii un *bandit* (corect scris pandit), un preoțaș, care să mă inspire să cine știe ce să-mi zică sau vrea să-mi facă, dar majoritatea privirilor lor căutau mai mult oportunitatea financiară (în special veniți pentru a răspunde cererilor localnicilor), așa că fără iz de spiritualitate, îmi făceam loc mai departe prin multime.. căutand AHA-ul
după ce s-au terminal treptele, am intrat într-o piața întunecată de clădiri înalte, un fel de cartierul gotic al Barcelonei unde la nivel era plin de tarabe, toți vănzând aceleași produse.. încât la un moment dat compania mea a și intrebat “oare cum trăiesc aștia?” referindu-se că dacă toți vând aceiași chestie, tu esti deja satul de văzut, cine cumpără?
undeva s-a terminat și lungimea pieței din apropiere.. așa că după câteva străzi mai strâmte ieșim spre cea principală, cu traficul controlat, unele case vechi, cu impresionante detalii
o inițiez pe româncuța care ma însotea cu un fel de plăcinte umplute cu tot felul, ceapă, cartofi, brânzici și altele picante și plănuim să vizităm cât mai multe temple vechi.. pentru asta recunoșteam eu Haridwarul fiind mai valoros.. însă am auzit și de un trip care stă complet izolat și alte lucruri interesante..
după câteva ture pe jos și altele cu ricskshaw (sau tuktuk cum am fost obișnuit să-i zic) dăm de mai multe uși închise așa că ne strângem atenția spre o ultimă plimbare pe malul Gangelui.. când observăm un TELEFERIC.. :)) care ducea și înspre un templu..
https://youtu.be/mG-aL2hs20g
https://youtu.be/Kl7B0dXy0sc
https://youtu.be/3Fp23T__4Qo
a doua zi în Haridwar, aceleași încercări… baie în gange și temple.. dar o senzație ciudată mă cuprinde… nu știu dacă e sau nu de la baie.. mi-a aprins o subită nevoie de spațiu.. de intimitate… nu atât fizică cât și intelctuală.. gen să nu mai vorbesc, doar să mă las purtat și să observ… so gândul că ar trebui să fiu totuși într-un loc mai familiar se aprinde treptat.. până când nu știu cum să comunic mai clar.. dar.. vreau în Rishikesh…
cu un bagaj în spate și altul în față păsesc pe Ram Jhula (pod mișcator), fac pozele astea.. și-mi croiesc un drum scurt, dreapta chiar după Chotiwala, până spre fostele hoteluri folosite de Rishikesh Yog Peeth, în special Surya Palace.. unde în fiecare vizită din ultimii 3 ani am găsit adăpost 🙂
îmi abandonez repede bagajele și mă duc să vagabondez spre Laxman Jhula
potecuța asta mică a zgâriat multe capete (ego-uri) și poartă amintiri.. ca și acel canal ud doar pe jumătate, aceasta era scurtătura noastră și zi și noapte..
habar nu am ce pot să mai fac așa de târziu în Laxman Jhula, dar mă opresc la German Bakery, poate prind un loc pe balcon, să privesc Ganga.. și un avotoast.. iar după ce se eliberează pe balcon, realizez că în fața mea stătea unul din discipolii gurului de la care tocmai veneam.. care sunt sansele :))
După o conversație cu ea (Ra Lalita Dasi), explicând că am ajuns prin intermediul ei de fapt la guruji, îmi motivez oarecum alegerea ca acesta nu a fost altceva decât o altă confirmare că trebuia sa aleg drumul cu el.
știu că pare altundeva în lume, însă acesata este o mini straduță în Rishikesh – lucrurile se schimbă cu o viteză, unele poate într-o direcție bună… altele în direcția banilor..
plimbări, suficientă solitudine mi-au readus puțin liniștea ușor afectată din Haridwar..
