Category Archives: India

Haridwar & Rishikesh – recentele 3 săptămâni în India – p5o5

March 27, 2019India, memo, rishikesh, yogaharidwar, india, rishikeshDarius_II

în India sunt 7 locuri sfinte, iar unul dintre ele este Haridwar (poarta spre zei).. dwar înseamnă poarta, iar locul este pronunțat cât ca Haridwar (poarta spre Vishnu) cât și Hardwar (poarta spre Shiva).. un oraș foarte vechi, menționat în multe surse atât culturii Indiene cât altora ce erau înflorite în acea perioadă.. însă pentru mine, era locul unde într-un vis mă plimbam pe treptele râului Gange și încercam să trec neobservat pe lângă discuția intensă a unor preoți.. “o să-mi întâlnesc aici gurul? sau persoana care trezit din acel vis?” era curiozitatea mea… în plus, era unul din locurile în care puteam să fac o baie specifică în Gange – prin prisma picăturilor nectarului imortalității ce au căzut și aici.. și-mi sincronizasem noul zbor să prind o zi bună (4 Februarie – Luna Nouă)..

Iar Rishikesh, rar am călcat în India fără să vizitez locul unde am început acest drum.. e ca și cum ai trăi în altă țară și când te întorci acasă nu ți-ai vizita mama sau parinții.. în același timp, ca și orice dragoste în familie.. sunt unele emoții care vor trăii mereu vii, sunt altele care trăiesc pe baza unor amintiri – atunci când partenerii acestora au schimbat mult în esența lor..

note din drum

Delhi – Dehradun, unul dintre cele mai frecventate zboruri de pelegrinaj în India, cu destinația atât spre Haridwar cât și Rishikesh, așa că imaginațivă o paletă cât mai bogată de pasageri; de la retrași, poate știu bine drumul sau doar au încercat să evite nebunia unui taxi prin New Delhi până la destinație, până la zgomotoși, localnici sau internaționali ce ar vizita pentru prima dată, deja burdușiți cu cadouri din aeroport sau alte locuri, în perechi sau grupulețe (plus ghizi)..

te-ai așezat pe loc, nu judeci, dar iți este atrasă privirea în dreapta, stângă, față.. de un zgomot, de un miros, de cine e mai tradițional îmbrăcat, de cine e mai casual, cine a urcat cu salteluțele la bord, șiragul de male, junk food or too healthy food… te intrebi dacă toți merg în aceiași direcție, dacă îi vei vedea și la una din destinațile tale..

îmi fac cu greu loc să ies cu bagajul din aeroport, toate grupulețele se așteaptă unul pe celălalt, chiar în mijlocul drumului altora 🙂 ajung la prepaid taxi, apoi taxi, îi dau 100 de rupii în plus să-mi facă share la internet de pe telefonul lui.. observ natura în Soare, entuziasmat..

Am ajuns într-un final la Shri Santosh Puri Ashram, ochii mari și calzi a lui Mandakini, persoana care coordinează spațiul îmi face un tur.. au un loc unde țin focul mereu aprins – pentru aarti, apoi îmi arată locul unde parinții ei sunt îngropați (dupa ce și-au ales plecarea din lume în spatele procesului de Samadhi), o yanga destul de măricică, grădina – toate acestea la gen primul nivel – rămânâdu-mi mie să explorez puțin restul. Ceaiul masala și cel herbal fiind mereu la dispoziție, te simți destul de călduros invitat în acel spațiu.. însă puțin cam dens (iar senzația aia mai târziu mi-a tot revenit), încărcat.

Printre altele aflu că mai este o româncă retrasă în acest ashram și având programul liber pe mâine, plasez câteva intenții din listuța mea pentru acest loc. Dar nici o secundă de odihnă pe azi până nu mă tund / rad în cap că doar e duminica lipită de Luna nouă 🙂

apoi urmează să mă ascund de întuneric și de frig până dimineață, când devreme îmi găsesc elan să pornesc spre Ganga:

https://youtu.be/4vDVwInR3_Y

apoi din 2013 tot visez să-mi fac o poză cu micuța statue a lui Shiva de lângă Haridwar, ce o admiram mereu când mergeam cu mașina spre Rishikesh (din Delhi).

să mă plimb pe treptele Gangelui din Haridwar..

însă când am zis de trepte.. 🙂 mă așteptam să fie așa goale ca cele din Parmarth Niketan, Rishikesh – unde deseori găseai atâta spațiu și liniște încât să te așezi și să îți pierzi ochii urmărind suprafața apei până te trezeai meditând.. aici, acum, era plin, zgomotos, agitație, toată lumea dorea poze ba cu mine, ba cu românca care mă însoțea.. în alte puncte eram întrebați dacă dorim să donăm, după ce am donat odată.. alții veneau și cu alte motive de donații… ganga, copii, etc..

căutam cu ochii un *bandit* (corect scris pandit), un preoțaș, care să mă inspire să cine știe ce să-mi zică sau vrea să-mi facă, dar majoritatea privirilor lor căutau mai mult oportunitatea financiară (în special veniți pentru a răspunde cererilor localnicilor), așa că fără iz de spiritualitate, îmi făceam loc mai departe prin multime.. căutand AHA-ul

după ce s-au terminal treptele, am intrat într-o piața întunecată de clădiri înalte, un fel de cartierul gotic al Barcelonei unde la nivel era plin de tarabe, toți vănzând aceleași produse.. încât la un moment dat compania mea a și intrebat “oare cum trăiesc aștia?” referindu-se că dacă toți vând aceiași chestie, tu esti deja satul de văzut, cine cumpără?

undeva s-a terminat și lungimea pieței din apropiere.. așa că după câteva străzi mai strâmte ieșim spre cea principală, cu traficul controlat, unele case vechi, cu impresionante detalii

o inițiez pe româncuța care ma însotea cu un fel de plăcinte umplute cu tot felul, ceapă, cartofi, brânzici și altele picante și plănuim să vizităm cât mai multe temple vechi.. pentru asta recunoșteam eu Haridwarul fiind mai valoros.. însă am auzit și de un trip care stă complet izolat și alte lucruri interesante..

după câteva ture pe jos și altele cu ricskshaw (sau tuktuk cum am fost obișnuit să-i zic) dăm de mai multe uși închise așa că ne strângem atenția spre o ultimă plimbare pe malul Gangelui.. când observăm un TELEFERIC.. :)) care ducea și înspre un templu..

https://youtu.be/mG-aL2hs20g

https://youtu.be/Kl7B0dXy0sc

https://youtu.be/3Fp23T__4Qo

a doua zi în Haridwar, aceleași încercări… baie în gange și temple.. dar o senzație ciudată mă cuprinde… nu știu dacă e sau nu de la baie.. mi-a aprins o subită nevoie de spațiu.. de intimitate… nu atât fizică cât și intelctuală.. gen să nu mai vorbesc, doar să mă las purtat și să observ… so gândul că ar trebui să fiu totuși într-un loc mai familiar se aprinde treptat.. până când nu știu cum să comunic mai clar.. dar.. vreau în Rishikesh…

cu un bagaj în spate și altul în față păsesc pe Ram Jhula (pod mișcator), fac pozele astea.. și-mi croiesc un drum scurt, dreapta chiar după Chotiwala, până spre fostele hoteluri folosite de Rishikesh Yog Peeth, în special Surya Palace.. unde în fiecare vizită din ultimii 3 ani am găsit adăpost 🙂

îmi abandonez repede bagajele și mă duc să vagabondez spre Laxman Jhula

potecuța asta mică a zgâriat multe capete (ego-uri) și poartă amintiri.. ca și acel canal ud doar pe jumătate, aceasta era scurtătura noastră și zi și noapte..

habar nu am ce pot să mai fac așa de târziu în Laxman Jhula, dar mă opresc la German Bakery, poate prind un loc pe balcon, să privesc Ganga.. și un avotoast.. iar după ce se eliberează pe balcon, realizez că în fața mea stătea unul din discipolii gurului de la care tocmai veneam.. care sunt sansele :))

După o conversație cu ea (Ra Lalita Dasi), explicând că am ajuns prin intermediul ei de fapt la guruji, îmi motivez oarecum alegerea ca acesta nu a fost altceva decât o altă confirmare că trebuia sa aleg drumul cu el.

știu că pare altundeva în lume, însă acesata este o mini straduță în Rishikesh – lucrurile se schimbă cu o viteză, unele poate într-o direcție bună… altele în direcția banilor..

plimbări, suficientă solitudine mi-au readus puțin liniștea ușor afectată din Haridwar..

