Spiritual – Seeking or Validating

Dear reader, are you ready for the spiritual journey or are you so ready, in need, for a spiritual validation? [în română puțin mai jos]

while on a continuous sync or just lucky days, meeting with my yoga teachers in Rishikesh, someone oriented us to some Mooji satsangs and having such a free program, there we were attending.. I saw the man walking before on the main street of Laxman Jhula, but didn’t had the chance to appreciate or qualify to a degree to seek.. Everything started with nice live and devotional music, in a big room colored in full with people, catching a Q&A session, Mooji was continuously explicit and insisting on being addressed with a heart burning question, on which you couldn’t move further without an answer. I was seeking them also inside my BUT in the meantime the microphone was passing from one spiritual CV to another, all the ones standing and addressing were spending more time explaining their spiritual road, what they did (or consumed) or reading poems.. to a point that the ones *really* attending were getting very nervous..

From that moment, I observed the difference between the ones who seek a spiritual path or just a validation for what they are already pursuing. You might call it a spiritual tourist, a diploma collector (yoga teacher including), a driver who goes to all places which accepts and validates him.. road that made (word) yoga more popular then known.

Observe your thought that leads your walk to either a yoga class, course, workshop or training. Are you going to learn or to become? As bigger your ego the lesser your presence or growth.

You might already *fall* at one of my classes and said “look at this weirdo, how he talks, who he thinks he is, how he critiques, what authority or so many rules.. but who is the one or what was really suffering in that moment, process? Did you get what you were looking for or what you deserved or needed?

I hosted for a while some Hatha Yoga Intro classes, where I was setting with purpose all my patience to talk from point 0 about yoga. I was always starting with many questions, seeking already perceptions and answers about yoga – maybe will start a YouTube series on that – but including there, many people were coming with sufficient spiritual *experience* to qualify their pompous rich answers about what Spirit, Yoga (journey) is – why they were there?

Than in some other presentations to some festivals, while getting the pulse of the audience, i was introducing similar questions. It was fun when someone was rising up to give an answer, or a more personal interpretation (which was more important to be heard by the audience – to show-off) than to really, sincerely answer to the topic – and even there my answer could have been “1 – stay down!” / “no – anyone else?”

Dear reader, are you ready for the spiritual journey or are you so ready, in need, for a spiritual validation?


From a different perspective, the impact each and every practice has is not only personal but directly depends of your focus and involvement into the process.

All (external) forces that helped you feel or appreciate a process, a (spiritual) journey, were just stealing your attention and then re-distributing to a better, righter, correct direction; but it was always in your power. The fact that someone, something made you feel different, doesn’t validate that someone / something, but conveys that for a moment you were truly experiencing that path, that you can be absolutely present.

Everyone’s attention is drawn differently, many still confuse popularity with authority, beauty with wellness, information with intelligence, etc.

One of my definitions about sex (love making) is a sum, a full participation of all senses. A complete exterior involvement to the highest limits, that level of presence, connection. So, when you were first present in a spiritual practice, you noticed that, as when it is noticeable again you realize that you are with your Self, Yoga – but nobody asked it less about you – it is and always has been in your power!


Draga cititor, esti pregatit de un drum spiritual sau este asa de pregatit incat ai nevoie de o validare spirituala!

eram intr-o continua sincronizare sau toate zilele erau pline de ceva, parca norocase, intalniri si timp din belsug cu profesorii nostri de yoga, cand la un moment dat, neavand un plan clar al timpului petrecut la Rishikesh, cineva ne-a orientat spre satsang-urile lui Mooji.. Il mai vazusem pe om, plimbandu-se pe strazile din Laxmanjhula si prin unele video-uri pe youtube, dar nu apucasem sa-l apreciez sau calific incat sa-l caut.. Dar uite-ne ajunsi intr-o sala mare, plina de oameni, de toate culorile, intampinati de o muzica live, devotionala si apoi o sesiune de satsang care era mai mult concentrata pe niste intrebari-raspunsuri.. Mooji insista cu precizarea daca exista acele intrebari arzatoare fata de care un raspuns ar ajuta sa treaca mai departe si oricat le cautam si eu in mine, nu le gaseam.. DAR.. cine nimerea la microfon sa puna o intrebare, parea mereu deplasat.. atat de deplasat incat incepeam mai degraba sa ne enervam, la cate CV-uri spirituale / prezentari de drumuri personale am auzit (fara vreo intrebare), poezii si altele..

Din acel moment, am inceput cu o frecventa mai mare sa intalnesc persoane in asa-zise cautari spirituale, ce nu au facut mai mult decat sa se plimbe in locuri unde erau acceptati, validati (incluzand diplome de yoga teacheri), un fel de turism spiritual, care a facut yoga mai mult populara decat cunoscuta..

Observa-te cu ce gand pornesti la drum, ca e spre o clasa de yoga, un curs, un workshop sau un training. Vrei sa inveti sau vrei sa devii? Cu cat e mai mare si mai prezent ego-ul cu atat mai mica sau inexistenta este prezenta sau cresterea.

Poate ca ati “cazut” la vreunele clase sustinute de mine si ati zis uite si la ciudatul asta, cum vorbeste, cine se crede, cum ne critica, ce autoritate sau atatea reguli.. dar cine sau mai exact ce suferea in acest proces? Ai primit ceea ce ai vrut sau ceea ce aveai nevoie?

Am tinut o vreme clase de Hatha Yoga Intro, respectiv clase unde imi disponibilizam toata rabdarea de a discuta de la pasul 0 yoga si asa imi facusem intr-un final formatul claselor incat continea si o parte de intrebari raspunsuri despre yoga – process pe care cred o sa-l reiau intr-o serie de video-uri pe youtube – insa inclusiv acolo, apareau deseori persoane, cu suficienta “experienta” spirituala incat sa-si califice pompoase raspunsuri despre ce inseamna spirit, yoga sau un proces spiritual – intrebarea evidenta – de ce erau acolo?

Apoi in unele prezentari la tot felul de festivale de wellness sau spirituale, incercam sa iau pulsul audientei cu unele sau aceleasi intrebari simple. Era distractiv cand se ridica in picioare cineva sa ofere un raspuns, o interpretare personala, ce era mai importanta de a fi auzit de auditoriu (sa-si cladeasca o imagine) decat sa raspunda sincer la subiect – chiar si atunci raspunsul meu putea fi de tipul “1 – stai jos!” / “nu – altcineva?”

Draga cititor, esti pregatit de un drum spiritual sau este asa de pregatit incat ai nevoie de o validare spirituala!


Intr-o alta ordine de idei.. impactul pe care il are fiecare in urma unei practicii, am repetat si voi repeta si de alte mii de ori, nu este doar personal ci depinde direct de atentia si implicarea in process.