în câteva zile mă întorc în India.. nu acolo.. nu priveliști.. doar practică, purificări.. puțin momentul ăla îmi afectează cursul de acum.. așa că o să mă întorc la povestea asta, altfel, altadată..
facem Dreapta dinspre strada principală spre Isha Ashram / Dhyanalinga / Isha Yoga Center + alte indicatoare cu aceiași destinație.. la un moment dat soferul îmi atrage atenția spre Adiyogi, dar nu-l vedeam, din nou îmi arată, dar tot nimic, mai insista șoferul.. și parcă văd un vârf de păr cu o Lună într-o parte răsărind deasupra unor palmieri.. “Credeam că e mai mare” – exclam puțin dezamagitor; șoferul mă asigura ca e, dar efectul și-l cam pierduse puțin.. dacă nu impacta mai trimfator din drum…
după o serie de denivelări, lăsate parcă să-ți oprească cât mai mult din viteză.. ajung la barieră: “Pentru ce program” mă întreabă domnul în uniformă, îi zic planul meu, mă întreabă dacă am confirmarea pentru a sta în dormitorul de voluntari – îi arăt mailul și mă lasă să intru… Well cam asta era povestea, toate camerele erau luate de părinții în vizită la Isha School. Așa că deși am auzit multe povești despre dormitory, n-am avut altă alegere – așa că hai să vedem experiența asta..
Birouri noi în (fosta) zona de Welcome Point inspirau deja o decongestionare a situaților, ajung la cel specific pentru străini, pe o bancă așteptau mai multe persoane.. primesc întrebări specifice “pentru ce program am venit”, mă intreabă de “bsp”.. ii zic că nu și că nu mă intersează (experiențe, senzații).. las puțină curiozitate.. omu întelege că nu pot să-i răspund în bătătură și maică apuc să prind o fereastră să mă înregistreze.. când înaintea mea.. un british/aussie complainer că nu-i mere netu 🙂 că i se incarcă greu paginile… în fața lui ochii fixi și destul de fierbinți a unui voluntar, care nu știm cât a dormit aseară și se pare ca a avut suficient de spus pe tema asta (că nu-i aparține subiectul și ca cuvinte mai puțin plăcute nu poate să-i adreseze acum :))) sweet…
obtin 10minute de net, pe unul din pc-urile lor locale, cât să scriu iubirei mele că am ajuns și la SBS Grand Hotel, să-mi trimită brățara la Isha, dacă o găsesc… și începe perioada no internet zone..
prima dată când stau la dorm, păsesc pe aleea lungă, întrebând de colo colo dacă merg bine, ajung sus îmi las bagajul în prima camera… verific totuși și a doua.. însă mă întorc, mă îmbrac în lucrușoare cât să par cât mai baștinaș și caut să pribecesc prin zona… direcția Surya Kund (The Theerthakunds).. îmi luaserăm pe drum sandale (no brand but brand la supra-preț) pe care le așez la scările edificiului, cu pași uscați trec în diagonala peste blocurile de piatră, plătesc cele 20 de rupee de rigoare, le asigur că știu regulamentul (pe care nu-l citisem, dar noah the basics, fără zgomot, întri curat, nu înoți, nu scupi – nimic pentru mine)… aproape alunec la intrare (zona comună de tranzit e mereu udă ori de la dușuri ori cum vin alții din surya kund)… arăt chitanta și primesc un sul portocaliu de material, ușor umed (doar dimineața devreme dacă-l prinzi uscat), singurul echipament cu care poți intra în apă… și pe când să ies, ochii ageri mă re-trimit spre duș, probabil partea din spate a pânzei nu era complet udă și am dat impresia că nu m-am spălat corespunzător..
pășind în jos spre bazinul cu apă, în care este captat un râu, mă intreb, așa obosit oare cât de rece o să simt apa.. și totusi ce alegeri mai puteam avea.. decât să intru… curajos, determinat să-mi fac tura pe lângă cele 3 shiva lingas și sub stropii grei ai cascadei; ca apoi repede să mă schimb și să o iau spre dhyanalinga… mirosul astă de camfor și apă îmi place..
observ că hainele nu-mi sunt cele mai curate, dar nu prea am alegeri acum, le iau peste pielea udă – contactul maxim energetic cu spațile consacrate se face prin capul umed, pălmile, tălpile sau tot corpul (gen ca și cum ai fi ieșit din Ganga) – și mă îndrept spre porțile la care se uită Nandi, aștept cuminte până la următoarea sesiune… și INTRU..
