[Istoria – Originea] in prelucrare…

---

In primul rand de ce numele de “warrior” daca yoga poveste de atat de multa liniste si page? Respectiv ce are cuvantul de luptator de a face cu prima yama din structura lui Patanjali, cu Ahimsa – non-violeta? Apoi cine sunt acesti warriori 1,2,3? De Istoria lor pana la aspect anatomice si alte beneficii… fac parte din raspunsurile, din drumul cuvintelor acestui articol..

 

Virabhadrasana – vira – bhadra – asana à

Vira – erou, luptator

Bhadra – prieten

Asana – postura confortabile si stabile, aliniere a corpului cu

>> o postura ce intruchipeaza un erou ce lupta alaturi de noi sau manifestarea ei inregistreaza, desfasoara o lupta (interna) benefica pentru noi

 

Istoria:

Introducerea in asanas, fata de vizibilitatea si cunostintele pe care le avem pana acum, a fost realizata de Krishnamacharya, ulterior regasita in invataturile studentului si cumnatului sau Iyengar, prezenta si in Surya Namaskar-urile (Salutarile Soarelui) predate tot un student alceleasi surse, K. Pattabhi Jois (ashtangayoga), transmisa si de fiul lui Krishnamacharya, Desikachar catre Gary Kraftsow (fodatorul institutului American Viniyoga). Iar ca sa las aceste cuvinte intr-o notiune de articol, voi aminti si de revelatia divina care a condus la o expresie asemanatoare in Bikram Yoga, expresie care difera de toate celaltel intr-un punct major – prezenta calcaiul din spate in aer – fata de care imi exprim puternic opinia divergenta, respectiv sunt un fan al expriesiei distribuite de Krishnamacharya.

 

Numele aceste posturi, precum si mentiunea originii acesteia de Anusara Yoga, este lipita de o legenda care ar ajune cu folos oricarui practicant de yoga.

A fost odata pe nume Daksha, dupa textele vechi un rege foarte puternic care bineinteles avea o fata tanara si frumoasa numai gata de casatorit pe nume Sati sau Shakti. Fara nici un moment surpriza, era o arzatoare dorinta a lui Daksha sa o marite pe Shakti, insa stim cum sunt tatii.. nimeni nu-i destul de potrivit.. si cand a intrebat-o, Shakti a marturisit ca vrea sa se casatoreasca cu Shiva, ca inima ea este pentru el. Cand a auzit asta Daksha, i-a trecut prin cap „baietelul” asta care umbla mereu gol, cu parul lung, care consuma tot felul de stupefiante ca sa-si induca stari lungi de transa si care medita si cate mii de ani pe varful muntelui – putea sa fie el zeul intregii constiinte si a tuturora ca nu i-a picat deloc bine, dar ce sa faca, trebuia sa o lase pe fata dupa mersul inimii…

Asa cum nelinistea si dezaprobarea se amplifica in timp, in lipsa intelegerii, Daksha sa-si exprime si mai puternic displacerea organizeaza o super petrecere sub numele de ritual unde invita pe toti zeii universului si cei mai bogati regi ai pamantului cu exceptia lui Shakti si Shiva. Cand a auzit Shakti de eveniment, iritata, a incecat sa-l induplece pe Shiva sa participe oricum la eveniment. Insa Shiva se ridica cu mult peste aceasta adunatura de snobi si nu-l interesa de fel, intreband-o pe Shakti „De ce ai vrea sa mergem undeva unde nu suntem invitati (mai degraba tradus cu bine primiti)?” Cu toate acestea Shakti era de alta parere asa ca suparata si pe taicas-o si pe Shiva a decis sa plece singura.