[…]

Toate fortele, externe, care te-au facut sa simti sau sa apreciezi un process, un drum spiritual, nu au un alt efect decat sa-ti ia si apoi sa-ti duca mai complet atentia spre locul unde trebuie sa privesti; respectiv tot drumul a fost mereu in mainile tale. Faptul ca cineva sau ceva te-a facut sa simti diferit, repet, nu valideaza pe cineva nici un ceva, ar putea comunica ca pentru un moment (oricat de lung) tu ai fost pe acel drum si a fost experienta ta.

Fiecaruia ii este atrasa atentia in mod si de lucuri diferite, multi confudam popularitatea cu autoritatea, frumusetea cu sanatatea, informatia cu inteligenta, etc.

Ca sa raspund si altfel pozei de mai sus, am definit in unele situatii actul sexual (amorul sau dragostea – ca sa nu jignesc pe unii) ca o suma, participare a tuturor simturilor. Respectiv nivelul de implicare cu exteriorul este la cele mai inalte valori ridicate, respectiv vorbim despre prezenta, conexiune etc. Asa ca, prima data cand ai fost cu adevarat prezent intr-o practica spirituala, unele senzatii ies la suprafata, apoi cand re-apar, stii, esti cu Tine insuti, Yoga, dar niciodata nimeni nu a cerut mai putin de la tine.

 

The Boosted Yoga?

let me start by saying that I had my doubts on how should this post be written, in English or Romanian, but here we go, as a test, also because this is summing up also my recent experiences here in Barcelona..

some of you, might remember those old times, 5-6 years ago while at the end of the class i was coming while you were on shavasana to massage a little your feet, pressing on your shoulders down or during the class playing some music (to make you feel that you are in India already)… but then many of you were coming only for this wrap up of the class, connecting less with Yoga and expecting more of that.. that which is not Yoga, that which actually creates addiction, karmic bounds, rises thoughts, etc.

I also recall the intense look and the critics, on my 2014 visit in India, when my teacher Krishna caught us doing this at the end of the class, extending it even more to the place where even a (stand alone) massage for a yogi should not be required, as fueling one of the senses (touching) creates craving (sometimes also in a form of muscular pain) and its against the principle of sense controlling (pratyahara).

give credit to yoga

Now this text is mostly addressed to the yoga teachers (and instructors) which might not give a cent on reading, but also to you dear practitioner, please value, give yoga some credit!

boosted yoga

I’ve been attending some classes here, some of them invite you to chant a mantra, Aum or Aum shanti shanti shantihi.. but wait, before you start, they might unwrap an indian harmonium to give you the key sound (which they might hold for the entire duration). You will be invited also to imagine (or dream about) lotus flowers, energy bowls, chakras while moving or practicing things from qigong, tai chi or some Chinese medicine thingies. During the class I might recall many songs from my old “yoga class” playlist, harder for me to focus especially when i recognize parts of mantra and I become curious if that is the mantra or not 🙂 – i was actually reliving my classes of 2013-2014. A nice spray of lemongrass or something fresh will be breezed in the air during shavasana and before you “wake up”  4-5 gong hits, then after some silence, just to mark the end of your shavasana a 1-2 high pitch from the hand cymbals, then you turn to some side and arrange yourself in a meditative pose. This adventure was not sum-up but it happen just in one yoga class. Maybe i was sweaty enough or we were too many and the massage / touching was skipped, but I had to wonder periodically, where I am and what am I doing?

Questions

now this rolls in my mind, dear teacher, does your class has any value or do you lack confidence in yoga and what you practice that you need so much wrap around?

dear student can you really make a difference between what is yoga between all of this? can you still give credit to yoga?

who are your teachers (or gurus) that thought you all of this circus?

 

Bună din cealaltă parte..

aproape două săptămâni de când am ajuns la noi încercări, ultimele zile mai liniștite și încarcate de ploaie mă ajută să vă scriu câteva gânduri.

binecuvântări

poate suna ciudat, însă nu am găsit nimic mai adecvat, în yoga avem de asemenea această idee care s-ar putea traduce ca binecuvântări, reprezentând gândurile și o energie hrănitoare ce ar naviga cu ele..

mă bucur să aud că ați observat că aveți la îndemână tot ce vă este necesar pentru o practică personală, probabil a fost mai greu să începeți singuri având recurent un ajutor extern, însă împinși de această situație..

mă bucur să aud că v-ați continuat practicile, că într-o duminică ați ajuns să vă susțineți și predați singuri din exerciții.. trebuie doar să vă asumați prezenta acestui profesor intern, care fiind martor și prin intuiție vă poate ghida mai departe..

nu este nimic mai important decât practica voastră personală.. rar un guru vă va ruga să opriti din ea doar pentru a o înlocui cu altceva ce ați avea individual nevoie..

detalii despre curete și viitoare practici

urmează să va descriu, acum că poate o să am mai mult timp, pas cu pas, importanța lucrurilor pe care le-am făcut sau destinația lor, ceea ce sper să vă sporească curajul de a continua cu ele și cu practica personală..

multe dintre aceaste detalii sunt ca și un bisturiu (cuțit), ele vă pot ajuta să vă hrănească (împărțind dintr-o bucată de pâine), să vă transforme (ca și în mâinile unui bun doctor), dar de asemenea pot să vă și rănească pe voi sau pe alții (dacă, să zicem, starea de conștiință nu este elevată)

îmi pot asuma că vă dau unelte, direcții dar nu rezultatele, recolta voastră (indiferent de calitatea ei) vă aparține..

despre mantre și meditații

spre deosebire de alte practici yoga (incluzând asana și pranayama), japa (repetiția mantrelor) și starea de meditație se poate regăsi mai profund – depinzând de creșterea personală – în natură, cu cel mai înalt potential chiar la malul mării, oceanelor sau vârful munților și mai ales pe vreme *rea* …

mintea.. ne asteptăm că dacă nu sunt senzații exterioare și mintea să se linistească însă în acelaș timp poate să o ia razna, să fie mai activă, creativă.. de asemenea în spații inundate de senzații, poluate senzorial (fonic spre exemplu), mintea cedează în a le mai urmării, individual (fiind prea multe) și își reduce brusc fluctuațile, devenind mai maleabilă, atentă mantrelor sau unor stări de observație fără obiect (meditatie)..

am fost și eu surprins, asezându-mi covorașele pe plajă, să găsesc atât poziția sacrului și a picioarelor mai confortabil de susținut, precum și o accelerație mai puternică spre mine, spre interior, când am început unele practici personale..

stay tuned but not hooked, 7-11 octombrie trebuie să revizitez Clujul 😉

hari aum tat sat!

 

 

Ce este inteligența?