sunt într-o combinație de stare foarte optimă; puțin obosit, puțin înfometat, am prins și un loc bun.. și ma apuc de sadhana (sa repet o mantra de integrare la un proces avut anul trecut).. ohhh se simte bine, sună clopoțelele (la fiecare 15min) unul dupa altul.. stau și mă cufund.. iar după o oră mă gândesc să mai explorez si altceva azi, ies de la Dhyanalinga…
cafeteria.. am înteles că are și un nume dedicat.. însă lumea se adună pentru un chit-chat sa bea un shoot de cafeluță cu lapte, ceva dulce sau vreun alt food craving care se poate împlini acolo și nu rulând un program sau la mesele comune 🙂.. deci cafeteria, scopul pe care îl serveste rămâne mai viu decat numele… nu mi-am avut chai-ul de cand am sosit prin Hindia, așa că uite oportunitatea, cu o halva tradițională de morcovi și un mix de biscuiți (a se întelege sărați și dulci) – când dra care mă servea îmi reformuleaza cererea, “te referi la [blblabla] chai-ul lor?”.. well, cred că da, deși după o banuială subită apare și confirmarea că nu :D… combinația lor de ghimbir cu restul chestilor – e ca și cum am bea cicoare în loc de cafea – așa că o mișcare greșită.. iar în prea multă baie de zahăr o plimbare spre Devi Temple (Linga Bhairavi) este inevitabilă.. măcar să echilibram cu ronțaitul unei frunze de neem (foarte amară) care revine după o ofrandă adusă în templu..
lumina paleste repede, incat pasii mei nu apuca sa intreaca asternerea intunericului inainte de sosirea spre camera.. imi intind pro-lite-ul de la manduka in loc de izopren si peste el intind sacul de dormit, nu e nici suficienta lumina in a citi, nici prea putina in a dormi, activez putin netul [desi mesajele ca factura mea trecuse de 50euro extra], numa bine apuc sa raspund putin iubitei mele si unei liste de cumparaturi din ashram.. atipesc… descoper pozitii noi de adormit pe spate (ceva ce stiam ca are si un efect energetic si de echilibrare a tensiunilor in corp) asa ca le testez pe ambele parti.. atipesc.. uneori, chiar daca ai avut o zi grea, sa poti ura noapte buna persoanei iubite – priceless (factura se plateste cu mastercard 😛 – trebuia sa trec si factura de 140euro depasire in primul articol)
[new morning glory] în acelas timp cu aprinderea tuturor luminilor dintr-o cutiuță îl auzim pe Sadhguru, nu am știut dacă e ceva live sau vreo înregistrare, oricum m-a lovit bine cât să mă trezesc 🙂 începea programul de dimineața, precedat de guru pornima (la care se merge dusat, curat, etc) așa că în toată combinația, pregatirea mea întârziată mă face să surprind ușor din exterior activitatea.. stând pup pe podul din fața masivelor scări ale Suryei Kunde
n-am putut să ratez ocazia să înregistrez acest … duel mantric :)))
eu mă tot întreb, când mă întâlnesc cu astfel de situații, oare suntem martori la ceva audiții ascunse prin care se recrutează astfel de sensibili pentru vreun ordin secret? 🙂
după ce a rămas fără voce și mi-am bine dispus dimineața, m-am retras din nou în Dhyanalinga pentru practica personală, din nou adânc, lipsit de efort, la acele ore de dimineață nu sună nici clopotelul (tot la 15 minute), așa că te poți preda liniștit, fără concurs, tu cu tine..