în câteva zile mă întorc în India.. nu acolo.. nu priveliști.. doar practică, purificări.. puțin momentul ăla îmi afectează cursul de acum.. așa că o să mă întorc la povestea asta, altfel, altadată..

https://youtu.be/01N8i91kDGo

Show must go on!

March 7, 2019english, India, romana, travel, yogaindia, Show, tantraDarius_II

[English below] #helpneeded

dacă simpla decizie de a porni pe un drum a mișcat câteva suflete la distanță, prin vise, emoții sau curiozitate, atunci poate chiar am nevoie de ajutorul vostru…

În 6 Aprilie voi începe câteva procese de purificare ce vor fi susținute atât de unele forme cunoscute de practici din yoga, kundalini sau tantra precum și ayurveda. Aproape 300 de plante, flori și alte substanțe ce sunt mai greu de achiziționat (prin raritatea lor sau timpul de procesare) vor fi implicate în acest process, ceea ce-l face și suficient de scump. Timpul de reacție pentru prima jumătate din el mă susține să vă cer, să vă accept ajutorul.

Suma pe care o am de pregătit pentru acesta parte din proces este aprox. 3000 euro

în detalii despre ce înseamnă o să vă descriu puțin mai jos (precum am și scris putin aici), dacă deja știți și doriți să contribuiti, următoarele sunt cele mai accesibile forme:

private/personal: or Revolut (on my phone number), transfer / bank transfer:

Titular: RUBEN DARIUS MOLDOVAN
IBAN RON: RO92 RZBR 0000 0600 1588 9374
IBAN EUR: RO17 RZBR 0000 0600 1716 7632
Nume banca: Raiffeisen Bank
BIC/Swift: RZBRROBU

prin asociatia AUM TAT SAT / through our AUM TAT SAT org. :

Titular: Asociația Cultural-Sportivă AUM TAT SAT
IBAN RON: RO60RNCB0106151744390001
IBAN EUR: RO33RNCB0106151744390002
Nume banca: BCR (Banca Comerciala Romana)
BIC/Swift: RNCBROBU
Descriere tranzactiei:sponsorizare [+ numar telefon]

urmând ca ulterior să revin cu contractele corepunzătoare sumei și detalilor fiscale ale entității care sponsorizează.

this comes as an answer for some of your feelings, dreams or curiosity; i guess that if reached some of you like that, would mean that i need your support on this

On the 6th of April i will start my personal path with some purification processes, some practices could be familiar to you from yoga, kundalini, tantra as also ayurveda. Almost 300 plants, flowers and other substances will be involved in this process, which is making it pretty expensive. Due to the time left to act on it, i am inclined to as for your support, to accept your help.

The amount that I have to prepare for the next journey process is about 3000 euro.

I will be following below with some details about this process (also some of them were already captured here), but if you already know them and feel to contribute, these are the most available methods.

Sometimes the journey is not only a one man’s job

One of the elements below shouldn’t be disclosed, I didn’t remember which so i had to obfuscate a little more. But what we have below is the 1st half of the process, 8 samskaras that are scheduled for this year, where 4 of them I’ll be doing in India and the other i will have them done home. Those 12 days represent just a quarter of the process and I’m reaching to you for this support for the start – but if the helps exceeds that milestone, I’ll try to continue to have more done there, in the ashram – which means the possibility to reduce the from the 2 years time to probably 2 months – this is why, here, now these money are important.

You do good, good will happen…

This also comes to me as an exercise of accepting…

You don’t have to contribute much, if each of the “facebook likes” would donate 0.5 euro we’ll reach that easily, it can be just a matter of giving just a bit of your energy here.

While you do the donation, you can chant: Aum gam ganapataye namaha..

Isha Ashram – recentele 3 săptămâni în India – p2o5

February 23, 2019documentary, India, memo, romana, travel, yogaashram, india, isha, saptamaniDarius_II

facem Dreapta dinspre strada principală spre Isha Ashram / Dhyanalinga / Isha Yoga Center + alte indicatoare cu aceiași destinație.. la un moment dat soferul îmi atrage atenția spre Adiyogi, dar nu-l vedeam, din nou îmi arată, dar tot nimic, mai insista șoferul.. și parcă văd un vârf de păr cu o Lună într-o parte răsărind deasupra unor palmieri.. “Credeam că e mai mare” – exclam puțin dezamagitor; șoferul mă asigura ca e, dar efectul și-l cam pierduse puțin.. dacă nu impacta mai trimfator din drum…

după o serie de denivelări, lăsate parcă să-ți oprească cât mai mult din viteză.. ajung la barieră: “Pentru ce program” mă întreabă domnul în uniformă, îi zic planul meu, mă întreabă dacă am confirmarea pentru a sta în dormitorul de voluntari – îi arăt mailul și mă lasă să intru… Well cam asta era povestea, toate camerele erau luate de părinții în vizită la Isha School. Așa că deși am auzit multe povești despre dormitory, n-am avut altă alegere – așa că hai să vedem experiența asta..

Birouri noi în (fosta) zona de Welcome Point inspirau deja o decongestionare a situaților, ajung la cel specific pentru străini, pe o bancă așteptau mai multe persoane.. primesc întrebări specifice “pentru ce program am venit”, mă intreabă de “bsp”.. ii zic că nu și că nu mă intersează (experiențe, senzații).. las puțină curiozitate.. omu întelege că nu pot să-i răspund în bătătură și maică apuc să prind o fereastră să mă înregistreze.. când înaintea mea.. un british/aussie complainer că nu-i mere netu 🙂 că i se incarcă greu paginile… în fața lui ochii fixi și destul de fierbinți a unui voluntar, care nu știm cât a dormit aseară și se pare ca a avut suficient de spus pe tema asta (că nu-i aparține subiectul și ca cuvinte mai puțin plăcute nu poate să-i adreseze acum :))) sweet…

obtin 10minute de net, pe unul din pc-urile lor locale, cât să scriu iubirei mele că am ajuns și la SBS Grand Hotel, să-mi trimită brățara la Isha, dacă o găsesc… și începe perioada no internet zone..

prima dată când stau la dorm, păsesc pe aleea lungă, întrebând de colo colo dacă merg bine, ajung sus îmi las bagajul în prima camera… verific totuși și a doua.. însă mă întorc, mă îmbrac în lucrușoare cât să par cât mai baștinaș și caut să pribecesc prin zona… direcția Surya Kund (The Theerthakunds).. îmi luaserăm pe drum sandale (no brand but brand la supra-preț) pe care le așez la scările edificiului, cu pași uscați trec în diagonala peste blocurile de piatră, plătesc cele 20 de rupee de rigoare, le asigur că știu regulamentul (pe care nu-l citisem, dar noah the basics, fără zgomot, întri curat, nu înoți, nu scupi – nimic pentru mine)… aproape alunec la intrare (zona comună de tranzit e mereu udă ori de la dușuri ori cum vin alții din surya kund)… arăt chitanta și primesc un sul portocaliu de material, ușor umed (doar dimineața devreme dacă-l prinzi uscat), singurul echipament cu care poți intra în apă… și pe când să ies, ochii ageri mă re-trimit spre duș, probabil partea din spate a pânzei nu era complet udă și am dat impresia că nu m-am spălat corespunzător..

pășind în jos spre bazinul cu apă, în care este captat un râu, mă intreb, așa obosit oare cât de rece o să simt apa.. și totusi ce alegeri mai puteam avea.. decât să intru… curajos, determinat să-mi fac tura pe lângă cele 3 shiva lingas și sub stropii grei ai cascadei; ca apoi repede să mă schimb și să o iau spre dhyanalinga… mirosul astă de camfor și apă îmi place..

observ că hainele nu-mi sunt cele mai curate, dar nu prea am alegeri acum, le iau peste pielea udă – contactul maxim energetic cu spațile consacrate se face prin capul umed, pălmile, tălpile sau tot corpul (gen ca și cum ai fi ieșit din Ganga) – și mă îndrept spre porțile la care se uită Nandi, aștept cuminte până la următoarea sesiune… și INTRU..

