All posts by Darius_II

Sădirea voinței – uttanpadasana – part 2

îmbogățim practica zilnică nu doar prin presărarea unor tehnici noi cât și prin durata de execuție a celor cu care ne-am obișnuit până acum; astfel recomandarea pentru perioada care urmează este:

  1. ridicăm ambele picoare 30 grade, vârfuri intinse, timp de X (=initial 15 secunde)
    • ridicăm la 60 grade X secunde
    • apoi la 90 grade tot X secunde
    • și coborâm ușor la 60 grade, timp de X secunde
    • apoi lent păastrăm la 30 grade, tot X secunde
    • relaxăm jumătate din perioadă
  2. ridicăm mainile pe langa cap
    • brațele întinse, paralele cu solul – ca și cum ne-ar trage cineva de ele
    • urechile la nivelul brațelor (capul ridicat)
    • atât de sus încât omoplații să fie (aproape dacă nu) complet ridicați de la sol
    • păstrăm 3*X
    • revenim ușor cu palmele pe piept (sau abdomen)
  3. ridicăm piciorul drept 30 grade, vârful intins, timp de X (=initial 10 secunde)
    • ridicăm la 60 grade X secunde
    • apoi la 90 grade tot X secunde
    • și coborâm ușor la 60 grade, timp de X secunde
    • apoi lent păastrăm la 30 grade, tot X secunde
    • relaxăm aceiași perioadă
  4. schimbăm piciorul, respectiv folosim cel stâng si repetăm punctul 3
  5. repetam punctul 2
  6. aducem tălpile pe sol (flexând ușor genunchii)
  7. punem căcaiul stâng pe coapsa piciorului drept, aproape de genunchi
    • ridicăm astfel genunchiul deasupra soldului drept
    • astfel copasa e perpetinculară cu solul
    • alternând întinderi cu flexii de genunchi
      • alternând în acelaș timp flexii cu intinderi de gleznă
    • numărul de repetări să fie la început Y (5) cu vârful întins și Y (5) cu vârf flexat
  8. semi-rotații de genunchi (sensul ceasului) Z (5) repetari si la fel în sens opus
    • de doua ori in fiecare directie
  9. schimbăm piciorul, repetăm pașii 7-8
  10. pawanmuktasana la nivelul bratelor
    • degete
    • încheieturele pălmilor
    • coate
    • umeri
    • twisturi cervicale
  11. ridicăm ambele picioare cu genunchii flexați, deasupra șoldurilor
    • coborâm cu ambii în partea dreapta / stângă pe expirație
    • rotim capul (twist) în partea opusă
    • în total 5 repetări pentru fiecare parte
  12. relaxăm 5 minute
    • shavasana (cu alarma pusă pe 5min) sau
    • ne focalizăm punctual în corp, parcugându-l cu atenția


https://sbc.nst.mybluehost.me/darius2yoga/redesdeptarea-vointeii-uttanpadasana/

 

Isha Program – recentele 3 săptămâni în India – p3o5

scurtă introducere

reguli.. cu sens sau fără, urmărite sau doar să fie încălcate, cu scopul de a ușura “jocul” sau să lovească în ego, libertate sau propeală? așa începe un programel pe la Isha, chiar de la momentul înscrierii / aplicării..

din punct de vedere personal, informațile și tehnicile cu care am interactionat se încadrează așa:

  • cunoscute
  • noi
  • diferite
Cele cunoscute

nu sunt mereu publice sau accesibile ci fac parte din realizări pe parcursul drumului sau intuiții, experiențe atât personale cât și parcurse cu cei prezenti la clase. Ceea ce mă bucură, ca o confirmare a direcției a practicii dar și în acelaș timp, îmi comunică că ar trebui să stau mai mult cu mine decât să-i mai urmăresc programele – pentru că dacă sursa este în interior și reusesc ușor să trag cu urechea, cu ochiul și să aduc la suprafața atunci mai degrabă ași lărgi aceasta comunicare, cu mine însumi, decât să mă orientez spre o sursă externă.

Cele noi

s-ar împărti în alte două categorii

  • nu neapărat noi, dar nu m-au interesat sau n-am ajuns încă la ele în sensul că n-am fost pus sa le experimentez susținut ca să le observ relevanța sau diferențele
  • noi – prima dată le-am auzit în cursul programelor (probabil să nu fie noi pentru alții)
cele diferite
  • complementare practicii sau tehnicii; odată ce le-ai experimentat așa ți se pare atât de natural și de ok încât nu le-ai mai practica altfel
  • greu de mestecat (off the book)
    • le-aș contraindica (biomecanic, medical sau alte aspecte fizice)
    • nu ți le explica nimeni – nici la început nici dupa o perioadă nu ai mai mult decât bănuieli (de ce oare așa)
    • par a fi destinate acelor practicanți care nu au avut acel AHA moment și ar putea să le vină servit ca un răspuns la “de ce n-au atins gloria” până acum

scopul acestei introduceri este să vă așez mai clar perspectiva prin care interactionez cel șmai des cu programe similare, nu doar cele de la Isha. Participarea și implicarea mea este mereu sinceră, deschisă, curioasă – în acelaș timp sunt de acord că orice impresie este una personală, iar ca un review pur obiectiv – oricât s-ar strădui cineva, n-ar putea să-l facă.. iar eu aici, la fel, încerc cât mai bine.

De ce nu se poate face un review pur obiectiv? Dacă ar fi vorba de mâncare și am analiza un produs, înainte trebuie sau nu să fim bucătari? să avem gusturi, experiențe, etc? Păi însăși acele lucruri, oricât de vaste, sunt perechile noastre de ochelari. Poți face review ca un începător sau complet necunoscător? și asa corpurile și drumurile spirituale sunt diferite. Ego-ul poate să filtreze, poate de asemenea să susțină și noi nu suntem fără unul. La fel cum și studiile stiintifice sunt analizate, repetate de multe ori până să fie confirmate. Cu o floare nu se face primavară, iar orice pădure are uscăciunile ei.

Isha Program

am zis că nu o să intru în detalii specificând numele programului sau coținutul lui, ci așa povestea, experiența, comentariile, impresiile.. etc

înscrierea

cu un bagaj în spate și cu altul la mână, mă debarchez pe o bancă, îmi las și sandalele lângă și mă duc spre rândurile deja formate, cam câte 3-4 pentru fiecare program (două rulau acum în paralel). Totul ar trebui să meargă smooth – însă sunt atâtea discutii mereu între cei ce se înscriu și voluntari că te miri deseori cum pentru fiecare, un simplu proces care ar trebui sa fie cat de cat standard, devine o întreagă poveste cu finaluri aproape diferite.

