puțin înainte și după sărbătorile de iarnă am fost în spațiul cunoscut acum ca și India. Nu am căutat să mă exprim în digitalul-social, având mai multe considerente și în special pentru că fiecare vizită pe care o fac acolo, este o vizită pe care o fac (și) în interior..

desigur orice vizită interioară afectează tot ce este în exterior, chiar dacă este vorba de o clipire de meditație sau un moment mai lung..

ce a fost pentru mine acest drum?

n-am căutat să mă implic în workshop-uri, training-uri, clase speciale, etc. Nu am plecat să fiu un profesor de yoga mai bun, după inspirație, nici să fac X terapii, dar dacă unele au venit pe parcurs nu a zis nu. Am plecat cu o intrebare:

Și acum, încotro?

în yoga acest încotro devine de fapt un cum? pentru că nu vorbim de vreo schimbare a destinației, mukti,  ci despre auto-observații de sine, despre mijloace de expresie, de experimentare, procese, mecanisme și metode de practică.

Scopul?

deci dacă nu m-am dus să devin un yoga teacher mai bun, mulți ar crede că m-am dus (oarecum egoist), să devin eu mai bun, ceea ce ar implica poate și un teacher mai bun.. gen Personal Development că să folosesc termeni mai sociali sau “spirituali”.. well, not!

nu m-am dus să dezvolt persoana, ego-ul, suprafața.. iar o muncă spirituală nu face pe cineva mai spiritual, ci în cel mai bun caz îl aduce mai aproape de ceea ce este..

face sens să introduc aceasta idee sau termen, gen: Self-Realization..

Auto-Observația de Sine

ăsta este locul și în acelaș timp metoda prin care începi să-ți recunosti potențialul sau posibilitațile.. la început poate fizico-psihice și apoi mai complete în funcție de ce bule zgârii, cu ce stare de trezire te întâlnești..

dar să revenim mai la suprafață și să vedem care a fost treaba cu India 🙂

Ce este Yoga?

chiar și eu în timp ce aflam (studiam continuu) despre yoga îmi clădeam alte bariere sau blocam unele aspecte, unele unghiuri, informații din acesta vasta temă.. 🙂

și acum mă intreb oare de câte ori am trecut prin acest proces..

cu cât vrei să construiești o casă mai mare, cu atât schelele (framework-ul) din jurul ei vor defini mărimea.. până în punctul cand ești dispus să renunți la schele, la modele, pentru ca ceea ce ești sau ceea ce descoperi treptat că ești, devine continuu mai mare..

asa că, ce este yoga pe pentru tine? este un fel sau un tip de yoga?

am tinut multe uși închise, varii motive – poate chiar și frica, dar n-am putut construi uși atât de puternice și în timp s-au tot strecurat, pe sub, pe lângă, pe deasupra.. până ce am acceptat că era ceva dupa ușă, ceva ce nu mai putea ignora..

așa că, ultimul meu drum în India a fost despre cum să deschid ușa, care ușă, câte uși odată, dimensiuni, etc.. respectiv mai mult decât mulțimi, permutări, combinări, variații mutagene, mediu, fenotip, stele, timp… … … așa că m-am dus cu “durerea” asta de cap la cei pe care-i consideram trecuți prin bhagavad gita

Teacher’s sau trepte (stepping stones)?

pe când eram eu încă prin India, începuse deja un val în spațile astea digito-sociale, cu mulțumiri la tot felul de persoane, că pentru inspirație, că pentru teacheri, guru s.a.m.d… m-au făcut să mă întreb eu cui ar trebui să-îi multumesc și mai mult decât atât, cum?

păi dacă cineva te inspiră, te învață ceva nou, sau îți ia întunericul, neclaritatea din fața ochilor.. atunci da, poți să-i multumești (chiar dacă mai ocupă sau nu aceiași poziție în viața ta).. dar cum? există întradevăr pornind de la mulțumesc tot felul de ritualuri…

O altă formă de a spune mulțumesc

să arăți acelor persoane că faci parte din viața lor, că ești familia lor..

respectiv, o parte din vizita mea in India, a fost să mă intâlnesc atât cu acele persoane care-mi puteau spune câteva cuvinte.. cât și impărtăsindu-le drumul meu, să le multumesc pentru poziția lor de atunci, de acum sau din viitor..

acum am înteles, de ce era atât de important, pentru ei, să stau macar o zi la ei, să-mi ofere un loc unde sa dorm, o masă, un chai și câteva momente pentru discuții.. ei au inteles, ceea ce eu am reusit doar după, că suntem o familie acum.. cum zic ei “yoga family”..

“you and your brother always arrive in right moment” R.S. 

3 săptămâni în Bhārata

a fost un moment strategic, personal, nu mi-am imaginat vreodată ca o să vizitez aceste meleaguri în decembrie, nici nu recomandam la alții, dar uite că lucrurile s-au asezat exact cum trebuiau. M-am întors puțin greu sau mai responsabil față de acest momentum, așa că, o re-eficientizare a resurselor este de asemenea în curs.

Am anunțat că o să mă și retrag puțin mai în mine din societate, unii au înteles că va fi vorba de clase (de yoga), acum două zile am găsit oportună o situație să fac și asta sau/și să schimb ceva.

În altă ordine de idei, la ce v-am povestit până acum s-ar putea intelege ca am gresit titlul, nu? Unde sunt povestile cu nucile de cocos, cu plajele, cu mâncărica bună, cu arta cu sărbătorile de iarna petrecute acolo sau dacă nu atunci cu teacherii de yoga, cu posturi sau tehnici pretențioase, etc?

Yoga și practica este personală, înăuntrul fiecaruia. India va poate afecta mai vizibil pe aceasta temă la inceput, apoi Bharata, se transformă într-un drum spre tine însuți, la fel cum este și  Yoga, unirea dintre tine si Tine.