sunt într-o combinație de stare foarte optimă; puțin obosit, puțin înfometat, am prins și un loc bun.. și ma apuc de sadhana (sa repet o mantra de integrare la un proces avut anul trecut).. ohhh se simte bine, sună clopoțelele (la fiecare 15min) unul dupa altul.. stau și mă cufund.. iar după o oră mă gândesc să mai explorez si altceva azi, ies de la Dhyanalinga…

cafeteria.. am înteles că are și un nume dedicat.. însă lumea se adună pentru un chit-chat sa bea un shoot de cafeluță cu lapte, ceva dulce sau vreun alt food craving care se poate împlini acolo și nu rulând un program sau la mesele comune 🙂.. deci cafeteria, scopul pe care îl serveste rămâne mai viu decat numele… nu mi-am avut chai-ul de cand am sosit prin Hindia, așa că uite oportunitatea, cu o halva tradițională de morcovi și un mix de biscuiți (a se întelege sărați și dulci) – când dra care mă servea îmi reformuleaza cererea, “te referi la [blblabla] chai-ul lor?”.. well, cred că da, deși după o banuială subită apare și confirmarea că nu :D… combinația lor de ghimbir cu restul chestilor – e ca și cum am bea cicoare în loc de cafea – așa că o mișcare greșită.. iar în prea multă baie de zahăr o plimbare spre Devi Temple (Linga Bhairavi) este inevitabilă.. măcar să echilibram cu ronțaitul unei frunze de neem (foarte amară) care revine după o ofrandă adusă în templu..

lumina paleste repede, incat pasii mei nu apuca sa intreaca asternerea intunericului inainte de sosirea spre camera.. imi intind pro-lite-ul de la manduka in loc de izopren si peste el intind sacul de dormit, nu e nici suficienta lumina in a citi, nici prea putina in a dormi, activez putin netul [desi mesajele ca factura mea trecuse de 50euro extra], numa bine apuc sa raspund putin iubitei mele si unei liste de cumparaturi din ashram.. atipesc… descoper pozitii noi de adormit pe spate (ceva ce stiam ca are si un efect energetic si de echilibrare a tensiunilor in corp) asa ca le testez pe ambele parti.. atipesc.. uneori, chiar daca ai avut o zi grea, sa poti ura noapte buna persoanei iubite – priceless (factura se plateste cu mastercard 😛 – trebuia sa trec si factura de 140euro depasire in primul articol)

[new morning glory] în acelas timp cu aprinderea tuturor luminilor dintr-o cutiuță îl auzim pe Sadhguru, nu am știut dacă e ceva live sau vreo înregistrare, oricum m-a lovit bine cât să mă trezesc 🙂 începea programul de dimineața, precedat de guru pornima (la care se merge dusat, curat, etc) așa că în toată combinația, pregatirea mea întârziată mă face să surprind ușor din exterior activitatea.. stând pup pe podul din fața masivelor scări ale Suryei Kunde

n-am putut să ratez ocazia să înregistrez acest … duel mantric :)))

eu mă tot întreb, când mă întâlnesc cu astfel de situații, oare suntem martori la ceva audiții ascunse prin care se recrutează astfel de sensibili pentru vreun ordin secret? 🙂

după ce a rămas fără voce și mi-am bine dispus dimineața, m-am retras din nou în Dhyanalinga pentru practica personală, din nou adânc, lipsit de efort, la acele ore de dimineață nu sună nici clopotelul (tot la 15 minute), așa că te poți preda liniștit, fără concurs, tu cu tine..

[…]

într-o plimbare până la magazinul pentru chestii comune (traducerea mot-a-mot) am dat de un pestriț aripat, de care în 2 luni e plin ashramul, colorând gardurile, acoperișurile, copacii sau iarba mai retrasă

m-am dus din nou in zona cafeteriei 🙂 si fara sa mai am dubii mi-am comandat ce era de mancare si ofc cafea.. gasesc intr-un final un loc la o masa si raman pentru mult timp spectator la o discutie intre un nenica, trecut de ai lui 60 cu o dra pe la vreo 30 maxim, el insistand cu intrebarea “De ce nu vorbeste Sadhguru despre relatii, despre sex – este ceva ce societatea are nevoie + De ce nu raspunde clar la unele intrebari zicand ce si cum si raspunde doar la ce nu?” – Subiectul era interesant, insa fiecare se invartea pe coada lui dra cu Sadhguru ce scrie, ce carti, etc.. iar nenea care citea cartea intreba mereu, precis unde a scris asta, unde exact a mentionat, etc. Asa ca si doua baloane care nu stii de ce se atrag dar in acelas timp cand se ating se resping… am asteptat momentul sa prind firele acestora, sa-i provoc sa-si raspunda inevitabil. Insa, cand l-am confruntat pe mosulica si vorbeam de sex, el ma intorcea la relatii – cand vorbeam de relatii el imi zicea de sex – pana cand i-am aratat ce joc face si ori accepta raspunsul pentru unul fara a schimba pentru celalalt, daca vrea sa le vada individual – sau sa ia raspunsul pentru comun daca vrea sa le vada impreuna. Iar tipa cand a simtit ca i-a venit usor si ei randul, pana sa capituleze, ne-am amintit ca toti avem si alte chestii de facut azi 🙂

fiind ultima zi înainte de program, cu o mini listă de cumpărături, îmi petrec suficient timp cu poze și comunicări de detalii în Isha Shop – nu-s cele mai ieftine produse, dar îți dau un sentiment clar de calitate în majoritatea lor, așa că dacă n-ai avea limite la bagaj sau la card, febra de cumpărături s-ar putea să te prindă și țină 🙂

[…]

pentru mine, din nou, este momentul de Surya Kund – nu știu de ce m-a prins asa de mult, apa asta de râu rece, cu miros de camfor, cu scufundările aproape de cele 3 shivalingas.. poate pentru că-mi îngheață gândurile în tot procesul, pentru că mă predau lui indiferent de posibilități, senzații.. […] După ce ies trec și pe la [nenea] șarpe, duc o mică ofrandă și fac parcursul original care include și Devi Temple iar apoi Dhyanalinga – unde încerc să surprind mereu ofranda de sunet adusă.. dar de aceasta dată nu mi-au ieșit bine la calcul socotelile cu clopotelui și timpul [telefonul îmi rămase la bagaje – zona dintre cafeteria și isha shopping].. așa că am ieșit exact când se intra pentru Nada Aradhana – acum văzând programul lor înteleg și de ce (orele 11:45 si 17:45), calculasem cu vreo 45 mai devreme 🙂

[…]

alerg spre locul unde se pot cumpăra chestii comune (adică un mini-market) să văd dacă Ana [= frate, nenea] mi-a adus un wifi-hotspoter, ca să-mi rezolv ultimele comunicații înainte de program, gen unde mii brățara? o comandă manduka? și altele personale – iar în lipsă de soluții cu cumpăratul de nou, reușesc să cer cu împrumut unul din cele în folosință ale magazinului – până a doua zi la prânz.

este deja târziu, *lanterna* telefonului deja imi ghidează drumul spre pat.. după ce mă întind și încerc să recapitulez descoperirile posturale de cu o seară înainte.. un mic scandal începe în cameră 🙂 un nou venit se pare că a luat locul de pat al cuiva mai vechi fără să fie clar dacă pentru faptul ca era liber sau i-a mutat lucrurile. Cum sa te comporți într-un astfel de spațiu? toți cei prezenți încercau să-și dea seama, unii implicându-se cu întrebări mai detaliate despre situație.

se aprind din nou luminile împreună cu mantra-box-ul, astăzi parcă s-au sincronizat toate mantrele întrele ele (față de celelalte camere), în cazul în care ele nu sunt suficiente să te trezești.. urmează un grup de tobițe care vizitează fiecare cameră, iar apoi.. unde fel de ultimul apel, un alt voluntar bate ritmat, altert din palme, plimbându-se printre toți..