În acelaș timp un înalțat își face loc pe alt rând până în față, am putea toți să ne dăm cu părarea de ce un carlionțat crede că ar avea prioritate în fața altora, te putea păli ușor o imagine a unui evreu-american care crede că tre să fie primul, problema lui înaintea altora, iar la sfârșit și scuza-explicația – trebuia să facă ceva pentru mama lui [înainte de program] – în gândul meu “oare shopping-ul astă era prioritar? … ca ulterior să-l văd implicat pe el și probabil și pe fiu lui într-un proces să zicem funerar

ajung și eu în față, mă dezlipesc de portofel, mobil, acte – nu înainte să mai fac o tură la overseas-offices și să mă întorc din nou cuminte la coada liniei (deși alții au revenit direct în față) – semnez pentru toate valorile și mă îndrept aparent cu acelaș bagaj spre noul loc comun de găzduire a programului.

primele ore

începem printr-o sumarizare de idei a unui alt program și nu doar a părții informaționale-teoretice, reguli, etc cât și prin unele tehnici și practici – eu însă eram puțin preocupat că trebuia să întorc un wifi-hotspot-er magazinului cu chestii comune – da întradevăr programul era important, sigur toată lumea ar întelgere vreo întârziere, dar îmi pasă atât de mult de cuvintele date, încât tot ce așteptam era prima pauză – în care sa fug și atunci să mă eliberez complet de orice responsabilitate – să revin cu atenția deplină asupra a ceea ce urma.

ajung la magazin, îmi aștept liniștit rândul, îi dau dispozitivul omului – îi amintesc de cei 1500 de rupee lăsați cu o altă ocazie – mii returnează și socotesc vreo 300 să-i dau pentru serviciul de împrumut – însă mă refuză, cu drag, spunându-mi că e ok… și fără să socotesc prea mult am apropriu de acest om înalt și-i apropriu pieptul să-l îmbrățisez.. gândidu-mă doar ulterior dacă am procedat corect, dacă nu l-am stânjenit – amintindu-mi că cei din sud (indienii) nu au o expresie atât de publică a emoților..

în bătăile palmelor [adică un fel de final boarding call] mă întorc în sala programului, complet liniștit, entuziasmat, pregătit cum am zice pentru ce urmeazaă.. nu prea am fost complet singur, detașat, liber și atât de pregătit – să zicem – pentru un program spiritual. Parcă mereu se întâmplă ceva, o mică ceartă cu cineva înainte la celalalt pol prezenta cuiva drag în sală, aproape de mine, dar în condițile astea – mă gândeam mhm – n-am fost, interesantă oportunitatea – o cântăream.

Trec însă câteva momente  din program printre niște conflicte destul de generoase, adică tehnicile, detalile, practicile conțineau ceva ce mă irita puternic – atât de mult – încât de data asta de abia așteptam pauza, să scriu cuiva cui m-ar înțelege. Șiii… pauză… fug repede la helpdesk.. le reaminetsc problema mea cu brațara pierdută – însă nenea îmi observă culoarea de la o brațară de access (îi indică că sunt în program) și îmi zice că o verifică cu cei de la program dacă pot.. așa că face omu un telefon (acum sunt chiar curios unde) care îi confirmă suspiciunile și îmi limitează și mie efervescența de a scrie acele mesaje… ba mai mult.. îmi spune că sunt așteptat înapoi pentru că era o pauză în care faceam ceva (nu jocuri or else, ci tot program)

pauza

pauza, nu înseamnă ceea ce ne-am obișnuit noi… o întrerupere a unui proces, un timp personal.. pauza în programele isha nu sunt mai mult decât un moment de părăsire a sălii de practică.. repet, ceea ce e comun în toate pauzele, este doar ca ești invitat să părăsești sala..

nu stiu dacă era a 2-a sau a 3-a …. 🙂 ceva versuri de muzica acum sar prin cap… dar deja glumeam (cu mine că nu aveam încă cui să-i împărtăsesc ceva).. că pauzele astea nu sunt cu nimic diferite de pauzele din închisoare… că iluzia unei libertăți prezentată de un spațiu mai mare de alegeri.. pauzele astea.. care fac parte din program sunt în continuare parte din program, ar putea și să nu le numească pauze, ci doar o gură de aer afară, o mică eliberare necontrolată a membrelor, gândurilor etc, servirea mesei sau drumul + desfășurarea programului într-o altă formă sau alta parte.. oricum 🙂 nu pauze… sau noah pauze ca în închisoare.. pe care desigur dacă nu le apreciezi, cineva de asemenea ți le poate lua 🙂 ohhhh în ce iluzie trăim… viața e exact la fel, doar pentru că nu vedem limitele ei, nu înseamnă că nu sunt… iar sentimentul ăsta de captivitate, de observației a ei, îmi amintea frecvent deja din workshop-ul lui septembrie anul trecut…

miezul programului

este momentul când mare parte din practici capătă forma de sadhana, proces ce va continua să rămână cu tine cel putin 40 de zile, apoi 6 luni, etc.. te simți că ești acolo, în acelaș timp nu ești, te simți prezent în timpul practicilor, în acelaș timp o oboseală parcă te face melancolic, aștepți să se termine.. dar mai tot ce experimentezi, punctual sau în ansamblu lasă un efect în tine.. știi că pentru asta ai venit acolo..

sunt câteva momente care le considerai incidente, adică că au apărut poate odată la început iar pe parcurs vor disparea, complet sau vei observa diminuarea lor. Acum printre baieți aveam în spate un concurent 🙂 care în timpul unor practici – ghidate de Sadhguru – îi plăcea să-i hiperoxigeneze corpul… să intre în sușuituri printre dinți, contracții.. să-și creeze punctul culminant în care să poată să urle “Shamboo”… și după câteva seturi de shamboo inspirat de un filmuleț în care a zis cineva ceva de Jessica Parker, am zis că oare cum ar fi chiar înainte să-l simt că vrea să urle, să zbier eu “Jessica Parker”…

jocurile

momentul când să fii complet implicat în ceva, în care să-ți uiți propiile definiții, tânăr-bătrân, sănătos-bolnav, inteligent-sau-mai-lipsit-de-imaginație, bărbat-femeie…