în aceste zile auzim destul de comod cuvinte precum Inteligență Artificală, aparent e acolo, undeva în apropierea noastră, într-o imediată realizare.. dar ce înseamnă înainte de toate cuvântul inteligență

deștept? ager la minte? pătrunzător? Capacitatea de a înțelege ușor și bine, de a sesiza ceea ce este esențial, de a rezolva situații sau probleme noi pe baza experienței acumulate anterior; deșteptăciune. (dex.ro)

apoi a fost distrativ să găsesc această descriere, tot pe dex.ro:

Inteligență artificială = capacitate a sistemelor tehnice evoluate de a obține performanțe cvasiumane.


pe scurt, ceea ce este viu (suflare de viață) are capacitatea să fie inteligent (iar inteligența artificială e o aspirație ca ceva să obțină performanțe asemenea unuia viu)?


unii spun că inteligența ar putea fi predeterminată de DNA – iar cei care au încercat să măsoare cumva acest aspect pe rasele umane, indiferent de rezultat au fost cam excluși din sectorul științelor 🙂
o altă discuție a fost legat de educație, dar când testele pe gemeni (monozigoți) crescuți în aceiași familie și sistem de educație au început să pice și ele.. unde să ne mai uităm după inteligență?

O parte din răspuns se află în descrierile de mai sus:

  • a rezolva situații pe baza experienței acumulate
  • a întelege ușor
  • a sesiza ceea ce este esențial
  • pătrunzător
  • (și o să adaug) o capacitate a ființelor vii

așadar, zeama asta chimică din cap nu este direct responsabilă de inteligență (n-aș vrea să intru în subiectul acelor descoperiri de persoane care au funcționat, există fără creier, dar tu poți să vezi și acest fir), ci mai degrabă însușirea unor experiențe, capacitatea de a pătrunde, de a te întoarce cu esențialul..


să presupunem că am avea în față noastră 10 uși, semi-transparente, încețosate, răspunsul nostru este în spatele a cel puțin 1 ușă, inteligența ar fi atunci alegerea din prima a ușii care ne oferă un răspuns corect, dacă nu cel mai bun raspuns.. și nu deschiderea fiecărei uși, nu experimentarea fiecărui drum și apoi analiza rezultatelor la sfarșit – aceasta ar fi doar o putere computațională și aici calculatoarele ne-au luat-o în față demult..
apare poate acum un nou cuvânt prin mintea voastră legat de inteligență, probabil intuiție?

intuiția are și ea descrieri interesante în dex, dar suntem de acord că este o capacitate (tot a ființelor vii) de a-și asculta, observa ori gândurile (informațile pre-existente) ori vocea (informații spontane)

așa că să ne întoarcem spre capacitatea de a pătrunde (un spațiu) de a observa dizolvarea informaților (a ceții, a iluzilor, a bătăliei dintre gânduri) și a percepe ceea ce este (adevărul, răspunsul).. respectiv, inteligența este o practică.. în yoga noi îi spunem dharana și apoi dhyana (meditație).

O practică a atenției continue (neîntrerupte), a observației.

Pro sau Anti Sadhguru, Osho, Ashtanga, Iyengar, Darius?

Am anunțat că o să urmeze un nou Yoga Talks, Sadhguru, Osho, S. P. Jois, Iyengar, alții sau Darius – Hatha, Yin, Kundalini, Ashtanga.. nu acestea vor fi subiectele, însă în comunicarea bidirectională pe care sper să o avem, una din întrebările mele pentru voi ar putea fi de ce practicați ceea ce practicați?

Răspunsurile așteptate sunt cele personale, trăite.. nu aș vrea să vă ascundeți în spatele unor citate, cărți, sutre sau populariltăți spirituale? Yoga este cea mai intimă relație, tu cu Tine.

Să mă intelegeti, eu nu sunt nici pro nici anti vreun drum sau o practică, toate își pot găsi valoarea lor.. sunt însă curios de cei care păsesc mai mult pe un drum, dacă nu au ramăs cumva agățați în el? Răspunsurile lor la întrebarea de mai sus nu sunt cerute pentru a mă convinge pe mine sau pe cineva de alegerile lor, cât oportunitatea, momentul de a reflecta asupra.. drept urmare înteleg că întrebarea mea nu este ușoară, că deseori va stârni un răspuns defensiv mai degrabă decât unul explorativ, experențial – îmi aleg conștient poziția de a fi un ghimpe, de deranja nepărtinitor… la adevăr veți ajunge tot voi, siguri, însă trebuie să vă acceptați întrebarea.

O seara frumoasă!

clipe din Samskars 1 din 4

cu o seară înainte apare un mesaj de la Dipti (soția gurului) că la 6 dimineața să fiu pregătit, să-mi aduc pix, agenda și tot kit-ul pentru a începe operațiunile..

așa că uite-mă dimineața, după ultimul duș cu gel și chestii, pășind prin crepuscul spre bucătărie – observând în acelaș timp separat și apropierea lor, ca si doua făpturi plutind-invocate spre acelaș loc.. Scoatem un scaun, pentru guruji, ne așezăm pe o băncuța cu lame metalice și așteptam.. guruji răsfoia printre niște manuscrise mai vechi într-un dosar holder și el rupt, toate paginile erau scrise de mână și laminate.. apoi se oprește și începe să rostească chestii pe silabe – mi-am dat seama că era o mantra – între timp, ea scria pe telefon (cum pix și agendă nu erau în stocul meu)… iar după unele corecții, imi trimite mesaj cu mantra și guruji mă invită să o rostesc ca și confirmare.. ALL GOOD!.. îmi face semn să-l urmăresc (cred că am mai zis asta cândva, întelege cât de cât engleza dar mai greu să o și vorbească) și mergem spre locurile unde mă încarc cu materiale pentru yagna (samagri, ulei, kumkum, tumeric, camfor, orez, lemne)… și mai zice “2h”, respectiv după ce am facut toate procedurile pentru process, de când am inceput să-l hrănesc, să susțin încă 2 ore..

puțin neîndemânatic, cu o mână țineam telefonul să citesc mantra (până am găsit cum să o măresc și să stea mai mult în standby) cu cealaltă mestecând în samagri și apoi oferind la sfârșitul mantrei + swaha…

se termina cele două ore, Soarele începea deja să bată puternic din spate, îmi iau repede lucrușoarele (telefoane, kindle, baterii.. dar și asam-ul, vasele cu ulei, samagri, kit-ul de pooja, etc) si mă arunc în pat, în bătaia unui ventilator de tavan..