Bună dimineața!

de data asta reusesc să mă încadrez în program, ajung la Guru Pooja, îmi continui ritualul cu Dhyanalinga apoi cândva un Surya Kund și mă întorc în camera unde am dormit și erau depozitate bagajele să mă pregătest pentru înscrierea la program.

prefață – recentele 3 săptămâni în India

February 20, 2019India, travel, yogaindia, saptamani, travelDarius_II

dragă Saturnule, tu care ești la marginea dintre vizibil și invizibil.. tre să fii văzut lucrurile astea pe care eu nu le-am sau nu le mai văd 🙂

chiar dinainte de ultima mea călătorie în India, am început să observ că-mi dispar unele lucruri, nimic foarte valoros dar nici neînsemnat, suficient cât să-mi lase o continuă senzație de stânjeneală.. având în vedere că lucrurile au continuat și pe parcursul călătoriei inclusiv până la sfârșit, am zis să prefațez relatarea recentelor 3 săptămani în India cu aceste iritări 🙂

poate o să facă sens să văd toate aceste situații la un loc, ca un fel de detașare față de ele.. în acelaș timp lucurile sunt atât de random încat sunt curios cum o sa le proceseze google

în plus vreau să scriu despre recenta mea experiență, dintr-o altă perspectivă, așa că nu-i nevoie să citiți mai jos.. vreau doar să las acest bagaj, ca să fie totusi complet și să mă focalizez pe celelalte aspecte, după..

bilet de avion spre Nagpur (airIndia)
kumbha mela pe data de 4 februarie
garmin watch cable (raportat ca gasit recent)
casti telefon
red yogitoes (found)
o esarfa din Varanasi
bilet de avion spre Nagpur (goIndigo)
brata de argint cu mantra personala
o pereche de pantaloni scurti, albastri, manduka
2 seturi de cristale camfor
2 saltelute yoga, manduka + isha noua cadou, o pereche de chei si husa in care erau
o intalnire cu profesorul-prietenul meu drag Roshan
kumbha mela pe data de 10 februarie
necessaire-ul meu (parfum, creme, betisor masaj, other stuff)
dulapul de la WCR golit – din nepricepere – missing many stuff

Planul inital al acestei calatorii era sa ajung undeva in Ianuarie in India, sa ma intorc in principal pentru un inceput de drum personal alaturi de un guru, apoi o nunta si deosbit de interesanta baie in timpul khumba mela. Insa pana sa ma decid cu data de ajuns in India, deja nunta se reprogramase mai repede iar khumba parea sa fie mai interesanta la inceputul lui februarie, doar. Asa ca m-am uitat sa includ si ziua libera nationala (24 ian) si off we go booking.

Dupa ce am rezervat avionasele spre India incep confirmarea prezentei, vizitei la guru – respectiv ma interesa sa-mi iau cat mai din timp si biletele interne, asa mesaje sotiei gurului apoi pressing usor la o persoana in ashram apropiata lor pentru obtinerea confirmarilor cat mai repede… and off we go in the meantime this happened – somehow a confirmation that i could come right away [1]

so by that time, i was pretty sure about how my trip will go :)) then :))

deja recalculam toata calatoria, acest 1st of feb + alte 3 zile minim asteptate, imi dadeau peste cap in principiu baia [2] in gange iar apoi evenimentul era atat de centrat incat nu mai stiam ce pot sa fac nici inainte nici dupa…

asa ca printre mai multe variante, am zis ca, cateva zile de silence la Isha nu o sa ma strice 🙂 insa cautan cazare la ei am inteles ca dormit cu voluntarii ramanea singura optiune, apoi de la dormit am vazut ca pot sa fac si un program.. cumva se incadra perfect cu plecarea mea pe 1 Februrie.. as aca ma apuc sa-mi iau bilete… atat ca… daca nu era pentru o alta conversatie.. nu observam ca-mi luasem AGAIN bilete tot pentru NAGpur [7]

intre timp intr-o saptamana la servici deja trimisesem mail cu esarfa pierduta [6]

in timp ce eram surprins deja de intamplari, realizez ca nici alte piese nu erau la locul lor [3],[4],[5].

Deja prin India, Mumbai – exited – imi dau seama ca o sa ajung cam repede prin Coimbatore asa ca incercam sa-mi planific ori un hotel, ori vreun taxi – stiu ca la un moment dat mi-am dat jos bratara [la security in Mumbai cel domestic] insa imi amintes cum am spalat-o dupa… so undeva prin Coimbatore a ramas, de la aeroport pana la hotel-uri a fost suficient hussle incat sa-mi cada si sa nu o simt.. precum si ulterior in camera de hotel prin pat – dar noah, sa nu credeti ca nu am trimis mailuri peste mailuri – nici un raspuns [8]

Ajuns la Isha in dormitory, la un moment dat mi-am spalat unele haine.. tot mutand si re-organizand cele curate cu cele necurate 🙂 am ramas fara o pereche de pantaloni dragi de la manduka [9] iar apoi cu putin inainte sa plec, intreb pe nea vanzatorii de acolo daca pot sa car cele doua seturi de camfor la bagajul de mana sau pot doar la cel de cala – acum nu stiu daca au inteles, daca nu m-au inteles, daca au raspuns corect sau gresit.. oricum cand mi-au scanat bagajul de mana, my sweet pooja camphor was gone [10]

As usual, daca imi transport sateluta de yoga pe langa backpack, leg si inod husa suficient de interesant incat sa nu se desprinda sau cine stie ce… de data asta aveam doua saltelute pe care le-am rulat cu grija si foarte tight au reusit sa intre intr-o husa de yoga mats.. insa am avut o seara mai interesanta cu zboruri anulate, cu rerutari – pana la urma – cineva s-a obosit sa-mi deznoade husa cu saltelutele si sa ma lase fara ele [11]

dintre toate zilele din nord, cea planificata intalnirii cu Roshan a trebui sa ploaie [12] iar plimbarea pe albia unui parau in padure, slippery si cu capacitate de alte dusuri a fost un mare no-go. La fel am crezut ca macar in 10 poate merg la khumba mela, insa prietenii mei din Delhi au programt o deschidere a unui studio de yoga and healing, so my dearest bath gone [13]

si cand gredeam ca scapat de toate problemutele, imi re-aranjez in drum spre casa bagajul, scot necessaire-ul inainte de baggage drop.. si asa l-am pus ca nu l-am mai vazut.. parfume, creme, chestii.. ma bucur ca am fost inspirat si de data asta nu am pus si noile bijuterii in el.. :-/ [14]

si dupa aceste experiente usor deranjante, pe care le-am mai impartasit ca un final de drum dupa ce am ajuns acasa.. ma duc si eu la prima clasa de yoga, just the next day.. cand sa deschid dulapul.. prietene, era gol complet.. salteluta, echipament yoga, echipament inot, uleiuri sauna, slapi.. phuh.. am recuperat doar salteluta.. si intr-o alta zi ochelarii noi de inot :-/ [15]

last 7 weeks of India – part 4 – Inner Engineering

May 30, 2016India, training, travel, yogacoimbatore, inner engineering, isha, sadhguruDarius_II

my last trip to India was the richest experience (compared to the previous visits), one may say that this is because i visited the South, others might link it to Sadhguru & Isha Foundation.. personally i would highlight that each time was an improved experience because i embraced more, i was ready for more and everything else like South, Goa, Sadhguru, Isha.. was just filling that which I was ready to receive, to be part, to be present..

now because of time, language and also other barriers as also my previous post suffer from, I would try to offer a tinny impression.. what I would like actually is to seduce your hearths and follow me into this or that journey, but for that i have to start writing some books 🙂 or videos..

the plan

we wanted to visit this consecrated place at Isha Foundation and stay as long as possible to catch also Mahashivaratri there, but there was a condition, no more then 10 days for the people who didn’t had this Inner Engineering training..

what did I knew about this training? – nothing

i would only guessed that this is a program which is trans-formative in such a way that you either are more balanced with your energies either you will tune better with the place and customs… but since my brother wanted so much to do it i joined his boat 🙂 but my original plan was to stay in Bangalore, do some work & experience the city..

the arrival

we planned the trip in such a way – as was also suggested by the Isha Team – to don’t disturb the animals time (which was the night time) – so what our arrival won’t create unnecessarily sounds and lights or discomfort for the nature..

from all the airports i visited, the Bangalore one is the most beautiful one – they way they melted the nature, museum and the technology inside it is really inspiring.. so if you have to wait between the planes, you might consider this one as a stop over 🙂

there is a wall full of painted history, some inside faces of houses, ancient war and flight machines, agricultural tools..

arriving at the airport, we moved to a taxi office, where without even opening the mouths, one old bearded guy said “Isha Foundation” :)) so we confirmed smiling, get a non-AC taxi and drived thru a lot of Sadhguru’s advertising of Mahashivaratri

the time before the program

as we arrived to the “welcome point”, we presented ourselves to multiple windows, i guess the second one was the “overseas” where we met J[…]ish, a tall looking indian that was a very familiar and resembling face – like Jean Reno 🙂 – he quickly grabbed my right hand and looked at the ring, smiled and said something […] then looked into my eyes again and we knew this will be a start of a friendship… I told him that i knew him from somewhere.. then i realized that he was in Paris.. by the end confirming that he is part of the staff when Sadhguru is visiting some European places..

that was already cool, finding someone that close with Sadhguru, he was curios a lot about Romania and we ended our little conversation with the plan that i’ll read some of our poems that will be covering some of his interest..

we received a map with the place and some daily events that we could enjoy until the program starts

as everyone was talking about the Surya Kunda bath then a short visit to the Devi temple and at the end (if not directly after) to enter the Dhyanalinga we did so.. but we were also interested in the other activities which in the end we almost covered them all..