unul dintre ele a fost rațele și vânătorii.. în care cercul exterior este format din vânători, iar cel interior de vânați :).. de data asta am fost mai atent la reguli.. trebuia să fim loviți mai jos de genunchi.. și după mult teasing în care încercau să mă atingă.. am realizat că dacă stau în genunchi, nu pot fi lovit mai jos.. și tot planul meu a fost atunci să-i conving pe toți să formăm un cerc în care să stăm în genunchi (partea din față) și cei din cerc strategic – astfel încât orice minge aruncată spre noi să nu aibă acel efect – dar noah.. n-ai cu cine.. 2-3 au înteles, restul au rămas în iluzia jocului, în matrix – unde indiferent de cât de agili erau, urmau să fie scoși din joc până la sfârșit.. asș e deseori și în spiritualitate, sunt câțiva care pot găsi un hack, o soluție reală dar au nevoie de un grup pentru a o consolida.. însă deseori nu ai cu cine.. pentru că toți sunt ocupați să trăiască, să-și urmărească proriile iluzii chiar dacă din exterior sunt cele mai sănătoate, cele mai spirituale.. pot ei să vadă sfârșitul matrixului prin ele? dacă nu.. de ce le fac? o amăgire a unei libertăți? o pauză în închisoare?

sfârșitul programului

într-o pauză, niște colegi mă auzeau comentând la raftul de broșuri cu programe, asteptând niște răspunsuri pe care oricum știam că nimeni nu mi le va oferi, poate nici Sadhguru.. dar oricum.. după câteva momente mă întrebă ce am de când să fac cu ce am învatat.. dacă o să practic [continuu, etc].. le zic că îmi place mult o parte din ce am făcut și probabil că esență o să o continui…

doamna care coordona face o prezentare la un moment dat despre tot felul de persoane sau personalități ale indiei care au făcut sau nu ceva, au scris cărți, și-au scris sau nu tot ei prefața sau au plătit pe alții anyway.. și cumva au ajuns la un anumit super nume.. așa că retoric întreabă “cine i-au făcut pe ei sree-sree-sree-sree?” – “ei s-au numit!” – răspunde zâmbid doamna.. gen să fim atenți pe cine urmăm etc… iar colegii mei la un moment dat, după ce am pus unele întrebări în sesiunea de Q&A.. cred că sunt glumeți uităndu-se la mine să-mi zică “sree-sree Darius”… well preiau gluma.. însă mai departe să vedeți voi ironia.. toată lumea ii se adresa (la sfârșit de program) la tanti asta cu “gurumaa” – la care încep să râd în mine – dar pe tanti asta cine a facut-o guru[maa]? acceptând și răspunzând la apelativul folosit de ceilalți înseamnă că e de acord cu titlul, așa că ipocrizia.. sree-sree e rău.. dar gurumaa totul bine aaa?

 

Isha Ashram – recentele 3 săptămâni în India – p2o5

facem Dreapta dinspre strada principală spre Isha Ashram / Dhyanalinga / Isha Yoga Center + alte indicatoare cu aceiași destinație.. la un moment dat soferul îmi atrage atenția spre Adiyogi, dar nu-l vedeam, din nou îmi arată, dar tot nimic, mai insista șoferul.. și parcă văd un vârf de păr cu o Lună într-o parte răsărind deasupra unor palmieri.. “Credeam că e mai mare” – exclam puțin dezamagitor; șoferul mă asigura ca e, dar efectul și-l cam pierduse puțin.. dacă nu impacta mai trimfator din drum…

după o serie de denivelări, lăsate parcă să-ți oprească cât mai mult din viteză.. ajung la barieră: “Pentru ce program” mă întreabă domnul în uniformă, îi zic planul meu, mă întreabă dacă am confirmarea pentru a sta în dormitorul de voluntari – îi arăt mailul și mă lasă să intru… Well cam asta era povestea, toate camerele erau luate de părinții în vizită la Isha School. Așa că deși am auzit multe povești despre dormitory, n-am avut altă alegere – așa că hai să vedem experiența asta..

Birouri noi în (fosta) zona de Welcome Point inspirau deja o decongestionare a situaților, ajung la cel specific pentru străini, pe o bancă așteptau mai multe persoane.. primesc întrebări specifice “pentru ce program am venit”, mă intreabă de “bsp”.. ii zic că nu și că nu mă intersează (experiențe, senzații).. las puțină curiozitate.. omu întelege că nu pot să-i răspund în bătătură și maică apuc să prind o fereastră să mă înregistreze.. când înaintea mea.. un british/aussie complainer că nu-i mere netu 🙂 că i se incarcă greu paginile… în fața lui ochii fixi și destul de fierbinți a unui voluntar, care nu știm cât a dormit aseară și se pare ca a avut suficient de spus pe tema asta (că nu-i aparține subiectul și ca cuvinte mai puțin plăcute nu poate să-i adreseze acum :))) sweet…

obtin 10minute de net, pe unul din pc-urile lor locale, cât să scriu iubirei mele că am ajuns și la SBS Grand Hotel, să-mi trimită brățara la Isha, dacă o găsesc… și începe perioada no internet zone..

prima dată când stau la dorm, păsesc pe aleea lungă, întrebând de colo colo dacă merg bine, ajung sus îmi las bagajul în prima camera… verific totuși și a doua.. însă mă întorc, mă îmbrac în lucrușoare cât să par cât mai baștinaș și caut să pribecesc prin zona… direcția Surya Kund (The Theerthakunds).. îmi luaserăm pe drum sandale (no brand but brand la supra-preț) pe care le așez la scările edificiului, cu pași uscați trec în diagonala peste blocurile de piatră, plătesc cele 20 de rupee de rigoare, le asigur că știu regulamentul (pe care nu-l citisem, dar noah the basics, fără zgomot, întri curat, nu înoți, nu scupi – nimic pentru mine)… aproape alunec la intrare (zona comună de tranzit e mereu udă ori de la dușuri ori cum vin alții din surya kund)… arăt chitanta și primesc un sul portocaliu de material, ușor umed (doar dimineața devreme dacă-l prinzi uscat), singurul echipament cu care poți intra în apă… și pe când să ies, ochii ageri mă re-trimit spre duș, probabil partea din spate a pânzei nu era complet udă și am dat impresia că nu m-am spălat corespunzător..

pășind în jos spre bazinul cu apă, în care este captat un râu, mă intreb, așa obosit oare cât de rece o să simt apa.. și totusi ce alegeri mai puteam avea.. decât să intru… curajos, determinat să-mi fac tura pe lângă cele 3 shiva lingas și sub stropii grei ai cascadei; ca apoi repede să mă schimb și să o iau spre dhyanalinga… mirosul astă de camfor și apă îmi place..