micuj dejun.. și undeva după ne apucăm toți de o yantra, e mai complicat de explicat tot ce se întâmpla acolo, așa că o să las niste poze să “vorbeasca”.. iar după ce m-am implicat activ în proces încă de la desenarea ei, 2 ore de meditație pe mantra – japa. E atât de cald încât pornesc imediat ventilatoarele – ca la scurt timp să fiu făcut reponsabil de guruji pentru oprirea lor.. (curentul e unul dintre cel mai scumpe utilități în India – v-am mai tot zis, dar nu scris, e mai scump ca în europa – în unele orașe cheltuielile cu apa și curentul la un apartament de 3 camere e normal să atingă 800euro!!! pe lună)

termin cu puțin înainte de 16:00 – Chai time – îl beau și pe ala sorbit (pe repede înainte), urmeză Seva – udatul plantelor, cina și mă pregătesc pentru operațiunile de seară… care ajung să fie destul de târzii, pentru că nu reușisem să deschid portalul (să zicem așa) în timp din cauza unor chibrituri vs. vânt…

odată stabilite orele la care am început să fac aceste yagnas / focuri sacre, trebuie să le respect pentru toată perioada (dacă nu mi se cere altfel).. așa că zilele următoare au fost destul de similare cu unele excepții…

a 2-a zi, în timp ce intonam mantra a venit guruji și mi-a facut un “duș”, ceva binecuvantare în timp ce eram deja la focul de dimineață.. apoi tot a doua zi.. samskars, partea de SPA cum îi mai zic, respectiv aplicarea unei măști pe tot corpul.. iar pentru că zona unde trebuia sa meditez cu această pastă pe mine a fost distrusă (pentru refacere) am fost invitat în zona sfântă = grajdul vacilor :)… și acolo, pe jos direct, doar cu boxerii pe mine, am început să intonez mintal (japa) încă o oră mantra acestor 3 zile – până când guruji venit și m-a “dușat” cu un furtun din apropiere și o mantră caracteristică..

iar a 3-a zi, tot așa în plus față de tot.. am avut o oră de repetitie de mantră intr-o mini-piscină, cu apă sălcie, plină de tot felul – mai puțin chestii vii (în sensul de mari :P) după care din nou o binecuvântare și un super duș în freza – literally 🙂 după care am fost invitat pentru o altă extra oră să repet mantra vocal în camera cea mai sfantă din templu..  apoi am avut de împodobit shivalingam cu trandafiri și fuga la ceai și la yagna..

în a 3-a zi am început procesul de seară mai devreme pentru că așa erau comunicate energetic treburile, în plus am purtat de protectie niște haine și instrumente ale gurului, m-am luptat puternic cu emoțiile, asteptările, prezența gurului la ultima ofrandă…

în prima zi am stat în Est, apoi în Sud și am terminat în Vest.. având în vedere Soarele, am început să glumesc la un moment dat că guruji vrea să mă găteasca bine, ca și la rotisor, pe toate părțile :))


and.. there is still time to chip in:

https://sbc.nst.mybluehost.me/darius2yoga/show-must-go-on/

ayahuasca, droguri, alcool la volanul drumului spiritual?

haideți să considerăm acest corp fizic (corpul mâncării) ca și partea mecanică a unei mașini, corpul energetic ca și partea electrică (inclusiv combustibilul) acesteia, iar corpul mintal să fie super-softul unei mașini, unei super smartcar (smartphone).. iar Tu nu ești mai mult decât șoferul (posesorul) acesteia..

identificarea noastră cu mașina pe care o conducem este atât de obișnuită, încât, dacă acum ne-am afla într-o intersecție și suntem atenți la gândurile, limbajul folosit (că suntem pietoni sau șoferi) spunem că mașina se aproprie de noi.. extrem de rar considerăm că șoferul acelei mașini se apropie sau mai mult.. că eu îndrept mașina să vină spre mine..

acum de ce nu bem când conducem (sau să corectez, de ce nu ar trebui să ne alterăm starea de prezență)?

să ne imaginam că mergem într-un bar, o poveste duce la alta, un pahar după altul și vine timpul să “conducem spre casa” .. mergem la mașina și bineînteles, fiind o super mașină, prima dată încearcă să ne ofere acces după un facial recognition – dar ceva nu funcționează, credem că poate e camera (photo) sau lumina sau poate ne-am relaxat prea mult fața, nici o problemă.. smartcar-ul mai are și fingerprint reader – dar după câteva încercări, mașina zice “ok, forget it” ai pin-ul (cheia)?.. și atunci în funcție de complexitatea cheii / pinului e posibil ca cineva să “primească” access la mașină… ia stai puțin! am zis cineva și nu Tu!… super-mașina clar nu a reușit să te indentifice inițial, dar a cedat presunilor și a zis că cine are cheia ar trebui să aibă drept/access la mașina… avem și cazuri de genu asta nu?

așa că cineva pornește super-mașina, super-softul observă o anumită stângăcie în folosirea inclusiv a funcților principale, ba parcă și greutatea în scaun e diferită, dar rolul fiecărui super soft e să fie un bun asistent de drum, așa că după câteva instructiuni de mers își vede de treabă să slujească conducătorul mașinii (nu să-l judece, verifice, valideze).. după o vreme nici ceilalți participati la trafic nu mai fac diferența între cine conduce mașina și posesorul ei..


toate aceste procese care iți slăbesc legătura între corpuri prezintă acelaș (dez)avantaj.. așa că orice schimbare în drumul spiritual, mai ales evoluții, sunt ele ale spiritului sau ale corpului (corpurilor), dacă până la urmă un alt spirit apare în el? Există persoane care pot să vadă dacă Tu te-ai schimbat sau în fața ochilor este o super-mașina “furată”

poate ayahuasca aduce schimbări spirituale? ai vazut ce-am facut aici? cum am scris?

poate fi alcoolul sau alte droguri o cale către iluminare… poate (și) au fost cazuri, dar acum dacă acceptăm posibilitatea asta… este o linie fină între a întelege că cineva a băut până și-a dizolvat complet Ego-ul, încât să nu mai știe cine e; și atunci acele întrebări, acele căutări să-l fi trezit ȘI cealaltă parte în care a băut până când altceva s-a “instalat” în el.. într-o poziție similară ar putea fi chiar Eckhart Tolle?

sunt de asemenea practici spirituale (toate cuvintele astea suna ciudat acum, sper) în care corpul fizic și mintea sunt atât de slăbite încât nu mai știi să umblii, să mănânci, să te caci.. știm noi ce se întamplă clar în spatele lor? pe deoparte poate e bine să înlocuim niște spirite slabe cu altele mai înalte… dar măcar să nu numim aceste procese evoluții spirituale ci schimbări.. de Spirit


Yoga ajută nu doar în supportul și conexiunea dintre cele 5 corpuri sau la creșterea calibrului (pinului / cheii) spiritual.. cât la implinirea / finalizarea drumului.. “spre casă”.