below is the place, where early in the morning, especially the male individuals was gathering to conduct their sadhanas (practices).. but is hard – initially maybe – to surrender to your practice when around you there are 100s styles and sounds everyone is making and i’m not talking about some breaths.. but one things he’s a monkey, another one a dog, seagull, the whole jungle :))) .. so i only once practiced here..

to the right a spring will fall into the Surya Kunda, not only a refresing place, but a purifying tool, on which you enter only sourunded by a orange towel, then once out you will continue your journey without getting dry or using any towel (the shower is mandatory before), the water that remains on your body will be conductive for the next steps (of your practice or Devi Temple / Dhyanalinga) – for women its a different place called Chandra Kunda which is not that “public”..

there are other places to be mentioned, like the Biksha were we eated before the program, the kinda coffeteria place – a small public pushing-table place where you could buy masala tea, coffee, sweets but also a full meal.. the Isha Shop, etc.. like this lotus garden full with fishes and water snakes..

but actually you were only allowed to make pictures in these areas – with the Bull and Shiva’s face:

the inner engineering

never been in a more luxurious yogic place before 🙂

when you attend this program, they want you fill as satisfied as possible with all the services, and this is how the perimeter might look:

there were wild peacocks flying from roofs to roofs.. and the food – OMD – amazing, maybe too amazing, too much, too rich, that we were talking at some point.. how is it possible that this is yogic food :)))

the program

we were asked to commit that we won’t divulge the content of the program, so I can’t say more than what is already known on the internet.. that there is in the end an initiation into the shambhavi mudra.. and some helping pre-shambhavi mudra exercises which are also led by upa-yoga..

we were around 130 participants, from all levels of India and from all places of the world.. with generally little knowledge or no knowledge o yoga.. which was a bit surprising to me.. but the techniques there are approachable by everyone..

there were always volunteers to greet you with a smile and help you in any way possible, you can say that you have an all-inclusive-service provided 🙂 as this is anyway the most expensive basic program one can follow – but mandatory for some govt. agencies in India or companies.. like some people were paid from work to get here and do the training..

a recent feedback

from the beginning i recognized some elements of the practice, some were familiar, some were different.. and i went everything to ask the teacher… “hey.. aren’t the women supposed to have the legs in different direction” or “why do we use this (configuration) and why the other (configurations i knew) were not ok”.. but each time i was getting a wall-response “this is how we practice for this” or “on this we all do the same”, etc.

so i was a bit curious and the answers didn’t ease my mind :-/ doing something without understanding.. with a promise that it will come.. surrendering in that way was not my thing.. so i was not enjoying this strictness and rules and blinded following.. but i was willing to continue and allow this… to manifest…

i was in the same time amazed (not in a positive way) how these Indian fellows, the majority of them, were not following the instructions.. even the most simplest i met.. they still were finding ways to do it differently.. even having one of the assistants or volunteers closed to them.. they were like still fighting not to obey direct personal indications 🙂 crazy.. so the thought come to my mind.. that.. just because they don’t want to leave space for debate for such type of characters… the teachers have an absolute no-deep clarification of the exercises outside of what was in the curriculum or videos.. in other words i think they were instructed not to give any personal feedback, instruction or information.. just to follow word by word what Sadhguru told them..

and when I say word by word 🙂 it could end in gesture by gesture.. habit by habit.. sound by sound.. as for one who watched several videos with Sadhguru could comment that this is Sadhguru quoting / impersonation 🙂 – initially frustrating, confusing.. but you eventually let it go.. manifest..

a maturated feedback

I understand now.. why.. or at least i found many reasons if not answers for many of those questions.. One has to surrender enough and let things come by their own experience.. it is a process.. a program.. for self-development, self-realization.. and I’m recommending such a personal experience..

hari aum, tat sat, namaste…

cele 7 saptamani in India – partea 3 – Goa

May 4, 2016goa, India, travel, yogaDarius_II

scurta introducere – goa

ceva istorie

spre sfarsitul cursului de Prenatal am inceput sa socializam, ca sa zic asa, cu Ajay, sotul lui Karo, teacher de yoga si respectiv co-director ar scolii Trimurtri.. a terminat geografia si pasionat de pietre mi-a remarcat instant inelul si m-a intrebat daca cred in ceea ce reprezinta.. apoi in urmatoarele doua zile (dupa ce ne-am cunoscut), oriunde plecam cu Sami aparea si el sau invers, asa ca dupa cateva schimburi de zambete a inteles ca daca tot gasim intuitiv cele mai bune locuri, se ofera el sa ni le prezinte pe restul.. asa ca, printre altele, intr-o plimbarica pe scootere la un lac din apropiere am aflat o istorie (nescunoscuta mie) a Indiei, a zonei..

Indienii sunt de fapt niste africani, placa lor (tectonica) a fost desprinsa din Africa, iar in zona Goa inca mai sunt triburi cu indivizi care arata foarte specific unor astfel de origini si vorbesc o limba ce nu are legatura cu nici un dialect indian. Acesti africani indigeni sunt folositi deseori pentru munci fizice de ceilalti localnici, recunoscuti pentru forta si dibacie in constructii sau munca campului.

Pe de alta parte, Goa, a fost sub mana atator colonii, incat e foarte greu, bani sa ai, sa cumperi un pamant si sa ai toate actele in regula.. pe langa ca tre sa fii din zona sa iei pamant peste o anumita suprafata si apoi.. se mai complica cu proprietatea e pamant si alta pe copaci si ce mai pluteste prin aer 🙂 .. deci daca Africa e vanduta chinezilor, Romania in alte zeci de directii.. India e a lor 🙂

Ne-a mai povestit si despre alte aspecte, cum ar fi esecul de a cultiva eucalipt in India, nu ca nu ar creste ci cum distruge toata fauna din jur.. si alte note istorice si geografice a zonei..

oceanul

n-am intalnit foarte multe oceane, insa frecventa cu care m-am lovit de cel Atlantic din mai multe laturi si alte experiente (mai sezoniere) mi-au intarit o idee ca oceanele astea sunt purtatoare de iceberg-uri..

Oceanul Indian – partea cu Marea Araba – este cald ca Marea Neagra in primele zile de August prin Mamaia sau unde sunt plajile late si diferenta de nivel atat de mica incat intrarea in apa sa nu fie invigoratoarea deloc, mai mult.. este si atat de sarat, incat de preferat sa ai ochelari de inot la tine daca vrei sa petreci ceva timp in apa pe care oricum il inchiei oricum cu un dus cu apa dulce – in cazul in care nu vrei sa-ti manace adanc sarea din tine..

ba calm invitandu-te sa inoti departe spre Soarele ce apune in el, ba te intoarce in genunchi de la cativa pasi in apa..

lumea

fiind o statiune turistica, au mai ramas pe aici tot felul de culori de piele..

cautam o masa pentru mai multe persoane si o branica, in toata splendoarea ei la 80+ ocupa un spatiu de gen 8 persoane si dupa ce m-am fatait putin prin fata ei incercand sa-i imprumut fara permisiuni una din bancute, deranjata ca o printesa s-a ridicat si plecat.. afland intr-un final zvonuri despre sangele ei austric si altele..

se stie ca e accesibila India pentru o viata mai mult ca decenta la pensionare, iar aici in perioada buna a anului, poti sa gasesti aceste exemplare golden age savurand intens din ceea ce perceptile lor mai pot experimenta

chiar daca sunt turisti sau adoptati ca localnici au imprumutat pacea si starea de intampinare cu intelegere a tot ceea ce urmeaza.. nu exista nici un rush, nu exista un consum ci o extensie a timpului si a expresiei acestuia.. fete zambitoare, haine omogene si adaptate, nici o poluare audio-vizuala.. ca si in zilele de vara in care domneste puternic Soarele si nu exista nici un interes in a lupta impotriva acestui destin 🙂

societatea

valurile invazilor in India au impins o migratie spre Sud a populatiei bastinase, respectiv ce gasesti deja la nivelul Goa, sunt acele fete late si zambitoare de indieni.. cu tenul luminos, lucios… cu inimi deschise si foarte domestice – avand in vedere ca suntem totusi intr-o statiune turistica.. vazand acesti indieni, iti ridici multe semne de intrebare despre cine sunt cei ramasi in Nord..