observ că hainele nu-mi sunt cele mai curate, dar nu prea am alegeri acum, le iau peste pielea udă – contactul maxim energetic cu spațile consacrate se face prin capul umed, pălmile, tălpile sau tot corpul (gen ca și cum ai fi ieșit din Ganga) – și mă îndrept spre porțile la care se uită Nandi, aștept cuminte până la următoarea sesiune… și INTRU..

sunt într-o combinație de stare foarte optimă; puțin obosit, puțin înfometat, am prins și un loc bun.. și ma apuc de sadhana (sa repet o mantra de integrare la un proces avut anul trecut).. ohhh se simte bine, sună clopoțelele (la fiecare 15min) unul dupa altul.. stau și mă cufund.. iar după o oră mă gândesc să mai explorez si altceva azi, ies de la Dhyanalinga…

cafeteria.. am înteles că are și un nume dedicat.. însă lumea se adună pentru un chit-chat sa bea un shoot de cafeluță cu lapte, ceva dulce sau vreun alt food craving care se poate împlini acolo și nu rulând un program sau la mesele comune 🙂.. deci cafeteria, scopul pe care îl serveste rămâne mai viu decat numele… nu mi-am avut chai-ul de cand am sosit prin Hindia, așa că uite oportunitatea, cu o halva tradițională de morcovi și un mix de biscuiți (a se întelege sărați și dulci) – când dra care mă servea îmi reformuleaza cererea, “te referi la [blblabla] chai-ul lor?”.. well, cred că da, deși după o banuială subită apare și confirmarea că nu :D… combinația lor de ghimbir cu restul chestilor – e ca și cum am bea cicoare în loc de cafea – așa că o mișcare greșită.. iar în prea multă baie de zahăr o plimbare spre Devi Temple (Linga Bhairavi) este inevitabilă.. măcar să echilibram cu ronțaitul unei frunze de neem (foarte amară) care revine după o ofrandă adusă în templu..

lumina paleste repede, incat pasii mei nu apuca sa intreaca asternerea intunericului inainte de sosirea spre camera.. imi intind pro-lite-ul de la manduka in loc de izopren si peste el intind sacul de dormit, nu e nici suficienta lumina in a citi, nici prea putina in a dormi, activez putin netul [desi mesajele ca factura mea trecuse de 50euro extra], numa bine apuc sa raspund putin iubitei mele si unei liste de cumparaturi din ashram.. atipesc… descoper pozitii noi de adormit pe spate (ceva ce stiam ca are si un efect energetic si de echilibrare a tensiunilor in corp) asa ca le testez pe ambele parti.. atipesc.. uneori, chiar daca ai avut o zi grea, sa poti ura noapte buna persoanei iubite – priceless (factura se plateste cu mastercard 😛 – trebuia sa trec si factura de 140euro depasire in primul articol)


[new morning glory] în acelas timp cu aprinderea tuturor luminilor dintr-o cutiuță îl auzim pe Sadhguru, nu am știut dacă e ceva live sau vreo înregistrare, oricum m-a lovit bine cât să mă trezesc 🙂 începea programul de dimineața, precedat de guru pornima (la care se merge dusat, curat, etc) așa că în toată combinația, pregatirea mea întârziată mă face să surprind ușor din exterior activitatea.. stând pup pe podul din fața masivelor scări ale Suryei Kunde

n-am putut să ratez ocazia să înregistrez acest … duel mantric :)))

eu mă tot întreb, când mă întâlnesc cu astfel de situații, oare suntem martori la ceva audiții ascunse prin care se recrutează astfel de sensibili pentru vreun ordin secret? 🙂

după ce a rămas fără voce și mi-am bine dispus dimineața, m-am retras din nou în Dhyanalinga pentru practica personală, din nou adânc, lipsit de efort, la acele ore de dimineață nu sună nici clopotelul (tot la 15 minute), așa că te poți preda liniștit, fără concurs, tu cu tine..

[…]

într-o plimbare până la magazinul pentru chestii comune (traducerea mot-a-mot) am dat de un pestriț aripat, de care în 2 luni e plin ashramul, colorând gardurile, acoperișurile, copacii sau iarba mai retrasă

m-am dus din nou in zona cafeteriei 🙂 si fara sa mai am dubii mi-am comandat ce era de mancare si ofc cafea.. gasesc intr-un final un loc la o masa si raman pentru mult timp spectator la o discutie intre un nenica, trecut de ai lui 60 cu o dra pe la vreo 30 maxim, el insistand cu intrebarea “De ce nu vorbeste Sadhguru despre relatii, despre sex – este ceva ce societatea are nevoie + De ce nu raspunde clar la unele intrebari zicand ce si cum si raspunde doar la ce nu?” – Subiectul era interesant, insa fiecare se invartea pe coada lui dra cu Sadhguru ce scrie, ce carti, etc.. iar nenea care citea cartea intreba mereu, precis unde a scris asta, unde exact a mentionat, etc.  Asa ca si doua baloane care nu stii de ce se atrag dar in acelas timp cand se ating se resping… am asteptat momentul sa prind firele acestora, sa-i provoc sa-si raspunda inevitabil. Insa, cand l-am confruntat pe mosulica si vorbeam de sex, el ma intorcea la relatii – cand vorbeam de relatii el imi zicea de sex – pana cand i-am aratat ce joc face si ori accepta raspunsul pentru unul fara a schimba pentru celalalt, daca vrea sa le vada individual – sau sa ia raspunsul pentru comun daca vrea sa le vada impreuna. Iar tipa cand a simtit ca i-a venit usor si ei randul, pana sa capituleze, ne-am amintit ca toti avem si alte chestii de facut azi 🙂

fiind ultima zi înainte de program, cu o mini listă de cumpărături, îmi petrec suficient timp cu poze și comunicări de detalii în Isha Shop – nu-s cele mai ieftine produse, dar îți dau un  sentiment clar de calitate în majoritatea lor, așa că dacă n-ai avea limite la bagaj sau la card, febra de cumpărături s-ar putea să te prindă și țină 🙂

[…]

pentru mine, din nou, este momentul de Surya Kund – nu știu de ce m-a prins asa de mult, apa asta de râu rece, cu miros de camfor, cu scufundările aproape de cele 3 shivalingas.. poate pentru că-mi îngheață gândurile în tot procesul, pentru că mă predau lui indiferent de posibilități, senzații.. […] După ce ies trec și pe la [nenea] șarpe, duc o mică ofrandă și fac parcursul original care include și Devi Temple iar apoi Dhyanalinga – unde încerc să surprind mereu ofranda de sunet adusă.. dar de aceasta dată nu mi-au ieșit bine la calcul socotelile cu clopotelui și timpul [telefonul îmi rămase la bagaje – zona dintre cafeteria și isha shopping].. așa că am ieșit exact când se intra pentru Nada Aradhana – acum văzând programul lor înteleg și de ce (orele 11:45 si 17:45), calculasem cu vreo 45 mai devreme 🙂