Haridwar & Rishikesh – recentele 3 săptămâni în India – p5o5

în India sunt 7 locuri sfinte, iar unul dintre ele este Haridwar (poarta spre zei).. dwar înseamnă poarta, iar locul este pronunțat cât ca Haridwar (poarta spre Vishnu) cât și Hardwar (poarta spre Shiva).. un oraș foarte vechi, menționat în multe surse atât culturii Indiene cât altora ce erau înflorite în acea perioadă.. însă pentru mine, era locul unde într-un vis mă plimbam pe treptele râului Gange și încercam să trec neobservat pe lângă discuția intensă a unor preoți.. “o să-mi întâlnesc aici gurul? sau persoana care trezit din acel vis?” era curiozitatea mea… în plus, era unul din locurile în care puteam să fac o baie specifică în Gange – prin prisma picăturilor nectarului imortalității ce au căzut și aici.. și-mi sincronizasem noul zbor să prind o zi bună (4 Februarie – Luna Nouă)..

Iar Rishikesh, rar am călcat în India fără să vizitez locul unde am început acest drum.. e ca și cum ai trăi în altă țară și când te întorci acasă nu ți-ai vizita mama sau parinții.. în același timp, ca și orice dragoste în familie.. sunt unele emoții care vor trăii mereu vii, sunt altele care trăiesc pe baza unor amintiri – atunci când partenerii acestora au schimbat mult în esența lor..

note din drum

Delhi – Dehradun, unul dintre cele mai frecventate zboruri de pelegrinaj în India, cu destinația atât spre Haridwar cât și Rishikesh, așa că imaginațivă o paletă cât mai bogată de pasageri; de la retrași, poate știu bine drumul sau doar au încercat să evite nebunia unui taxi prin New Delhi până la destinație, până la zgomotoși, localnici sau internaționali ce ar vizita pentru prima dată, deja burdușiți cu cadouri din aeroport sau alte locuri, în perechi sau grupulețe (plus ghizi)..

te-ai așezat pe loc, nu judeci, dar iți este atrasă privirea în dreapta, stângă, față.. de un zgomot, de un miros, de cine e mai tradițional îmbrăcat, de cine e mai casual, cine a urcat cu salteluțele la bord, șiragul de male, junk food or too healthy food… te intrebi dacă toți merg în aceiași direcție, dacă îi vei vedea și la una din destinațile tale..

îmi fac cu greu loc să ies cu bagajul din aeroport, toate grupulețele se așteaptă unul pe celălalt, chiar în mijlocul drumului altora 🙂 ajung la prepaid taxi, apoi taxi, îi dau 100 de rupii în plus să-mi facă share la internet de pe telefonul lui.. observ natura în Soare, entuziasmat..


Am ajuns într-un final la Shri Santosh Puri Ashram, ochii mari și calzi a lui Mandakini, persoana care coordinează spațiul îmi face un tur.. au un loc unde țin focul mereu aprins – pentru aarti, apoi îmi arată locul unde parinții ei sunt îngropați (dupa ce și-au ales plecarea din lume în spatele procesului de Samadhi), o yanga destul de măricică, grădina – toate acestea la gen primul nivel – rămânâdu-mi mie să explorez puțin restul. Ceaiul masala și cel herbal fiind mereu la dispoziție, te simți destul de călduros invitat în acel spațiu.. însă puțin cam dens (iar senzația aia mai târziu mi-a tot revenit), încărcat.

Printre altele aflu că mai este o româncă retrasă în acest ashram și având programul liber pe mâine, plasez câteva intenții din listuța mea pentru acest loc. Dar nici o secundă de odihnă pe azi până nu mă tund / rad în cap că doar e duminica lipită de Luna nouă 🙂

apoi urmează să mă ascund de întuneric și de frig până dimineață, când devreme îmi găsesc elan să pornesc spre Ganga:

apoi din 2013 tot visez să-mi fac o poză cu micuța statue a lui Shiva de lângă Haridwar, ce o admiram mereu când mergeam cu mașina spre Rishikesh (din Delhi).

să mă plimb pe treptele Gangelui din Haridwar..

însă când am zis de trepte.. 🙂 mă așteptam să fie așa goale ca cele din Parmarth Niketan, Rishikesh – unde deseori găseai atâta spațiu și liniște încât să te așezi și să îți pierzi ochii urmărind suprafața apei până te trezeai meditând.. aici, acum, era plin, zgomotos, agitație, toată lumea dorea poze ba cu mine, ba cu românca care mă însoțea.. în alte puncte eram întrebați dacă dorim să donăm, după ce am donat odată.. alții veneau și cu alte motive de donații… ganga, copii, etc..

căutam cu ochii un *bandit* (corect scris pandit), un preoțaș, care să mă inspire să cine știe ce să-mi zică sau vrea să-mi facă, dar majoritatea privirilor lor căutau mai mult oportunitatea financiară (în special veniți pentru a răspunde cererilor localnicilor), așa că fără iz de spiritualitate, îmi făceam loc mai departe prin multime.. căutand AHA-ul

după ce s-au terminal treptele, am intrat într-o piața întunecată de clădiri înalte, un fel de cartierul gotic al Barcelonei unde la nivel era plin de tarabe, toți vănzând aceleași produse.. încât la un moment dat compania mea a și intrebat “oare cum trăiesc aștia?” referindu-se că dacă toți vând aceiași chestie, tu esti deja satul de văzut, cine cumpără?

undeva s-a terminat și lungimea pieței din apropiere.. așa că după câteva străzi mai strâmte ieșim spre cea principală, cu traficul controlat, unele case vechi, cu impresionante detalii

o inițiez pe româncuța care ma însotea cu un fel de plăcinte umplute cu tot felul, ceapă, cartofi, brânzici și altele picante și plănuim să vizităm cât mai multe temple vechi.. pentru asta recunoșteam eu Haridwarul fiind mai valoros.. însă am auzit și de un trip care stă complet izolat și alte lucruri interesante..

după câteva ture pe jos și altele cu ricskshaw (sau tuktuk cum am fost obișnuit să-i zic) dăm de mai multe uși închise așa că ne strângem atenția spre o ultimă plimbare pe malul Gangelui.. când observăm un TELEFERIC.. :)) care ducea și înspre un templu..


a doua zi în Haridwar, aceleași încercări… baie în gange și temple.. dar o senzație ciudată mă cuprinde… nu știu dacă e sau nu de la baie.. mi-a aprins o subită nevoie de spațiu.. de intimitate… nu atât fizică cât și intelctuală.. gen să nu mai vorbesc, doar să mă las purtat și să observ… so gândul că ar trebui să fiu totuși într-un loc mai familiar se aprinde treptat.. până când nu știu cum să comunic mai clar.. dar.. vreau în Rishikesh…


cu un bagaj în spate și altul în față păsesc pe Ram Jhula (pod mișcator), fac pozele astea.. și-mi croiesc un drum scurt, dreapta chiar după Chotiwala, până spre fostele hoteluri folosite de Rishikesh Yog Peeth, în special Surya Palace.. unde în fiecare vizită din ultimii 3 ani am găsit adăpost 🙂

îmi abandonez repede bagajele și mă duc să vagabondez spre Laxman Jhula

potecuța asta mică a zgâriat multe capete (ego-uri) și poartă amintiri.. ca și acel canal ud doar pe jumătate, aceasta era scurtătura noastră și zi și noapte..

habar nu am ce pot să mai fac așa de târziu în Laxman Jhula, dar mă opresc la German Bakery, poate prind un loc pe balcon, să privesc Ganga.. și un avotoast.. iar după ce se eliberează pe balcon, realizez că în fața mea stătea unul din discipolii gurului de la care tocmai veneam.. care sunt sansele :))

După o conversație cu ea (Ra Lalita Dasi), explicând că am ajuns prin intermediul ei de fapt la guruji, îmi motivez oarecum alegerea ca acesta nu a fost altceva decât o altă confirmare că trebuia sa aleg drumul cu el.