[…]
într-o plimbare până la magazinul pentru chestii comune (traducerea mot-a-mot) am dat de un pestriț aripat, de care în 2 luni e plin ashramul, colorând gardurile, acoperișurile, copacii sau iarba mai retrasă
m-am dus din nou in zona cafeteriei 🙂 si fara sa mai am dubii mi-am comandat ce era de mancare si ofc cafea.. gasesc intr-un final un loc la o masa si raman pentru mult timp spectator la o discutie intre un nenica, trecut de ai lui 60 cu o dra pe la vreo 30 maxim, el insistand cu intrebarea “De ce nu vorbeste Sadhguru despre relatii, despre sex – este ceva ce societatea are nevoie + De ce nu raspunde clar la unele intrebari zicand ce si cum si raspunde doar la ce nu?” – Subiectul era interesant, insa fiecare se invartea pe coada lui dra cu Sadhguru ce scrie, ce carti, etc.. iar nenea care citea cartea intreba mereu, precis unde a scris asta, unde exact a mentionat, etc. Asa ca si doua baloane care nu stii de ce se atrag dar in acelas timp cand se ating se resping… am asteptat momentul sa prind firele acestora, sa-i provoc sa-si raspunda inevitabil. Insa, cand l-am confruntat pe mosulica si vorbeam de sex, el ma intorcea la relatii – cand vorbeam de relatii el imi zicea de sex – pana cand i-am aratat ce joc face si ori accepta raspunsul pentru unul fara a schimba pentru celalalt, daca vrea sa le vada individual – sau sa ia raspunsul pentru comun daca vrea sa le vada impreuna. Iar tipa cand a simtit ca i-a venit usor si ei randul, pana sa capituleze, ne-am amintit ca toti avem si alte chestii de facut azi 🙂
fiind ultima zi înainte de program, cu o mini listă de cumpărături, îmi petrec suficient timp cu poze și comunicări de detalii în Isha Shop – nu-s cele mai ieftine produse, dar îți dau un sentiment clar de calitate în majoritatea lor, așa că dacă n-ai avea limite la bagaj sau la card, febra de cumpărături s-ar putea să te prindă și țină 🙂
[…]
pentru mine, din nou, este momentul de Surya Kund – nu știu de ce m-a prins asa de mult, apa asta de râu rece, cu miros de camfor, cu scufundările aproape de cele 3 shivalingas.. poate pentru că-mi îngheață gândurile în tot procesul, pentru că mă predau lui indiferent de posibilități, senzații.. […] După ce ies trec și pe la [nenea] șarpe, duc o mică ofrandă și fac parcursul original care include și Devi Temple iar apoi Dhyanalinga – unde încerc să surprind mereu ofranda de sunet adusă.. dar de aceasta dată nu mi-au ieșit bine la calcul socotelile cu clopotelui și timpul [telefonul îmi rămase la bagaje – zona dintre cafeteria și isha shopping].. așa că am ieșit exact când se intra pentru Nada Aradhana – acum văzând programul lor înteleg și de ce (orele 11:45 si 17:45), calculasem cu vreo 45 mai devreme 🙂
[…]
alerg spre locul unde se pot cumpăra chestii comune (adică un mini-market) să văd dacă Ana [= frate, nenea] mi-a adus un wifi-hotspoter, ca să-mi rezolv ultimele comunicații înainte de program, gen unde mii brățara? o comandă manduka? și altele personale – iar în lipsă de soluții cu cumpăratul de nou, reușesc să cer cu împrumut unul din cele în folosință ale magazinului – până a doua zi la prânz.
este deja târziu, *lanterna* telefonului deja imi ghidează drumul spre pat.. după ce mă întind și încerc să recapitulez descoperirile posturale de cu o seară înainte.. un mic scandal începe în cameră 🙂 un nou venit se pare că a luat locul de pat al cuiva mai vechi fără să fie clar dacă pentru faptul ca era liber sau i-a mutat lucrurile. Cum sa te comporți într-un astfel de spațiu? toți cei prezenți încercau să-și dea seama, unii implicându-se cu întrebări mai detaliate despre situație.
se aprind din nou luminile împreună cu mantra-box-ul, astăzi parcă s-au sincronizat toate mantrele întrele ele (față de celelalte camere), în cazul în care ele nu sunt suficiente să te trezești.. urmează un grup de tobițe care vizitează fiecare cameră, iar apoi.. unde fel de ultimul apel, un alt voluntar bate ritmat, altert din palme, plimbându-se printre toți..
Bună dimineața!
de data asta reusesc să mă încadrez în program, ajung la Guru Pooja, îmi continui ritualul cu Dhyanalinga apoi cândva un Surya Kund și mă întorc în camera unde am dormit și erau depozitate bagajele să mă pregătest pentru înscrierea la program.
aceasta a fost propunerea de exerciții de făcut acasă pentru perioada următoare, odată așezați pe spate păstrăm câteva momente să observăm corpul după care:
ridicăm piciorul drept 30 grade, vârful intins, timp de X (=initial 10 secunde)
ridicăm la 60 grade X secunde
apoi la 90 grade tot X secunde
și coborâm ușor la 60 grade, timp de X secunde
apoi lent păastrăm la 30 grade, tot X secunde
relaxăm aceiași perioadă
schimbăm piciorul, respectiv folosim cel stâng si repetăm pașii 1-6
aducem tălpile pe sol (flexând ușor genunchii)
punem căcaiul stâng pe coapsa piciorului drept, aproape de genunchi
ridicăm astfel genunchiul deasupra soldului drept
astfel copasa e perpetinculară cu solul
alternând întinderi cu flexii de genunchi
alternând în acelaș timp flexii cu intinderi de gleznă
numărul de repetări să fie la început Y (5) cu vârful întins și Y (5) cu vârf flexat
semi-rotații de genunchi (sensul ceasului) Z (5) repetari si la fel în sens opus
schimbăm piciorul, repetăm pașii 9-12
relaxăm câteva momente, observăm corp, respirație
cu ambele picioare repetăm pașii 1-5
aceste combinații de exerciții s-ar putea găsi și sub numele de uttanpadasana și sunt benefice și pentru navel point aligment.