Intr-un final ajunsa la petrecere toata plansa, isi gaseste loc pana in centrul multimii unde intra in argumente ca taicas-o, in care Shakti ii povesteste despre toata bunatatea, capacitatile, intelepciunea si lumina iubitului ei sot, insa tatal ei in ciuda iubirii fata de ficasa nu putea sa cedeze (motiv pentru care se sublineaza des ideea de ignoranta cu numele de Daksha, pana la zeul sau semizeul ego-ului), asa ca terminata de toata situatia asta Shakti ii zice lui Daksha: „Daca asta este pozitia ta, atunci eu o sa renunt la tine si la acest corp care ma leaga de tine” si se aseaza sa zicem in shukasana unde incepe o practica (pe care eu as intelege-o mai mult ca kapal bhati) prin care isi genereaza o combustie interna ce-i incinereaza corpul – in texte se aminteste despre cum a pasit la o parte si s-a asezat intr-o postura meditativa pe pamant si inchizadu-si ochii il vizioneaza pe adevaratul ei Domn cazand intr-o transa adanca, apoi a continuat sa mareasca focului ei intern prin pranayama pana cand corpul ei a inceput sa se aprinda in flacari.

Cand a auzit asta Shiva, si-a aruncat mainile in cap si cu una si-a smuls din par pe care-l inghesuie in pamant dand nastere la acest luptator-demon Virabhadra caruia ii ordona sa se duca la acest ritual si sa-l distruga pe Daksha si pe toti invitatii.

Descrierea mometului in care acest luptator ajunge la petrecere leaga multe din detalile exprimate in prima postura de warrior (1) cunoscuta si ca virabhadrasana A – cu sabii in ambele maini fandand/impingand, deschizand drum sau prin pamand din adancurile acestuia. Alegerea aceste forme de calatorii nu este intamplatoare, zgomotul, agonia, haosul pe care o astfel de intrare a facut-o la acest party face parte din drumul multora la inceputul experimentarii acestei posturi.

Dupa ce si-a facut remarcata venirea de catre toti cei prezenti isi fixeaza, focalizeaza, pozitioneaza adeversarul – intensitatea pe care o intalnim in Virabhadrasana B sau Warrior 2.

Apoi deplasandu-se rapid si precis – in unele texte este mentionat ca ar fi calcat si peste Indra, zeul razboiului (inca nu am mentiunea clara daca fizic sau doar peste cuvantului lui) – isi scoate sabia si-i taie capul lui Daksha – descriind astfel postura Virabhadreasana C sau Warrior 3.

Nu dupa mult timp ajunge si Shiva la acest ritual, sa vada cum i sa realizat ordinul, il absoarbe pe Virabhadra si cuprins de tristete pe care o transforma apoi in compasiune, gaseste un cap de capra pe care aseaza trupului neinsufletit a lui Daksha, dandu-i astfel viata. Daksha recuperandu-si simturile, realizeaza si aceasta dimensiune de compasiune si generozitate a lui Shiva si complesit se inchina plin de umilinta, gest care fu inteles si urmat de restul invitatilor.

Acum de la aceasta poveste au inceput si unele speculatii despre ce inseamna Reversed Warrior, ca probabil este o expresie victorioasa de Virabhadra in care ridica capul lui Daksha, insa perceptia personala ma trimite mai mult la ultimul fragment de absortie luptatorului in Shiva si de aici probabil si denumirea de Reversed.

 

Chiar daca legenda este antica, aceste posturi au fost introduse in asanas, la nivelul la care le putem urmari firul, doar acum aprox. 70 de ani. Probabil insa ca ele au fost anterior observate in alte arte martiale indiene (idee sustinuta si de Kraftsow, mai ales pentru warrior 1) precum dansuri si scenete ale acestei legende.

In artele martiale (e.x. Kalaripayattu) se poate observa in postura capacitatea de a avansa si a te retrage fara exces de energie, centrul de gravitate fiind jos, iti poti gasi usor stabilitatea si inradacina cu talpile. Expresia pieptului deschis fiind un simbol de curaj impletit cu privirea direct inainte spre spatiul de lupta.

 

---

 

am abut si ocazia sa fiu prezent la o demostratie din artele martiale indiene:

http://youtu.be/0aevd3Vqylk?t=5m33s

precum si nasterea unui stil sa zicem vestic al lor: Meypayatu™ is a ‘new’ mind-body practice based on the principal movements of Kalaripayattu, a 3000-year-old martial art form from Kerala, India, and the root of all martial arts. The meypayatu brand is derived from the Malayalam word Meippayattu meaning “body form” and is the physical and mental conditioning element of Kalaripayattu.