știu că pare altundeva în lume, însă acesata este o mini straduță în Rishikesh – lucrurile se schimbă cu o viteză, unele poate într-o direcție bună… altele în direcția banilor..

plimbări, suficientă solitudine mi-au readus puțin liniștea ușor afectată din Haridwar..

în câteva zile mă întorc în India.. nu acolo.. nu priveliști.. doar practică, purificări.. puțin momentul ăla îmi afectează cursul de acum.. așa că o să mă întorc la povestea asta, altfel, altadată..

Show must go on!

[English below] #helpneeded

dacă simpla decizie de a porni pe un drum a mișcat câteva suflete la distanță, prin vise, emoții sau curiozitate, atunci poate chiar am nevoie de ajutorul vostru…

În 6 Aprilie voi începe câteva procese de purificare ce vor fi susținute atât de unele forme cunoscute de practici din yoga, kundalini sau tantra precum și ayurveda. Aproape 300 de plante, flori și alte substanțe ce sunt mai greu de achiziționat (prin raritatea lor sau timpul de procesare) vor fi implicate în acest process, ceea ce-l face și suficient de scump. Timpul de reacție pentru prima jumătate din el mă susține să vă cer, să vă accept ajutorul.

Suma pe care o am de pregătit pentru acesta parte din proces este aprox. 3000 euro

în detalii despre ce înseamnă o să vă descriu puțin mai jos (precum am și scris putin aici), dacă deja știți și doriți să contribuiti, următoarele sunt cele mai accesibile forme:


private/personal: or RevolutRevolut (on my phone number), transfer / bank transfer:

Titular: RUBEN DARIUS MOLDOVAN
IBAN RON: RO92 RZBR 0000 0600 1588 9374
IBAN EUR: RO17 RZBR 0000 0600 1716 7632
Nume banca: Raiffeisen Bank
BIC/Swift: RZBRROBU

prin asociatia AUM TAT SAT /  through our AUM TAT SAT org. :

Titular: Asociația Cultural-Sportivă AUM TAT SAT
IBAN RON: RO60RNCB0106151744390001
IBAN EUR: RO33RNCB0106151744390002
Nume banca: BCR (Banca Comerciala Romana)
BIC/Swift: RNCBROBU
Descriere tranzactiei:sponsorizare [+ numar telefon]

urmând ca ulterior să revin cu contractele corepunzătoare sumei și detalilor fiscale ale entității care sponsorizează.


this comes as an answer for some of your feelings, dreams or curiosity; i guess that if reached some of you like that, would mean that i need your support on this

On the 6th of April i will start my personal path with some purification processes, some practices could be familiar to you from yoga, kundalini, tantra as also ayurveda. Almost 300 plants, flowers and other substances will be involved in this process, which is making it pretty expensive. Due to the time left to act on it, i am inclined to as for your support, to accept your help.

The amount that I have to prepare for the next journey process is about 3000 euro.

I will be following below with some details about this process (also some of them were already captured here), but if you already know them and feel to contribute, these are the most available methods.


Sometimes the journey is not only a one man’s job

One of the elements below shouldn’t be disclosed, I didn’t remember which so i had to obfuscate a little more. But what we have below is the 1st half of the process, 8 samskaras that are scheduled for this year, where 4 of them I’ll be doing in India and the other i will have them done home. Those 12 days represent just a quarter of the process and I’m reaching to you for this support for the start – but if the helps exceeds that milestone, I’ll try to continue to have more done there, in the ashram – which means the possibility to reduce the from the 2 years time to probably 2 months – this is why, here, now these money are important.

You do good, good will happen…

This also comes to me as an exercise of accepting…

You don’t have to contribute much, if each of the “facebook likes” would donate 0.5 euro we’ll reach that easily, it can be just a matter of giving just a bit of your energy here.

While you do the donation, you can chant: Aum gam ganapataye namaha..

 

Shivoham Tantra – recentele 3 săptămâni în India – p4o5

în sfârșit eram pe drum, spre scopul, destinația primară a acestei călătorii (în India), Saoner (Nagpur), un ashram pe o linie tradițională de tantra de dreapta (Shivoham Tantra) unde prin septembrie anul trecut, în cursul Kundalini Muladharjagran Sadhana aflasem câteva detalii despre un o practică personală, destinul meu, pe care urma să-l încep.

o noapte pe drumuri

ușor entuziasmat dar în acelaș timp cu unele frământări, neștiind clar ce mă așteaptă, cum trebuie să mă comport, ce costuri o să surprindă tot, parcurg drumul spre aeroportul din Coimbatore. Îmi era ușor foame, sărisem peste cina cu timpul cheltuit pe ceva ultime cumpărături și.. în sala de așteptare, un magazin de dulciuri îmi face cu ochiul – căutam de mult PAK și-l și găsisem. După 2-3 bucăți, încep să mă plimb cu cutia deschisă – și să servesc – fiecare pereche de ochi care se intersecta mai lung cu mine sau cu cutia 🙂 Iar la un moment observ un magazin gen de suvenirur… niste clopoțele…  imi zic: “Naama știu că și-ar dori unul pentru templu și cred ca și Dipti ar putea striga la masă cu un altul” – așa că îmblânzesc puțin vânzătorul cu bucăți de PAK, mă uit în jur, întreb de ele, îmi zice prețul pe fiecare și mă comport ca un expert și-l întreb totalul (nu că nu știm matematica, însă acolo e pusă subtil întrebarea de un discount – adică tu deja știi cât vine, el știe deja că aștepți un preț bun și tu stai să vezi diferența)… îmi comunică [something] rupee și din nou îl învălui cald cu întrebarea “ceva discount” adică mai mult.. el: “discountul e deja inclus, e cel mai bun preț, m-ai castigat deja cu dulciurile” zâmbesc, încheiem tranzacția și mai departe..