“Anything that will elevate your mind and remind you of your true Self should be studied: the Bhagavad Gita, the Bible, the Koran, these Yoga Sutras or any uplifting scripture”
The Yoga Sutras of Patanjali: Commentary on the Raja Yoga Sutras by Sri Swami Satchidananda
Deseori primesc intrebari de la persoane care vor sa recupereze un drum in Yoga si atunci ma simt blocat in a le recomanda orice carte pentru ca pasiunea lor este atat de mare incat tedinta de a aluneca fara control intr-o directie le poate provoca suferinte. Pe scurt acest foc daca nu este controlat se va trasforma usor in auto-tortura, lucru observat atat in est cat si in vest de mii de ani, neaducand decat un dezechilibru mai mare.
In alta pozitie insa ma situez fata de persoanele care pasesc pe un drum si insist in asi consolida o practica personala. Cum ma si repet prea des, pozitia mea sau a oricarui alt teacher este in principal de a invata, preda yoga, nu de a creste sau intretine o comunitate; de a prezenta drumuri, nu de a le calauzi pana la sfarsit.
Una din formele de a practica yoga consta in studierea Sinelui (Y.S. cap 2 sutra 1), iar precum si in comentariul citat, acesta se poate regasi si prin ajutorul scripturilor sau orice reuseste sa-ti ridice mintea sau adanceasca prezenta in ceea ce estu tu cu adevarat.
In clasele pe care le sustin la Club Moving Cluj, am insistat la inceput pe controlul corpului (asana), consolidarea unei discipline apoi usor am continuat spre controlul energiei vitale (pranayama) si a simturilor (pratyahara) insa cum am anuntat si inceput anul trecut vom intra si intr-un capitol tangent cu kriya, cel al MMMM.. OM… AUM… al recunosterii si pastrarii atentiei asupra vibratiei prin mantre – fiind cea mai simpla si accesibila forma de studiu si practica (holistica) yoga… cateva dintre ele pe care le stiu se pot regasi aici, insa ramand deschis sa-mi prezetati alte lucruri care simtiti ca va ridica, va inalta, va face sa va regasiti ceea ce Sunteti..
In primul rand as vrea sa-mi exprim aprecierea pentru dedicatia pe care a avut-o Iyengar fata de Yoga, a intelegerii si a fructelor acesteia. Mi-ar fi placut sa-l fi intalnit in persoana anul viitor, va ramane sa-i cunosc vibratia si din drumul parcurs.
din Jurnalul de Calatorie 2014…
Inca din prima plimbarica prin India, ne-am intalnit cu aceasta inima numita Vishnu
si ne-am asezat langa el, pe drum, la invitatia lui de a sta la o vorba, i-am spus de unde suntem, i-am desenat Romania si toti vecinii, i-am povestit despre Romania si de ce suntem cea mai importanta tara pe pamant 🙂 si ne-a ascultat, mai ales m-a ascultat pana la capat.. insa avea si el o poveste.. era fara mai mult de jumatate dintr-un picior, dupa un accident de munca, fara ajutor de la stat, cu o sotie frumoasa si o fetita dupa numele raului, Ganga.. A incercat multe aternative sa-si sustina familia si avea un tel important, fiica lui trebuia sa urmeze scoala.. si-a procurat un cantar.. s-a asezat la margine de drum.. si astepta in fiecare zi un banut pentru o cantarire si cand zic un banut, ma refer ca el nu cerea nimic, iar cei nativi poate ii lasau cateva monezi de rupii (daca cea mai mare moneda e de 5 rupii ~ 25 de bani la noi).. cu 5 rupii acolo poate in vreun colt nativ ai putea procura un shot de masala tchai.. oricum… ne facusem obicei, mai ales fratele meu sa-i lase de fiecare data cand treceam pe langa ceva mai semnificativ. Insa Vishnu dorea si altceva, dorea sa intre in vorba cu oamenii, dorea sa vorbeasca si sa-si intareasca engleza, sa-si spuna povestea… sa arate ca nu lupta pentru o existenta, ca lupta pentru mai mult..