politia

desi, ca in orice tara, politia este considerata o banda organizata si corupta, nici indienii n-au o parere buna despre a lor, gen cu cat ai mai putina treaba cu atat mai bine.. cu cat de vad mai sigur si mai stabil pe pozitie cu atat de lasa in pace.. dar altfel.. mai ales daca e ora de pranz sau vor sa-si culeaga o pauza de masa… ies la cautat verigi slabe..

vacile

daca in Nord sunt jigarite si mananca tot ce sta pe jos sau in mainile trecatorilor.. aici falnice cornute care mai de care mai colorata, mai gratioasa, de parca ar fi toate salbatice.. una nu vezi sa semene cu ceva din Nord.. inalte ca cerbii.. si diferite ca toti cainii pe care i-ai putea intalni intr-o viata..

si cand aveam ore (de prenatal) la socala, cum le auzeam cum navaleau printre copacii din apropiere ma ridicam sa le admir, peste gard, culorile, coarnele, privirile.. considerandu-le baza modelulul pentru care au ajuns sa fie respectate in India..

salbaticiunile

cate ciori si somi am avea noi la un loc.. atata gramada de vulturi este in Goa.. de la specii pitici (de n-ai zice ca-s vulturi) la mari si foarte mari.. imi zicea Ajay ca odata cand alerga cu catelul lui pe un dig (unde am vizitat un lac) a coborat la un momendat unul sa investigheze cainele.. crezand de sus ca e vreun iepure sau ceva 🙂

sau alte salbaticiuni prin casica..

Plajele

sau locurile alea uneori prea intinse la orele pranzului cand jumate din drumul de la valuri la dus sau de la dus la masa era facut aproape levitand sa nu-ti arzi talpile 🙂

The Beaches Around

de la baza (Trimurtri) aveam 3-4 deschideri la ocean pe care ori cu scooter-ul cu Sami ori in masina cu colegele ajungeam in 5-10minute.. Un scooter pe zi se invarte la vreo 300 de rupii iar un drum pana la plaja venea cam 50 de rupii de cap..

Agonda

era locul preferat pentru pauza de pranz, pe langa gustaricile ce le puteam avea la Fatima’s Corner, H20 sau Dunhill, in ultimele 2 locatii, fiind terase “pe” plaja aveau in plus dusurile lor atat aproape de ocean cat si inchise in toalete foarte frumos si tematic dichisite..

in plus Agonda este foarte linistita.. un fel de Euforie la noi.. adica tema un este distractia..

Palolem

e un fel de vama veche.. mai mult tineret, putina agitatie dar asa mai naturala, mai eco.. cu multe casute din bambus.. nu prea am facut poze, are oricum google destule.. gasesti insa aici locuri precum Art’s unde in fiecare seara sunt alti artisti care canta live..

de altfel am si iesit cu fetele de cateva ori.. insa.. ca si in vama.. se poate lasa cu povesti lungi pe plaja.. umblat de la Art’s la Silent Disco (unde numa bine dai castile jos si poti sa intri aproape nepoluat fonic in taclale)

Patnem

nu am o experienta decat culinara.. sunt atatea restaurante pe plaja ca ti-e greu sa te decizi, odata ajuns la unul iarasi te lovesti de meniu.. asa ca prea multe cuvinte din experienta n-am.. decat ca este in apropiere.. dar asa din impresile colegelor ar fi gen un Mamaia..

Rajbagh

am facut insa o descoperire in ultimele zile.. o plaja mai indepartata.. linistita.. cu apa usor mai racoroasa avand intr-o oarecare apropie si un rau ce se varsa in zilele lui bune..

zona e foarte linistita, cu ceva zona de golf in apropiere si alte figuri geometrice.. cred ca un fel de Saturn la noi..

Alte plaje

The AUM Beach

uite aici merita sa te plimbi putin si chiar sa iesi de fapt din zona (districtului) Goa, pentru o plaja in forma de AUM.. nu e chiar accesibila.. fiind la vreo 2.5h de mers cu masina, dar unui sofer pentru vreo 3000 de rupii ii poate conveni chiar si sa te astepte… astfel ca intoarcerea sa fie si printr-o mica piata sau temple din zona…

plaja AUM intra deja in districtul Karnataka..

Secret Beach

inca dinainte de sfasitul cursului de prenatal am fost invitati la acest Full moon party pe o plaja secreta.. 🙂 deja imi imaginam, focuri, ritualuri, toata lumea pe val, lume in pielea goala.. si nu eram sigur daca doream asta.. oricum… cica era cu stat treji pana dimineata.. full moon, dancing, fire-joggling din astea… asa ca intr-un final… am mers..

dupa ce ne-am plimbat prin intuneric indeajuns de mult.. am gasit drumul spre plaja.. de aceea nici nu avem prea multe poze introductive cu jungla pana jos.. apoi.. am ramas oricum fara baterie…

ajunsesem destul de tarziu.. mai era un foc care avea nevoie curand de atentie.. fetele zburdalnice alergau goale in umbre de la foc intre ceva pietre unde se scaldau (vorba lu Creanga).. iar restul pareau destul de poeti deja.. anyway.. asta era atmosfera de seara..

dimineata am observat insa o plaja frumoasa, intima, unde as vrea sa mai revin.. unde poti zari deseori delfini.. chiar si eu zarisem niste foci pitici ce alergau pe langa stanci dupa micul dejun.. pe google apare ca si kakolem beach.. iar intreaga zona se poate rezerva..

Mancarea

pffffffffff sunt multe de povestit.. si am scris deja mai mult decat este recomandat (ca se poate urmarii :P)

din toata India, aici, in GOA te topesti dupa mancarea indiana.. combinatile de sosuri din lapte de cocos, cu tot felul de condimente (insa nu prea picante), uneori prea uleioase.. bogate in branzeturi.. iar peste.. daca vrei sa mamanci peste sau fruncte de mare in India.. aici e locul..

te poate impresiona pana si painicile lor Naan cu masline, busuioc, brazica, usturoi.. etc.. pe care le-ai inmuia in orice sos.. chiar daca te saturi repede.. mananci de curios.. si te opresti.. doar pentru ca mai sunt zile de experimentat 🙂

cu deserturile… insa nu ne-am inteles :-/

enjoy every moment..

last 7 weeks of India – part 2 – Goa & Prenatal

April 19, 2016India, program, training, yogagoa, postnatal, prenatal, trimurtri, yogaDarius_II

I want to express some gratitude, so I thought, initially to post this in English, now I think that i’ll alternate between Romanian and English between these parts..

Arrival

here i was, landing in GOA.. where, we were announced that NO PHOTO is allowed to be taken at the airport, so i already started to ask myself why? Is it this airport maybe so small? is it that jungleish? or dirty? or diseases? security issues? anyway..

dressed all in black mountain clothes – with the idea to be protected against the cold (Romania & Germany) as also against the hot/sun in Goa – i already started to have the feeling that i need to breathe more with my skin.. got my heavy backpack.. the phone was not registering to any service – another reason to be happy (when you charge your prepaid phone with a lot of $ so that you can use it in roaming and there nobody wants to accept you 🙂 ). I sit myself on the taxi line, then trying to find an ATM, cashing out at some tourist agency (with a 10% fee for minimum 10000), then finally going to the taxi…

it started to look like a rich environment, comparing the Green with Jamaica and already feeling that it would be a great experience.. then after maybe 1h I arrived into some place a bit more deserted that expected.. somehow i was expecting it to be closed to the beaches, to the ocean..

i don’t know what was in my head that moment, but when I looked at this map.. i thought.. hey.. this green/forest whatever could be foot-passed for the beaches

getting of the car..

I was remembering my 1st arrival to India [2013].. shortly someone run to me, asked my name and took the luggage to the room… the house, was just over the street of the school, BIG, trying to impress with a green like american grass before the porch, then a large day room – except of big closet the room was empty (while on the right side of the house, the same space was filled with a kitchen), then ahead after one door there was the bedroom with 2 beds and ants/mosquito nets over them and one bathroom..

dropped the luggage and went straight to the school, the staff from kitchen area were very friendly and smiling faces, they asked me to sit, have a drink, asked about my travel and communicated a short schedule of the next day and the services they provide inside.. what the travelers would say.. a WELCOMING and smiling ATTITUDE 🙂

the 1st day

the previous experiences in India, my plans to have some remote working from there as also that my phone was not registering to any network turn the remaining time of that day to the journey of getting a phone prepaid sim card..

with a small, sketched on paper, map to Chaudi Market 🙂 I planned a 5-6km trip, on foot, to experience the surrounding, maybe make some shopping.. but i didn’t realize how tired I was.. and I had to walk a lot until some shops started to arise..

starting to experience the Sun set on the way to.. Great.. or not so great :))) because in the end it was a long tiring trip, with no results (i had to had passport copy and a lot of things for get a sim card).. so the only things i bought was water..

the road back was filled by darkness and thoughts, hurrying to catch at least the dinner as a comfort way to end the day… and so it was.. 1st day summary: we are deep enough in the nature, if you want to reach something better ride a scooter (or bike)..

the 1st impressions

The school looks great is like yoga camp Oaza, the staff are very friendly, everything looks clean, the food included in the course is great as also there would easily prepare you something else from an option list in change of a specific money donation – like if you are craving for sweets or for something else to drink they can please you to some degree, still in a healthy way (e.g. kombucha).