[…]

alerg spre locul unde se pot cumpăra chestii comune (adică un mini-market) să văd dacă Ana [= frate, nenea] mi-a adus un wifi-hotspoter, ca să-mi rezolv ultimele comunicații înainte de program, gen unde mii brățara? o comandă manduka? și altele personale – iar în lipsă de soluții cu cumpăratul de nou, reușesc să cer cu împrumut unul din cele în folosință ale magazinului – până a doua zi la prânz.

este deja târziu, *lanterna* telefonului deja imi ghidează drumul spre pat.. după ce mă întind și încerc să recapitulez descoperirile posturale de cu o seară înainte.. un mic scandal începe în cameră 🙂 un nou venit se pare că a luat locul de pat al cuiva mai vechi fără să fie clar dacă pentru faptul ca era liber sau i-a mutat lucrurile. Cum sa te comporți într-un astfel de spațiu? toți cei prezenți încercau să-și dea seama, unii implicându-se cu întrebări mai detaliate despre situație.


se aprind din nou luminile împreună cu mantra-box-ul, astăzi parcă s-au sincronizat toate mantrele întrele ele (față de celelalte camere), în cazul în care ele nu sunt suficiente să te trezești.. urmează un grup de tobițe care vizitează fiecare cameră, iar apoi.. unde fel de ultimul apel, un alt voluntar bate ritmat, altert din palme, plimbându-se printre toți..

Bună dimineața!

de data asta reusesc să mă încadrez în program, ajung la Guru Pooja, îmi continui ritualul cu Dhyanalinga apoi cândva un Surya Kund și mă întorc în camera unde am dormit și erau depozitate bagajele să mă pregătest pentru înscrierea la program.

The Conqueror Express Retreat

vreau să scriu doar cateva cuvinte despre următorul retreat, nu că merită, ci că oportunitatea este unică!

Două ramuri consacrate din yoga, în combinatie cu nutriție la nivel de bio-hacking, curătări prin băi de Gong – toate adunate într-un singur loc, retreat, scurt și concentrat pe tine.

Eu unu m-as inscrie dacă n-aș fi avut un alt rol în el. Și în plus sunt entuziasmat să-mi reîntâlnesc acești frați de drum (Ana și Bralgei) și mai entuziasmat pentru toți care o să participe.


The Conqueror Express Retreat

Creativity, Communication and Caliber
Yoga-Nutrition-Sound Therapy

As spring has arrived, nature starts to blossom, and Sun’s dear sister, the moon goes full.
It is the Worm Moon, and it seems like being aligned with the cycles of the seasons. Native Americans used lunar phases to track the seasons and found an inspiring name for the story that is about to be written in the spring. According to them it is the time to explore our senses, as a gift from March’s full moon, inviting us to use our intuitive instincts in soft ways, gain our vitality, reach for higher goals by strengthening our roots, nourishing our gifts and revealing our true power.

Spring gives us the opportunity to work deeply on all levels of body – mind – soul. A time to celebrate within. It is the season to be curious, boost our inner fire, shedding light in chambers we forget about. And maybe ask ourselves, as it is a season for rebirth -> We live by labels, we experience by labels, but how is it to surrender, create, communicate and reach our caliber ?

We are creating the space for you to experience the inner fire that stirs your imagination so you can communicate within, and set sail towards the highest realms.

Three passionate exquisite teachers, biohackers and funky humans inviting you to start a journey for yourself, reach your potential, act consciously from your highest caliber and simply enjoy the process.

****All meals are carefully chosen nutrition wise by our biohacker/nutritionist.
****All classes will be focused on the subject/goal of the retreat
****All classes will have clear information about all yoga styles, sound bath and pranayam (breath work) chosen for the class structure-Kundalini as taught by Yogi Bhajan, Sat Nam Rasayan, Traditional Hatha Yoga and Yin Yoga.
****All participants will receive a personal schedule at the end of the retreat -yoga, meditation, nutrition basics- to be followed at home.

************************************************************
Please follow all event details and full schedule at : https://gabrielpesa.com/blog/conqueror-express-retreat/
************************************************************

MAIN TOPICS
BIO HACKING | ANTI-AGING | ENZIMATIC NUTRITION | PLANTS AND SUPPLEMENTS| TRADITIONAL MEDICINE | SHAMANISM | FASTING | ZERO POINT MEDITATION |POWER OF VOID |

HATHA YOGA | KUNDALINI YOGA | YIN YOGA | MEDITATION | SOUND HEALING | GONG BATH |

YOGA POWER | THE PATHS OF YOGA | ASANAS AND MEDITATION | SEEKING THE BALANCE

****All classes will be focused on the subject/goal of the retreat
****All participants will receive a personal schedule -yoga, meditation, nutrition basics- to follow at home.

Nutrition and Biohacking
What is right nutrition for the modern man?
In a thriving society where food is plenty and available any day and night, we reached a threshold of great illnesses and nutritional based diseases. The paradox is that we have all we need but we do not know how to eat right.

This course is for the people that needs to learn the right choices in nutrition, based on their gender, age, body type, location, activity, etc. All these things mater. Greatly
We do not have the time and the patience to learn all about nutrition
We need the essence, delivered simple, focused and customized for each one of use. We need to learn how to custom nutrition for our daily needs.
What is nutrition and biohacking?
I focus on optimal nutrition which delivers the basic elements for the proper function of the body. We include in the course:

The main purpose is to balance INPUT/OUTPUT. All problems derive from the imbalance of the INPUT (water, nutrients, enzymes, vitamins, etc.) with the OUTPUT (bad waste management and lack of detoxification). As you will see, 80% of the problems are due to bad OUTPUT.
Hydration management and rebalancing enzymes (Optimized water and enzymes are keys and the secret for and healthy long life)
The key role of good fats in nutrition and anti-ageing
Optimal nutrition in the social context (we puled out the nutrition form the social and geographical context, which propagated the human race in to a state of illness and frustration. We need to re-learn how to balance this aspect into everyday life)
What you can find in the content of the nutrition and biohacking workshop?
The main rules in nutrition and how to integrate them into day-to-day life

How to listen to your body and not to go against it.
What is biohacking and what it takes to become a biohacker?
The most harmful habits and foods and how to counter-balance them?