zborul avea escală în Hyderabad, avea și ceva timp între zboruri, îmi consultasem posibilitățile de lounge, eram curios în general de orașul ăsta.. când exact cum cobor primesc super mesajul că zborul spre Nagpur îmi este anulat… huh…  deci nu amânat sau întârziat anulat.. n-aveam nici o idee despre ce înseamnă asta (în India) ca politica de compensări, alte zboruri, etc.. dar după multe plimbări prin aeroport ajung la un bilet care mă poartă înainte de Mumbai și apoi Nagpur cu o întarziere de vreo 4 ore… la un moment dat, mă întreabă în avion un nenică câte bagaje aveam de transferat.. ii zic ca unul, el ma întreabă “sigur nu 2?” ii zic nu 1.. și îl descriu ce și cum… în fine… ajung dimineața cândva în Nagpur, mă uit după taxiul care mă aștepta (de vreo 4 ore)… îl găsesc, îmi arunc bagajul și la drum..

cumva am sosit

“trebuie să ne oprim pentru ATM, flori și cremă de protectie solară… și nu contează în ce ordine” îi zic șoferului.. mă gândeam să-mi mai spăl păcatele – o întrebare incomoda – cu Dipti și noah sa duc și eu ceva.. așa că pe drum am întretinut (udând la rădăcină) două buchete mari de trandafiri roșii.. între timp îmi faceam practica în versiunea travel

Simt că aproape am ajuns, facem Dreapta spre sătucul – ceva ce numai în povești mai auzi..

Se deschid porțile ashramului, incomod, dar ușor bucuros, încerc să surpind plăcut, ascund, ofer unele cadouri în functie pe cine întâlnesc.. primul a fost guruji, restul chiar nu erau prin preajmă, apoi apare Naama…

într-un final și Dipti… intre timp sunt surprins de Anna (o colega din cursul anterior, venită pentru next level) și mă întreabă jovial ce fac cât stau (mai toate întrebările posibile) până îi fac un semn că vorbim mai târziu și să se focalizeze pe practica ce era în curs… Îmi duc bagajul spre cameră, simt că am timp să-mi mai fac o practică.. când… observ că-mi lipsesc saltelutele de yoga… 🙁 la ce se referea poate nenea ala cu 2 bagaje, cineva mi-a desprins husa cu saltelutele de backpack-ul cu care era innodat legate. Încerc sa rezolv aceasta situație online – dar la fel ca și cu brățara – simt nevoia totuși să-i dau pace cumva, deși huh – era și o salteluță cadou acolo – but why?

discuția

asteptam cu Dipti și între timp, îmi multumea și mi se confesa, că îi reproșase puțin la guruji aseară, ca el nu i-a adus niciodată flori.. că trebuia să vin eu să primească flori? 🙂 așa că, pe măsură ce guruji se apropia, mă faceam tot mai mic in scaun..

la nivel de bază, te poti întelege cu guruji, dar el nu știe să-ți comunice înapoi în engelză, deși pare să înțeleagă mai tot (dar poate ăla e un aspect mai divin, să zicem) așa că o așteptăm pe Dipti să deschidem discuția, subiectul prezenței mele, atunci, acolo..

Ce aflu în spatele discuției este că… am venit aproape degeaba :-/  întrebarea a fost cât pot să stau.. inițial mi se ceruseră 4 zile, acum vorbim de luni – însă mi se explică și de ce.. timpul lung nu ar fi conditionat atât de practica ce trebuia să o desfașor.. cât de niște pregătiri a unor prafuri, soluții de care aveam nevoie pentru niște purificări.. și subiectul era sensibil, atât ca preț cât și că materialele dacă le achizitionau fără acordul meu nu aveau ce să facă cu ele.. apoi o altă sensibilitate.. unele flori, plante sunt suficient de rare.. alte chestiuni sunt la limita legalității.. pe scurt timpul de colecționare a lor va dura… iar prețul va fi si el semnificativ.. dar pe scurt.. eu venisem pentru 4 zile.. dar nu începeam nimic în ele.. Alfu însă că o să primesc cotațiile acestor chestii pe mâine (trebuiau contactatele sursele)..

între timp, am libertatea să fac ce vreau prin ashram, obligatile fiind însă prezența la unele ritualuri și la mese..

iar cum trasesem cu urechea la ce altceva se întampla… întreb dacă pot să fac, particip și eu diseară la yagna.. primesc raspunsul că da 🙂 și inainte să fiu foarte fericit, Naama mă pune să mă asigur de pretul procesului (am aflat indirect după, undeva la vreo 3500 rupee), și repede și inocent îl intreb pe guruji, la care cu un zâmbet și o mișcare lejeră întinde o mână simbolizând un “din partea lui”.. așa că foarte entuziasmat așteptam bucuros momentul serii..

ulterior primisem și instructiunile complete, făceam ceva nou, respectiv mai amplu, yagna pe toate cele 3 nivele: tamasic, rajasic si sattvic.. diferența consta în procesul de deschidere să zicem a yagnei de 3 ori mai multe mantre și chestiute la care trebuia să fiu atent 🙂 dar în final.. eram atât de fericit că am avut oportunitatea să fac asta..

planul

undeva după micul dejun, continuam discuția despre ce urmează… îmi copiază și mie o foicică cu ingredientele și primesc cotațiile, când îmi vorbește de ce înseamnă fiecare.. nu știu de ce rămân în cap doar cu suma de 65000 rupee, dar când văd hârtia… 30000 + 20000 + 18000 + 10000 + 65000 + 84000 = 2,27,000 … pe scurt vreo 3000 de euro rotund, procesul pentru prima parte, 12 zile intense de purificare… respectiv 4 părti cu el în ashram, altele 4 acasă și anul viitor again următoarele 8… și probabil alți 3000 euro..

nu văd o cale de ieșire.. așa că zic DA.. vreau să-l fac, fără să realizez timpul scurt pe care îl am pentru a ma încadra cu banuții și cu tot, zilele libere și alte agende.. așa că DA.. dar am și intrat după ușor într-o mica panică (ce la un nivel mai subtil au surprinso și alte persoane cu care sunt conectat) astfel încât a doua zi, primesc mai multe mesaje din toate părtile.. cumva dacă asta trebuie facut.. o sa facem.. așa că DA rămâne..