The Training

initially when I thought Prenatal Yoga, you’ll view some postures and some techniques that need to be avoided.. you’ll focus on the space and how not to touch it.. but as an outsider.. that’s how you’ll consider it.. basically.. and this was the space of my preconceptions..

From the 1st day we started, we were asked to find ourselves a story, about your pregnancy, where we are, etc. then that during all prenatal yoga classes we’ll be practicing with a pillow sticked to our abdominal alea, that we would start to feel & understand our future students by limiting ourselves to what we believe is the available expression. Hearing that, our first class was very strange, we want so far pretending that on the end-class feedback everyone felt that was sick/ill – that was our primary lesson – these beautiful women are full with energy, they kick life with two hearts in the same body and without any reason.. we are tagging them instated of understanding.

Like this, day by day, we grew on understanding and learning things that we didn’t know nor had any idea they were there. Karo had a beautiful structure of the course so that each part of the program was a step further and higher.

the group

We had the honor to have with us also a pregnant colleague, Adriana, which was almost each time teaching us that pregnant women are way more stronger, fit for exercises and willing to get involved that we estimated. Then by the end of the course we understood why Karo was so into (street-)picking even local women to train with us or hear their feedback, as also why everyone wanted to pair with Adriana if there was any activity demanding a partner 🙂

some other colleagues were experienced with pregnant women or kids, either by teaching prenatal Pilates, dancing, arts or sciences. I don’t want to explicitly associate them with their background, just that here I wanted to thank them for their presence and sharing: Niha, Sandra, Celine, Letitia, Paula, Vicky, Nanika & my brother.. thank you!

the material

Prenatal

we had 6 teachers during the prenatal phase of the course, where Karo was leading the majority of the hours teaching us about the 1-3 trimesters, special conditions and the labor as also leading some classes (some very thematic as openings, warm-ups, standing & walll, mat sequences, etc). Beryl took care of the anatomy and Bhaskar of philosophy. For our experience we also had normal and prenatal yoga classes lead by Claire, other prenatal by Erika and Kad (an local indian prenatal yoga teacher).

The remaining time was filled by classes where we were teaching something that we learned that day (or the previous one) in a small group or full class.

Postnatal

following a familiar structure but a bit faster we went over what’s the need, place of postnatal yoga.. having experience from almost all the previous teachers.. learning also more about props, restorative, adjustments, nutrition (with Susan) and partner yoga..

the feedback

just to leave some numbers, we had 7 teachers, each with their specific focus, who lead about 37 sessions + 17 other assisting (were we had some teaching practicum). The information and the knowledge that was shared exceeded all my expectations, in such a way that this part of the journey became one of the richest experiences (training & location included). I will return to this place, to this school, to these people with open heart as I also recommend it, starting from my closest friends and family 🙂

cele 7 saptamani in India – partea 1 – agenda

April 14, 2016goa, romana, yoga7 saptamani, agenda, hatha yoga, india, training, travelDarius_II

acum 65 de zile am inceput a 3-a aventura in India..

a 3-a x India?

pentru multi acest spatiu nu este nici macar in lista de destinatii, fiecare a auzit de mizeria lor, de listele de boli, de miros si orice invazie nepoliticoasa a fiecarui simt, de maimute agresive, de numarul “mare” de violuri, talharii, droguri, bombe, teroristi, etc – si daca n-am fi intrat deja pe firul rosu, cu aceste cuvinte, al agentiilor de securitate.. as mai fi amintit cateva..

de ce atatea vizite in India, oare nu sunt alte destinatii mai interesante?

probabil ca sunt, insa inca n-au intrat in prioritatile mele, in acelas timp India este atat de inepuizabila, acum, atunci, mereu.. este asemenea unui teren de joaca, locul unde expansiunea experientelor nu cunoaste limite, unde inveti sa-ti eliberezi fricile, sa cunosti aceea libertate, bucurie, prezenta (atentie) pe care ai avut-o cand erai mic..

am pasit prima oara in India sa invat yoga – atat cat sa o pot preda, apoi a 2-a oara aveam mai multe planuri – sa-mi adancesc practica, sa invat cum sa invat pe altii ce vor sa invete pe altii :), sa re-experimentez gaselnitele din prima colindare si alte cele..

acum a 3-a oara planul era mic

foarte mic si durata parea atat de intinsa de parca poate prea.. voriam sa dezvolt ceva skillset in paralel cu yoga – ceva sa fie totusi prin Yoga Alliance U.S. si atunci am gasit Prenatal Yoga – apoi ma mai gandisem eu la cateva cursuri, ca era masaj, ca era ayurveda, ca era pressopunctura, astrologie.. eram pregatit pentru orice aparea ca destinat pe drum..

Deci cum mai ziceam si in alte ipostaze, deseori experienta yoga consta mai mult in a realiza ca exista o perioada (40 de zile) in care poti sa schimbi orice la tine, regimul alimentar este specific construit pentru asta iar acei teacheri nu fac nimic mai mult decat sa-ti rupa din pattern-urile posturale (prin asana) sau mentale (prin anatomie, fiziologie si filozofie).. in plus locul are si el inseamnatatea lui… dar daca ai deja spatiul-timpul-alimentatia si un drum.. schimbarile sunt posibile..

alte destinatii

sunt.. sa vedem insa cum se vor aseza lucrurile pentru Thailanda (ceva kudalini-tantra probabil), Angkor Wat (imi doream sa ajung acolo inca dinanite de India si se pare ca primesc semnale sa efectuez misiunea) si alte locuri mai specifice, incluzand tarile asa zis civilizate si bineinteles, Romania.

aceleasi locuri in India?

acum a 3-a oara am fost si in Sud, insa in primele dati am fost intradevar in acelas loc, acelas gen cartier monahal yogic al Rishikeshului. Motivul pentru care alesem acelasi loc era exact pentru ca il cunosteam cat de cat si imi reducea din tentatia de a pierde timpul explorand (exteriorul). Acum insa, ar fi fost prea frig daca aterizam asa devreme.. si in acelas timp imi facea Sudul cu ochiul..

drumul in India

daca nu ai vazut vreun videoclip cum se conduce in India, sigur ai auzit despre aceasta viteza de reactie intre intelegerile rutiere nelefigerate de banda dreapta..

taxi / masina / scooter

astea fac parte din experientele pe care le sugeram fiecarui noi ajuns in India, un fel de botez, de cedare a increderii, de predare in mainile divinitatii.. insa sunt diferente intre Nord si Sud. In Nord nu e doar mai aglomerat dar si strazile sunt pana si de 2 ori mai inguste ca in Sud, in plus nu este vizibilitate in Nord precum in Sud..

avion / tren

astea sunt cele mai rapide si cele mai ieftine forme de a calatori in India, atat ca pentru tren ai nevoie de minim 2-3 spatamani inainte sa-ti asiguri un loc.. iar aproape toate marile orase au cate un mic aeroport.. atentie doar la greutatea bagajului cu care calatoresti / firma cu care zbori 🙂 sa nu te trezesti ca mai platesti aproape un bilet pentru diferente cumulate de 13kg 😀

Agenda

intr-un final planul acestei de 3-a vizite in India se aseza asa:

mergem in Goa pentru Prenatal
avem 1 saptamana in care alegem ce sa facem (Goa vs Bangalore vs ???)
Inner Engineering la Isha Foundation (gen Coimbatore)
avem cateva zile poate-l vedem pe Sadhguru
Yaksha & Mahashivratri cu Sadhguru @ Isha Foundation
zburam spre Nord (Rishikesh) pentru ultimele 12 zile

si sa vedem ce s-a intamplat… in urmatoarele postari 🙂

Yoga has no Shades of Gray – People do!

April 9, 2015english, India, yogaDarius_II

everyone is doing yoga… that yes is a possibility.. consciously or not.. that’s actually the difference..