How to decode guilt in nutrition?
Simple instruments for optimal nutrition
How to eat what you like and be healthy in the same time – healthy gourmet lifestyle
Main vitamins, enzymes and mineral the body needs for optimal homeostasis
The most harmful traps in nutrition; how to avoid them.
Main tips and tricks in nutrition and biohacking
What kind of nutrition and biohacks you can find?
ul>

Main types of nutrition that we can use for our lifestyle
How to hack the water
How to hack the food in order to avoid fattening and obesity
How to get more energy from the food
Energy boosters and natural nootropics
Other tips and tricks

*****DETAILS ABOUT EVENT
Location
http://www.pensiunepiatracraiului.ro Piatra Craiului Satul Sătic, Com. Rucăr, Arges, Romania GPS: Coordonate 45°26’57.85″N, 25° 9’40.05″E Decimal 45.449404°, 25.161125°

Price:
375 Euro (Including training, lodging and food for 3 days) * Online payment via Paypal or Credit Card * Revolut Payment * Cash Payment or bank transfer via Pawan Yoga Studio +40735981239
REVOLUT Payment Available
Bralgei Shackry (aka Gabriel Pesa): +40726678526

Instructions: Add payment for “Conqueror Express Retreat” or request payment via message

BOOK YOUR SPOT
Lodging
15 spots available in 2 bedrooms rooms

Food
Food is included in the price of the event. Vegertarian gourmet menu. Meat based menu is also available upon demand
When?

FROM: 22 March 2019 : 12.00 PM TO: 24 January 2019 :17.30 PM Details in the event page
Contact

Pawan Yoga Studio:+40735981239 | office@pawan.ro | Gabriel Pesa: +40726678526 | Mail: office@gabrielpesa.com

About our TRAINERS:

Bralgei Shackry

Nutrition and medicine is for Bralgei a passion for life. Started from a child’s dream to live 1000 years and has evolved into a system of life, which, let us recall that each of us can we get what we want.

In the first part of his life he was self-taught, and then to specialize in disciplines such as medicine, chemistry, physics, nutrition, regeneration, holistic medicine, Reiki, Well Being, energy Practice Qi gong, Tensegrity, Chang-zhang, Ling-kung-jing.

It was initiated as shaman and has 10 years of experience in the Sekhem-Netcher-East Wind-ancient System of Medicine (traditional) and Egyptian vibrational medicine.

For the last 2 decades he worked with people on an individual basis in order to assist their development and health.

Ana Popescu
Yogi, Actress & Human

Ana’s career and experience in the artistic field at the beginning, from acting, to dance, coaching and later on yoga , meditation and sound therapy shaped her unique style of teaching- an alchemist yogi.Yoga Teacher, Sound Healer Gong Master, Ana teaches Kundalini Yoga as taught by Yogi Bhajan, Hatha Yoga and Khalsa Way Prenatal Yoga.

Her care and unique approach comes from her own recovering journey and a vast experiennce of practicing various types of yoga, studied from Hawaii to New York, Portugal and London, Rome teaching and working with people from all over the world.

Guided by her teachers she followed her mission and dedication to kundalini yoga as taught by Yogi Bhajan, and went back to her home country where she opened Pawan Studio of Yoga & Sound Healing- un urban yoga sanctuary in the heart of Bucharest, dedicated to many yoga styles with an emphasis on sound and Kundalini Yoga as taught by Yogi Bhajan.

Sat Nam Rasayan and Kundalini Therapy Medicine are her most beloved healing techniques that she works with and applies for her students. Among her work she studied with: Guru Dharam, Mahankirn Kaur Khalsa, Deborah Coehn, Gurmukh Kaur Khalsa, Amanbir Joe Singh, Don Conreaux, Angelo&Katia Surinder, Guru Dev.

Funky and full of energy, Ana lives now in Bucharest, acts, dances, rocks the gong, shamanic drums, teaches yoga and travels for both acting and yoga.

“My joy, gratitude and love to my teachers who taught me gracefully to seek and embrace my higher self, stay on the path of awareness and be a guide to those in need”
Peace, Light and Love
Ana (Prem Shakti Kaur)

& me (Darius Moldovan)

Plecarea – recentele 3 săptămâni în India – p1o5

marți, orele prânzului, timpul fugea și nu știam cum să întrerup de la job și să fug spre casă, să petrec ultimele momente cu Luiza, în același timp aveam o altă grijă, mă deranjase hota de cu o seară înainte și preferam să fixez asta înainte să plec.. îmi aducea mie un confort psihic și credeam că și tuturor (să nu mai simtă ce gătesc vecinii) așa că înspre casă am luat un detour la Dedeman; apoi am fixat aproape complet sistemul și mă simteam mai liber să fiu și să plec..

Bagajul nu era gata, cumva nu mă deranja ca de obicei – fiind tipul de persoană care vrea să ajungă minim 2-3h inainte la aeroport, cu bagajul super-pregătit din timp.. Ce se întâmplă? mă întrebam în același timp? Ii zic și Luizei: “cumva nu simt călătoria asta..” … îmi amintesc însă de momentele când considerându-mă *prea pregătit*, (am ratat poate) fiind mai puțin sensibil, ceea ce am urmat să intâmpin.. așa că încercam să percep diferența și într-o notă pozitivă.. oricum.. ciudat, nou.. ce se întâmplă? 🙂

[…]

suntem puțini în drum spre Budapesta, adorm ușor până aproape de vama… urmează după câteva mesaje pe telefon, emoții dense, mă suspend cumva în ele și dorm din nou până la aeroport.. (mai am doar câteva minuțele până se deschide check-in-ul).. mă prezint în fata, primul și în același timp unicul pasager servit de doamna – pentru o viză electronică ce n-am tipărit-o și ne-eficiente plimbări ale personalului care încerca să mă ajute și să o printeze în locul meu.. primul servit – ultimul plecat (aproape)..

ajung în lounge, îmi printez visa și pasaportul – just in case pentru mai multe situații, hoteluri, sim-uri telefoane, din astea.. pun la încărcat telefonul și fac o tură să văd ce se mănâncă. Mi-am amintit cand am fost la băi de gustul salamului picant unguresc, în același timp îl și priveam acum – mă simt invitat și mintea se întreabă de ce – poate trebuie să fiu mai deschis îmi zic, acestor noi experiente.. așa că mă servesc.. testez și vinul rosu.. un pahar.. până la urmă două.. – dialog din nou în mintea mea: ce-i asta? respectiv de ce fac ceea ce fac? mai urmează însă în aceiași colectie vin rosu pe avion, nu-s sigur dacă am servit vin roșu în lounge în dubai, dar vin roșu din nou pe avion, vin roșu în mumbai – un fel de mai puține condiționări mai multe posibilități! – really?