îmi notez în agenda, “Be at the ashram” – 3 APR și “End of trip” – 17 APR, acum tot ce mai urma e sa fac să se întample asta.. dar între timp hai să ne bucuram de ashram – îmi zic – și poate să modific zborul să merg mai repede spre Rishikesh / Haridwar / New Delhi – încă nu știam ce să fac cu timpul liber..

privirea

după ce mi-am făcut și eu practicile dinainte de prânz, urc până la etaj, pe balcon să prind un fir de internet de la colege.. îmi rescriu drumul, alte zboruri și apoi rămân cumva agațat pe internet.. când simt de departe privirea lui guruji.. stătea în fața bucatariei, cu mâinile sprijinite în solduri, plimbând ochelarii de soare peste tot, scanând parcă cu alți ochii spațiul ashramului.. și într-un moment mi s-a părut că s-a uitat mult și lung la mine… așa că-mi las telefonul – simtid aproape o dojeneală dacă nu o chemare la el – și mă duc să-l întâmpind, poate puteam face ceva, altceva… însă odată aproape.. total alte discuții și activități ne surprind și mă bucur să ofer puțin ajutor fizic la repararea unei roabe…

mă mai plimb printre cele două programe care rulau în paralel în ashram, curios de ce se mai intamplă și aflu că activitățile pe azi au fost ușor reduse, nimeni neștiind de ce..

se așterne seara, avem cina și urmează aarti – suntem chemați spre templu, mă duc să mă spăl pe mâini, cumva trebuie să ajung scurt și la toaleta iar cum intrarea în templu solicită un anumit nivel de curățenie, mă spăl cu apă pe și pe picioare de la genunchi în jos.. apoi mă duc spre templu..

curățenia

intonam mantra în cea mai adâncă încăpere, o mică discuție despre cine să se ocupe de aprinderea bulbilor de bumbac înecați în ghee, ajungem la primele binecunvântări.. când.. Naama observă pe cineva care nu trebuia să fie inauntru.. una dintre fete era în urma procesului de mestruație, dar încă nu avea dreptul să intre în templu.. ieșim toți din spațiu.. înafara templului deja se ridică tonul și o discuție articulată despre cât de mult s-a greșit în ambele părți; Naama (israelită) o certa pe o japoneză însă în acelaș timp se certa pe ea însăși; știa că o sa pice vina pe ea dar încă nu știa câtă și consecințele greșeli (închiderea templului pentru o perioadă).

plecăm restul cuminți spre cameră, ajung și la toaletă unde observ pe fată, ascunsă într-o umbră plângând în hohote.. mă gândeam să-i vorbesc, măcar să văd ce gânduri are, mă gândeam inclusiv la cultura ei să nu aibă tendințe sinucigase.. în fine.. termin câteva cuvinte cu ea, o asigur însă că gravitatea e reală.. și aproape să ajun spre camera… suntem chemați că avem de lucru – templul trebuia curățat..

ajungem la templu, curățăm camera sacră de flori și alte obiecte mici, curățăm bine fiecare colț.. însă pe când ieșim, guruji dăduse deja indicațile că trebuie inundată complet camera sacră – atât de grav era incidentul – suntem rugați să ne întoarcem spre camere și să ne aducem asam-urile, respectiv urma ceva meditație sau mantra… situația însă mie îmi plăcea, aveam oportunitatea să văd și acest proces.. Iar pe când ne-am întors în templu furtunul deja umplea camera sacră cu shivalinga în ea. Se închid ușile camerei și se pune lacăt peste. În camera de dinainte ne asezam toți pe asam-uri și începem o mantră, dedicarea este vizibilă [toți pentru unu], mai mult, îmi asum să-mi păstrez intonația, vibrația la cel mai înalt nivel până la sfârșitul procesului… care nu știam când se va termina.. speram nu dupa vocea mea 🙂

Re-apare guruji, face un semn sa se comunice sa ne oprim, suntem rugați să mergem să dormim iar alte informații urmează să fie primite dimineața.

cu drag, la revedere

este a 2-a dimineață și nu sunt prezent la unul din procesele obligatorii, dar având în vedere incidentul nu știam exact dacă se mai întâmplă sau nu (pentru că trebuia să aibă loc în camera ce acum era inundată).. și mă trezesc în criticile indirecte legate de lipsa prezenței mele. În prima dimineață ratasem ora 🙂

mă simt extraordinar de bine, însă, îmi fac practica, ajung la micul dejun, o intensitate energetică plutea în aer.. cuvintele pe care le auzisem, era să fim de grijă.. pentru că asemenea unui glonte va veni energia spre templu și fiecare poate să se simtă altfel – precum unii prezenți păreau ușor letargici sau chiar răciți.. eu însă 🙂 radiam, aveam o poftă și simțire de viață expandată..

asist în timpul zilei la alte discuții cu guruji și alte persoane din staff-ul ashramului, încerc să plec cu toate temele facute.. cer și cărtile de bază pentru tantra ce erau doar în sanscrită, întro încercare de a obține personal poate vreo traducere.. una dintre cărți o primesc chiar cadou (spre surprinderea celor prezenți și oarecum insistarea lor să o vad cu o deosebită apreciere – interpretând din partea lor o ușoară urmă de invidie?)..

apoi spre seară la ultimul foc, cer să-mi verifice o mală cu care trebuia să lucrez, mi-o binecuvintează în plus… înteleg ce s-a întâmplat în ashram [privirea], în tepmplu, în camera sacră, ce a provocat acea fată, care este prețul, cine îl plătește, eforturile care au fost afectate, noile reguli, etc… înteleg natura strictă a evenimentelor, de ce alte temple au aceleași reguli sau chiar mai stricte, de ce tonul și supărarea din vocea lui guruji deși amestecate cu zâmbete și blândete erau reglazurate prin fermitate și gesturi energice…

se pare că Naama a greșit și individual, cumva a intrat în templu fară să facă duș, nimeni nu știa asta, până atunci decât ea însă tot după ce guruji care citise energia spațiului îi comunicase.. iar când Naama a întrebat de ce nu este “scolită” mai dur pentru greșeli, guruji pune mâna pe fierul forjat cu are mestecam în foc și-l întinde spre ea “schooling vrei?” dar brusc înainte se retrage Naama, “așa se făcea mai demult, așa se aplicau corecțile pentru greșeli [, asta vrei]?”

[guruji] termină poveștile cu grupul ce coordona activitățile (eu doar asistam), se uită la mine, zâmbește, îmi face semn să mă ridic, mă îmbrățișează.. îmi zice “știu că pleci mâine de dimineață, poate nu apucăm să ne vedem”.. mă năvălește căldura lui în timp ce mă îmbrățișează strâns cu ambele mâini.. apoi mă atinge ferm ca o îmbărbătare peste umeri și-mi urează noapte bună..

dimineața

în sfârșit apuc și eu să fiu prezent la pranapratishta, ritualul de dimineață.. șoferul mă aștepta deja, așa că-mi iau încălțările și bagajele, mă îndrept spre mașină.. și în fața bucătăriei îl văd din nou pe guruji.. mă întreabă scurt printr-un gest și doua cuvinte “zburat când?”.. îi comunic.. își dă seama că am timp.. de un (masala) ceai… se duce în bucatarie și ni-l prepară (lui, mie și personalului care se ocupa strict de ashram, templu sau ceremonii).. îl bem fară prea multe povești.. ca baieții.. dar cu o caldură pe față și în suflet.. primesc ultima îmbrățișare.. știind că sunt asteptat să mă întorc…