Are you doing Yoga? or is Yoga doing you?… Yoga was already there before you, so you can’t DO yoga, you mostly arrive to a point that you are practicing yoga… practicing… practicing.. practicing yoga or some techniques which are from yoga..

Some people these days.. funny days.. they think THEY are inventing yoga, re-inventing yoga, adapting yoga.. practicing the new yoga, the western yoga 🙂 … whatever they do, its most probable they didn’t understood yoga, stealing pieces from techniques, modifying them just enough to put a brand on top so that they can sell… but behind their *new* techniques… there is no 5000 years experience, there is no confirmation of results or of their benefits..

so this *contemporary* yoga.. what is this?.. just some shades.. some different levels of gray… could it at least lead to a spiritual path?… YES.. but not because of the effects of the practice as for the real intention behind the people which are involving in a practice.. it is because they SEEK the Truth, the Light.. that some of them are advancing.. and then they meet Yoga 🙂

so when people ask me for how long I am practicing Yoga.. I only refer to the starting moment when I was SEEKING, when I was AWARE and Yoga filled my practice..

so when you say… you practice yoga, what do you do? do you have your personal practice? or you just attend some classes because of some mystical, exotic or superstar, super popular individual.. do you think that is enough? for what?

As many seeds (of Light) one will put into you, remember, you are the (base) ground, you are the one growing (this Light).. all the seeds in the world won’t help you if you don’t play your part in nurturing this evolution… your every step is required.. this is your Journey!

Don’t accept everything you hear because its clicking somewhere in your head, don’t refuse it either, chew on it. Part of Yoga is also Self-Study, research and there are some traditional books to remind you about your path. People will teach you up to their knowledge and understanding, but there are lessons and things that can’t be put on words, they are not about visiting ashrams, India or any gurus… they are the self-experience of you, the moment you’ll meet YourSelf.

In the beginning Yoga was passed from a guru to a student in almost a secret way that the Martial Arts were. It was a guru which was looking for the student, not the other way around. The reason behind this, and why women and kids were not even considered to be suitable, is because the guru was seeking for that student which will not alter the Truth. So Yoga for thousands of years was not written nor transmitted to the ones found capable of changing it. These gurus if they were not able to find a good student to share their knowledge, in respect to the Truth, they preferred holding it to their death.

But here we are today, not far from the times people were practicing and struggling to recover the most ancient and traditional forms of yoga (1920-1940) to the times we are so eager to change it. Everyone with his own style of Yoga and do you wonder why you are lost in the shades, not seeing the Light? India has even a religion with 35 million gods, so even your attempt to make yourself and your style God-like, is not a surprise for them, you’ll still end copying something that was there for so much time…

So stop being an echo, stop being a shadow..
Some people say, read the books from the dead people.. if those books survived they might tell something.. Practice here from the most old and traditional styles of yoga.. if they survived.. there must be something worthy to investigate..

Namaste!..

Despre o dragoste sau ceva la fel de greu de inteles…

August 20, 2014India, memo, yogaDarius_II

In primul rand as vrea sa-mi exprim aprecierea pentru dedicatia pe care a avut-o Iyengar fata de Yoga, a intelegerii si a fructelor acesteia. Mi-ar fi placut sa-l fi intalnit in persoana anul viitor, va ramane sa-i cunosc vibratia si din drumul parcurs.

din Jurnalul de Calatorie 2014…

Inca din prima plimbarica prin India, ne-am intalnit cu aceasta inima numita Vishnu

si ne-am asezat langa el, pe drum, la invitatia lui de a sta la o vorba, i-am spus de unde suntem, i-am desenat Romania si toti vecinii, i-am povestit despre Romania si de ce suntem cea mai importanta tara pe pamant 🙂 si ne-a ascultat, mai ales m-a ascultat pana la capat.. insa avea si el o poveste.. era fara mai mult de jumatate dintr-un picior, dupa un accident de munca, fara ajutor de la stat, cu o sotie frumoasa si o fetita dupa numele raului, Ganga.. A incercat multe aternative sa-si sustina familia si avea un tel important, fiica lui trebuia sa urmeze scoala.. si-a procurat un cantar.. s-a asezat la margine de drum.. si astepta in fiecare zi un banut pentru o cantarire si cand zic un banut, ma refer ca el nu cerea nimic, iar cei nativi poate ii lasau cateva monezi de rupii (daca cea mai mare moneda e de 5 rupii ~ 25 de bani la noi).. cu 5 rupii acolo poate in vreun colt nativ ai putea procura un shot de masala tchai.. oricum… ne facusem obicei, mai ales fratele meu sa-i lase de fiecare data cand treceam pe langa ceva mai semnificativ. Insa Vishnu dorea si altceva, dorea sa intre in vorba cu oamenii, dorea sa vorbeasca si sa-si intareasca engleza, sa-si spuna povestea… sa arate ca nu lupta pentru o existenta, ca lupta pentru mai mult..

am plecat in acel an, insa fratele meu a ramas intr-o buna relatie cu el, telefoane, bani trimisi prin banca.. iar anul viitor la primele reintalniri am realizat si poza din stanga 🙂 mai mult sa o trimit fratelui meu, care imi exclama prima data “are un alt tricou”…

si la fel, cat de des treceam, Vishnu ma invita sa stau jos, sa vorbesc, il intrebam daca are urgente, griji, il ajutam cu ce puteam si apoi ma grabeam sa recuperez drumul inital inceput…

Intr-un timp discutile cu Vishnu incepeau sa se transforme in invitatii, vroia sa-mi arate casa, sa ma invite la o masa, sa-i cunosc locul, sa-l inteleg.. si parca ma feream sa simt atat de adanc tot ce vroia el sa-mi zica, sa-mi arate… ca intr-o zi sa ma anunte ca el pleaca sa-si puna o proteza la picior, insa inainte vrea sa ne vedem… mi se facuse putina jena, ma gandeam ca iar vrea sa reia invitatile sau poate vrea sa-l mai ajut cu ceva.. nici nu stiam cum sa reactionez si asa se facu.. ca dimineata aia uitasem de el..

Insa.. in planul divin imi facuse un drum pe unde statea el de obicei, nu stiu cu ce eram ocupat, dar nici nu ma gandeam ca mai e pe acolo… ca.. sa vad un omulet de la departare.. care striga dupa mine.. ohhhhh… mi s-a topit putin inima…

– Vishnu, ce faci? azi nu lucrezi?… intrebam eu vazand lipsa cantarului
– Nu, azi, nu… maine plec… am insa ceva pentru tine
(ohhh… ma gandeam sper sa nu sar doua garduri sa beau un tceai la casuta lui sau sa-mi dea ceva de papa, ceva ce nu o sa pot refuza insa mintea mea va fi usor tulburata)
Si intre timp ma aseaza jos langa el.. si-mi scoate o punga cu ceva… imi zice..
– Pentru tine..
Sufletul imi era topit, era prea mult… “nu trebuia” ii tot repet.. imi intinde… nu puteam sa-l refuz, desi incercam sa evit.. colegul cu care eram imi zice ca nu am voie sa-l refuz.. si… accept.. il imbratisez.. in timp ce imi murmura toata fata de emotii… ma invita “Deschide!”

Vishnu: – Am vazut ca tot porti asa maieuri si ti-am luat unul…
Eu: mmmmm.. si lacrimile mi se ascumdeau sub piele.. in timp ce-mi ascundeam fata in piept aratandu-mi un interes spre a descoperi si celelalte.. apoi sar din nou sa-l imbratisez… “Vishnuu”…

Pe drum… imi zice John, colegul de dinainte.. “Darius… nu stiam, m-a intrebat de tine azi, a zis ca te asteapta.. m-a intrebat de numarul tau de telefon, nu stiam daca sa il dau sau nu.. nu stiam daca ai vrea asta.. insa cred ca te-a asteptat aici toata ziua…”

si pasind in continuare tot mai emotionat pe drum.. imi dau seama cat de scumpe erau aceste cadouri, nu doar emotional ci si valoric pentru el.. si-mi aminteam de cadourile pe care le facem uneori persoanelor iubite, atat de scumpe incat ne sacrificam pentru ele, incat valoarea lor depaseste mult capacitatile noastre normale.. rationale.. si ma gandeam… daca noi.. pentru iubirile noastre exageram asa din dragoste.. care este dragostea pe care Vishnu o simtea pentru noi, pentru mine, sau ca proxy pentru fratele meu..

Iyengar a fost un many-life-changer prin dragostea pe care a avut-o pentru yoga incat multi din admiratorii lui pentru manifestarea avuta l-au propus si pentru premiul Nobel de Pace..

ramai in dragoste,
Namaste..