[…]

si mă privesc în drum spre Isha Ashram, cu gândul cât de liniștit și plăcut, că o să-mi petrec timpul acolo – ritualurile cu baia și meditația și cafeluța și liniștea – când realizez că nu am brățara cu mantra pe mână, am zis că dacă e se va întoarce la mine – deși mă gândeam să-l impresionez puțin pe nea guru, cu mantra trasă în laser cu figurile mele din cap.. well, mă uitam pe geam, mă gândeam la brățară, again pe geam, brățara – nu m-am putut detașa.


my precious – aceasta este brațara cu mantra, pe față scrisul de mână al gurului – realizat cu laser după o imagine transmisă Ralucăi – iar pe interior aveam imprimată forma fonetică a ei. Argintul [precum și aurul] au o amprentă puternică pe creier, spre minte, liniștesc ăsau încălzescî – oricum o astfel de brățară cu mantra personală (sau cu o rugăciune) au o prezență continuă, asemenea unei umbre care povestește ceva despre un obiect ce stă în Lumină.

prefață – recentele 3 săptămâni în India

dragă Saturnule, tu care ești la marginea dintre vizibil și invizibil.. tre să fii văzut lucrurile astea pe care eu nu le-am sau nu le mai văd 🙂

chiar dinainte de ultima mea călătorie în India, am început să observ că-mi dispar unele lucruri, nimic foarte valoros dar nici neînsemnat, suficient cât să-mi lase o continuă senzație de stânjeneală.. având în vedere că lucrurile au continuat și pe parcursul călătoriei inclusiv până la sfârșit, am zis să prefațez relatarea recentelor 3 săptămani în India cu aceste iritări 🙂

poate o să facă sens să văd toate aceste situații la un loc, ca un fel de detașare față de ele.. în acelaș timp lucurile sunt atât de random încat sunt curios cum o sa le proceseze google

în plus vreau să scriu despre recenta mea experiență, dintr-o altă perspectivă, așa că nu-i nevoie să citiți mai jos.. vreau doar să las acest bagaj, ca să fie totusi complet și să mă focalizez pe celelalte aspecte, după..


  1. bilet de avion spre Nagpur (airIndia)
  2. kumbha mela pe data de 4 februarie
  3. garmin watch cable (raportat ca gasit recent)
  4. casti telefon
  5. red yogitoes (found)
  6. o esarfa din Varanasi
  7. bilet de avion spre Nagpur (goIndigo)
  8. brata de argint cu mantra personala
  9. o pereche de pantaloni scurti, albastri, manduka
  10. 2 seturi de cristale camfor
  11. 2 saltelute yoga, manduka + isha noua cadou, o pereche de chei si husa in care erau
  12. o intalnire cu profesorul-prietenul meu drag Roshan
  13. kumbha mela pe data de 10 februarie
  14. necessaire-ul meu (parfum, creme, betisor masaj, other stuff)
  15. dulapul de la WCR golit – din nepricepere – missing many stuff

Planul inital al acestei calatorii era sa ajung undeva in Ianuarie in India, sa ma intorc in principal pentru un inceput de drum personal alaturi de un guru, apoi o nunta si deosbit de interesanta baie in timpul khumba mela. Insa pana sa ma decid cu data de ajuns in India, deja nunta se reprogramase mai repede iar khumba parea sa fie mai interesanta la inceputul lui februarie, doar. Asa ca m-am uitat sa includ si ziua libera nationala (24 ian) si off we go booking.

Dupa ce am rezervat avionasele spre India incep confirmarea prezentei, vizitei la guru – respectiv ma interesa sa-mi iau cat mai din timp si biletele interne, asa mesaje sotiei gurului apoi pressing usor la o persoana in ashram apropiata lor pentru obtinerea confirmarilor cat mai repede… and off we go in the meantime this happened – somehow a confirmation that i could come right away [1]

so by that time, i was pretty sure about how my trip will go :)) then :))


deja recalculam toata calatoria, acest 1st of feb + alte 3 zile minim asteptate, imi dadeau peste cap in principiu baia [2] in gange iar apoi evenimentul era atat de centrat incat nu mai stiam ce pot sa fac nici inainte nici dupa…

asa ca printre mai multe variante, am zis ca, cateva zile de silence la Isha nu o sa ma strice 🙂 insa cautan cazare la ei am inteles ca dormit cu voluntarii ramanea singura optiune, apoi de la dormit am vazut ca pot sa fac si un program.. cumva se incadra perfect cu plecarea mea pe 1 Februrie.. as aca ma apuc sa-mi iau bilete… atat ca… daca nu era pentru o alta conversatie.. nu observam ca-mi luasem AGAIN bilete tot pentru NAGpur [7]

intre timp intr-o saptamana la servici deja trimisesem mail cu esarfa pierduta [6]

in timp ce eram surprins deja de intamplari, realizez ca nici alte piese nu erau la locul lor [3],[4],[5].


Deja prin India, Mumbai – exited – imi dau seama ca o sa ajung cam repede prin Coimbatore asa ca incercam sa-mi planific ori un hotel, ori vreun taxi – stiu ca la un moment dat mi-am dat jos bratara [la security in Mumbai cel domestic] insa imi amintes cum am spalat-o dupa… so undeva prin Coimbatore a ramas, de la aeroport pana la hotel-uri a fost suficient hussle incat sa-mi cada si sa nu o simt.. precum si ulterior in camera de hotel prin pat – dar noah, sa nu credeti ca nu am trimis mailuri peste mailuri – nici un raspuns [8]


Ajuns la Isha in dormitory, la un moment dat mi-am spalat unele haine.. tot mutand si re-organizand cele curate cu cele necurate 🙂 am ramas fara o pereche de pantaloni dragi de la manduka [9] iar apoi cu putin inainte sa plec, intreb pe nea vanzatorii de acolo daca pot sa car cele doua seturi de camfor la bagajul de mana sau pot doar la cel de cala – acum nu stiu daca au inteles, daca nu m-au inteles, daca au raspuns corect sau gresit.. oricum cand mi-au scanat bagajul de mana, my sweet pooja camphor was gone [10]