am plecat in acel an, insa fratele meu a ramas intr-o buna relatie cu el, telefoane, bani trimisi prin banca.. iar anul viitor la primele reintalniri am realizat si poza din stanga 🙂 mai mult sa o trimit fratelui meu, care imi exclama prima data “are un alt tricou”…
si la fel, cat de des treceam, Vishnu ma invita sa stau jos, sa vorbesc, il intrebam daca are urgente, griji, il ajutam cu ce puteam si apoi ma grabeam sa recuperez drumul inital inceput…
Intr-un timp discutile cu Vishnu incepeau sa se transforme in invitatii, vroia sa-mi arate casa, sa ma invite la o masa, sa-i cunosc locul, sa-l inteleg.. si parca ma feream sa simt atat de adanc tot ce vroia el sa-mi zica, sa-mi arate… ca intr-o zi sa ma anunte ca el pleaca sa-si puna o proteza la picior, insa inainte vrea sa ne vedem… mi se facuse putina jena, ma gandeam ca iar vrea sa reia invitatile sau poate vrea sa-l mai ajut cu ceva.. nici nu stiam cum sa reactionez si asa se facu.. ca dimineata aia uitasem de el..
Insa.. in planul divin imi facuse un drum pe unde statea el de obicei, nu stiu cu ce eram ocupat, dar nici nu ma gandeam ca mai e pe acolo… ca.. sa vad un omulet de la departare.. care striga dupa mine.. ohhhhh… mi s-a topit putin inima…
– Vishnu, ce faci? azi nu lucrezi?… intrebam eu vazand lipsa cantarului
– Nu, azi, nu… maine plec… am insa ceva pentru tine
(ohhh… ma gandeam sper sa nu sar doua garduri sa beau un tceai la casuta lui sau sa-mi dea ceva de papa, ceva ce nu o sa pot refuza insa mintea mea va fi usor tulburata)
Si intre timp ma aseaza jos langa el.. si-mi scoate o punga cu ceva… imi zice..
– Pentru tine..
Sufletul imi era topit, era prea mult… “nu trebuia” ii tot repet.. imi intinde… nu puteam sa-l refuz, desi incercam sa evit.. colegul cu care eram imi zice ca nu am voie sa-l refuz.. si… accept.. il imbratisez.. in timp ce imi murmura toata fata de emotii… ma invita “Deschide!”
Vishnu: – Am vazut ca tot porti asa maieuri si ti-am luat unul…
Eu: mmmmm.. si lacrimile mi se ascumdeau sub piele.. in timp ce-mi ascundeam fata in piept aratandu-mi un interes spre a descoperi si celelalte.. apoi sar din nou sa-l imbratisez… “Vishnuu”…
Pe drum… imi zice John, colegul de dinainte.. “Darius… nu stiam, m-a intrebat de tine azi, a zis ca te asteapta.. m-a intrebat de numarul tau de telefon, nu stiam daca sa il dau sau nu.. nu stiam daca ai vrea asta.. insa cred ca te-a asteptat aici toata ziua…”
si pasind in continuare tot mai emotionat pe drum.. imi dau seama cat de scumpe erau aceste cadouri, nu doar emotional ci si valoric pentru el.. si-mi aminteam de cadourile pe care le facem uneori persoanelor iubite, atat de scumpe incat ne sacrificam pentru ele, incat valoarea lor depaseste mult capacitatile noastre normale.. rationale.. si ma gandeam… daca noi.. pentru iubirile noastre exageram asa din dragoste.. care este dragostea pe care Vishnu o simtea pentru noi, pentru mine, sau ca proxy pentru fratele meu..
Iyengar a fost un many-life-changer prin dragostea pe care a avut-o pentru yoga incat multi din admiratorii lui pentru manifestarea avuta l-au propus si pentru premiul Nobel de Pace..
Thanks ZenFest for the oportunity to be part of their initial & success story and NUVO Creative Studio for capturing these moments from the morning yoga class and some glance from the presentations.
[vimeo 100304343 w=640&h=300]
first get the pose to go into the mind then the mind to go into the body..
if you are not present you are responsible
if you can’t sing the mantra listen to its vibration..