As usual, daca imi transport sateluta de yoga pe langa backpack, leg si inod husa suficient de interesant incat sa nu se desprinda sau cine stie ce… de data asta aveam doua saltelute pe care le-am rulat cu grija si foarte tight au reusit sa intre intr-o husa de yoga mats.. insa am avut o seara mai interesanta cu zboruri anulate, cu rerutari – pana la urma – cineva s-a obosit sa-mi deznoade husa cu saltelutele si sa ma lase fara ele [11]


dintre toate zilele din nord, cea planificata intalnirii cu Roshan a trebui sa ploaie [12] iar plimbarea pe albia unui parau in padure, slippery si cu capacitate de alte dusuri a fost un mare no-go. La fel am crezut ca macar in 10 poate merg la khumba mela, insa prietenii mei din Delhi au programt o deschidere a unui studio de yoga and healing, so my dearest bath gone [13]


si cand gredeam ca scapat de toate problemutele, imi re-aranjez in drum spre casa bagajul, scot necessaire-ul inainte de baggage drop.. si asa l-am pus ca nu l-am mai vazut.. parfume, creme, chestii.. ma bucur ca am fost inspirat si de data asta nu am pus si noile bijuterii in el.. :-/ [14]


si dupa aceste experiente usor deranjante, pe care le-am mai impartasit ca un final de drum dupa ce am ajuns acasa.. ma duc si eu la prima clasa de yoga, just the next day.. cand sa deschid dulapul.. prietene, era gol complet.. salteluta, echipament yoga, echipament inot, uleiuri sauna, slapi.. phuh.. am recuperat doar salteluta.. si intr-o alta zi ochelarii noi de inot :-/ [15]

Redeșdeptarea voinței – uttanpadasana

aceasta a fost propunerea de exerciții de făcut acasă pentru perioada următoare, odată așezați pe spate păstrăm câteva momente să observăm corpul după care:

  1. ridicăm piciorul drept 30 grade, vârful intins, timp de X (=initial 10 secunde)
  2. ridicăm la 60 grade X secunde
  3. apoi la 90 grade tot X secunde
  4. și coborâm ușor la 60 grade, timp de X secunde
  5. apoi lent păastrăm la 30 grade, tot X secunde
  6. relaxăm aceiași perioadă
  7. schimbăm piciorul, respectiv folosim cel stâng si repetăm pașii 1-6
  8. aducem tălpile pe sol (flexând ușor genunchii)
  9. punem căcaiul stâng pe coapsa piciorului drept, aproape de genunchi
  10. ridicăm astfel genunchiul deasupra soldului drept
    • astfel copasa e perpetinculară cu solul
  11. alternând întinderi cu flexii de genunchi
    • alternând în acelaș timp flexii cu intinderi de gleznă
    • numărul de repetări să fie la început Y (5) cu vârful întins și Y (5) cu vârf flexat
  12. semi-rotații de genunchi (sensul ceasului) Z (5) repetari si la fel în sens opus
  13. schimbăm piciorul, repetăm pașii 9-12
  14. relaxăm câteva momente, observăm corp, respirație
  15. cu ambele picioare repetăm pașii 1-5

aceste combinații de exerciții s-ar putea găsi și sub numele de uttanpadasana și sunt benefice și pentru navel point aligment.

2018 Yoga 2019

am crescut un obicei, a cărui valoare o cântaresc acum, de a-mi exprima (verbal) unele păreri despre vremurile care vin; anul X sub elementul Y cu Z evenimente posibile. Așa că în aceste zile mi-a fost recomandat să vă scriu un mesaj de trecere dintre ani, despre ce o să se întample sau cum am numit anul 2019, etc.

Aseară însă, în timp ce-l aeriseam pe Zizu după ploaia de sunet și lumini, găsesc telefonul cu o alertă pierdută (mai mult de 30min), un youtube live de-a lui Sadhguru – si mă gândeam de ce n-am scris articolul înainte, să nu creada unii că-l copiez – avem sufieciente idei comune și doar ego-urile și le-ar asuma.. când ele provid oricum de mai departe.

a fost 2018?

cine a zis că s-a terminat sau că a început 2018? se întâmplă oare ceva la trecerea dintre ani? ce înseamnă spiritual această trecere? ce este timpul?

Timpul nu este o realitate, ci un concept, o masură. O iluzie dacă am vrea să intrăm spiritualitate, o expresie sau mai bine zis o dimensiune a minții.

în funcție de unele calendare am fost în 2018 și suntem în 2019, petrecerile astea nu sunt cu mult mai diferite decât alte momente ale anului pe care le-am numit cumva și în timp le-am colorat o importanță, presiune socială. Așa că sumarele unui an calendaristic, la sfarșitul acestuia pot fi la fel de relevante ca și orice alt moment al anului, la fel și promisinile de schimbare sau planurile în noul an..

nu trebuie să astepți, trebuie să acționezi – tot timpul este doar acum

fazele lunii, mișcarea de revoluție a Pământului și alte mișcări ale astrelor sunt mai impactante.. spre exemplu stabilirea corectă a zilei de “Paste” a fost mereu importantă pentru toate civilizatile înainte să interactioneze vreun evereu sau creștin cu ele, în plus și atunci și acum se face o estimare cât mai aproape de cum fiecare consideră echinoțiul de primăvară.

este important că am intrat în anul 2019?

dacă intrăm în numerologie, atunci da.. dar cine a decis în ce an trebuie să fie azi, în plus sunt calendare și fără ani!?

so, numerologie? 2019? sau 3185, 1735, 2011, 5779, 1940, 6019, 1440, 1397, 2018, 1387Y?

culegem ceea ce semănăm

dacă presiunea socială face ca acest 2019 să fie relevant pentru toți, la fel trebuie să acceptăm (ceea ce aproape de termenul de yoga sa zis) că tot noi am inventat toți zei, toate numele divinităților.. prin urmare totul există sprijinit de credință, practică sau obiceiurile noastre – energia ce o susține direct (conștient) sau indirect.

ce urmează în 2019?

eu am zis că o fie un an mult mai roditor, plin de fructe – pentru cei care le vor dori, cultiva – în special sub formă de schimbări, iar cum schimbările pentru mine înseamna Foc.. Ce urmează este o șansă pe care în 2018 și 2017 nu ați avut-o..

drept urmare începem anul cu un retreat numit al Cuceritorului.. haideți deci să cucerim!

iar chiar după, o sa fug puțin în India să fac baie în Gange de Kumbha Mela și să încep un drum, un destin, o practică ce-mi va cere dedicare neîntreruptă… voi scrie despre asta la momentul ei.